Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Ioan mult pătimitorul
(18 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Prin multe nevoințe ni se cade nouă a intra în împărăția Domnului, zice Sfîntul Pavel, învățătorul neamurilor. Cu el împreună, tot așa ne spune și acest iubit ucenic al lui Iisus, Ioan feciorelnicul, zicînd: Eu sînt Ioan, fratele și părtașul vostru în necazuri. Aceeași împreună glăsuire este potrivită și iubitului ucenic al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cel din mînăstirea Pecersca, adică al lui Ioan Feciorelnicul, ce este de neam rusesc și care se mai numește "mult pătimitor", pentru că a pătimit cu adevărat multe necazuri. El și-a avut fecioria logodită Mirelui cel ceresc, precum singur și-a mărturisit viața sa cea mult chinuită, fiind aproape de moarte, pentru o nevoie ca aceasta. De multe ori venea la acel cuvios, care se închisese într-un loc strîmt, din peștera Cuviosului Antonie, și acolo își petrecea toată viața sa. Un frate ce se lupta cu ispita diavolească spre pofta cea trupească, acela se ruga de sfînt ca să se roage Domnului pentru ușurarea patimii lui.

Cuviosul Ioan îi grăia: "Frate, îmbărbătează-te, că are să ți se întărească inima. Așteaptă pe Domnul și păzește căile Lui, că Acela nu te va lăsa în mîinile vrăjmașilor tăi, nici te va da spre vînare dinților lor". Acel frate i-a răspuns: "Părinte, să mă crezi, că dacă nu-mi vei da ușurare, apoi nu mă voi odihni, ci voi trece din loc în loc". Cuviosul Ioan i-a zis: "De ce voiești să te dai spre mîncare vrăjmașului, și să te asemeni omului, care stă aproape de prăpastie? La acela venind vrăjmașul, deodată îl aruncă jos și căderea lui va fi atît de cumplită, încît nu poate să se mai scoale; iar de vei petrece aici în sfînta mînăstire, vei fi asemenea ca omul ce stă departe de prăpastie. Pe acela, oricît s-ar osteni vrăjmașul să-l tragă, nu-l va putea să-l înduplece. Astfel, Domnul, prin răbdarea ta, te va scoate din groapa patimilor și din tina necurăției. Dar ascultă-mă frate, să-ți spun ce mi s-a întîmplat în tinerețile mele. Și el a început să-și spună cu de-amănuntul toată viața sa astfel.

Cînd am venit în această sfîntă mînăstire Pecersca și cînd am început a mă osteni după rînduiala sfîntului chip îngeresc și călugăresc, am pătimit multe ispite de desfrînare și nu știu ce nu răbdam pentru mîntuirea mea. Cîte două și uneori cîte trei zile petreceam nemîncat, iar de multe ori și toată săptămîna nu gustam nimic, cu multă sete mă omoram și privegheam în toate nopțile. Astfel am petrecut trei ani, într-o pătimire rea ca aceea; dar nici așa n-am aflat odihnă. Atunci m-am dus în peștera Cuviosului Părintelui nostru Antonie și petreceam ziua și noaptea, rugîndu-mă lîngă mormîntul lui. Odată am auzit glasul cuviosului către mine: "Ioane, Ioane, ți se cade să te închizi aici în peșteră și, prin nevedere și prin tăcere, să ți se ușureze războiul. Atunci Domnul te va ajuta cu rugăciunile cuvioșilor Săi.

Drept aceea, eu din ceasul acela m-am închis aici în acest loc strîmt și chinuitor în care petrec de treizeci de ani și abia acum cîtăva vreme am aflat odihna, căci toți anii mă luptam cu patimile și cu gîndurile cele trupești. Eu am petrecut ani cu asprime, mai întîi cu postul și cu privegherea obosindu-mi trupul; apoi, neștiind ce să fac și neputînd să rabd războiul cel trupesc, am socotit să viețuiesc gol și să pun fiare grele pe trupul meu. Astfel, de atunci pînă acum mă obosesc de răceală și de roaderea fierului; iar cînd toate acestea nu-mi erau destule, am făcut un alt lucru: am săpat o groapă adîncă pînă la umeri și, sosind zilele sfîntului post al Paștelui, am intrat în groapă și mi-am împresurat tot trupul cu țărînă, încît numai capul și mîinile le aveam libere. Așa am petrecut tot postul înghesuit de pămînt, neputînd a mă mișca cu trupul, dar nici așa n-a încetat pornirea trupească și aprinderea poftelor; căci vrăjmașul diavol îmi făcea înfiorări, voind să mă gonească de acolo.

Meșteșugirea acestuia am simțit-o astfel: picioarele mi s-au aprins în fundul gropii, încît și vinele se zgîrciseră într-însele; oasele trosneau, văpaia ajunsese pînă la pîntece, iar mădularele îmi ardeau. Eu însă nu băgam de seamă acea cumplită durere, ci mă bucuram cu sufletul; căci mi se fereau de întinăciune și voiam mai bine să ard în focul acela pentru Domnul, decît să ies din groapă, batjocorit de diavol. Tot în acel timp am văzut un balaur foarte înfricoșat și cumplit, suflînd în văpaie și arzîndu-mă cu scîntei; acela voia să mă înghită. Lucrul acesta l-a făcut în mai multe zile, voind să mă gonească. Deci, sosind noaptea cea purtătoare de lumină a Învierii lui Hristos, a năvălit deodată asupra mea acel cumplit balaur, mi-a înghițit capul și mîinile în gura lui și mi-a ars părul de pe cap și din barbă, precum mă vezi acum. Eu, fiind cu capul în gîtul acelui balaur, am strigat din adîncul inimii mele: "Doamne, Dumnezeule, Mîntuitorul meu, pentru ce m-ai lăsat? Miluiește-mă Stăpîne, că Tu Însuți ești iubitor de oameni! Mîntuiește-mă pe mine păcătosul, Unule fără de păcat, izbăve-ște-mă de spurcăciunea fărădelegilor mele, ca să nu mă leg de lanțurile vicleanului în veci! Mîntuiește-mă de înghițirea vrăjmașului acesta, că răcnește ca un leu, voind să mă înghită! Ridică puterea Ta și vino să mă mîntuiești; fulgeră fulgerul Tău și-l gonește, ca să se stingă de la fața Ta!" Cînd am săvîrșit rugăciunea, îndată a strălucit o lumină dumnezeiască ca fulgerul, și acel cumplit balaur s-a stins. Cu darul lui Dumnezeu de atunci nu l-am mai văzut.

După aceea am auzit și glasul Domnului către mine: "Ioane, Ioane, iată ți s-a trimis ajutor; de acum să iei aminte de tine, ca să nu pătimești ceva mai rău în veacul ce va să fie!" Eu, închinîndu-mă, am zis: "Doamne, de ce m-ai lăsat a fi astfel muncit?" Răspuns-a mie, grăindu-mi: "După puterea răbdării tale s-a lăsat asupra ta, ca să te arăți curat ca aurul; pentru că mai presus de putere, Dumnezeu nu dă ispite omului, ca nu cumva, slăbind, să fie batjocorit de șarpele cel viclean, ci ca un Stăpîn înțelept, robilor tari și puternici le încredințează lucruri mari și grele, iar celor neputincioși și slabi, proaste și ușoare. Așa să înțelegi și de războiul poftei trupești, pentru care tu singur te rogi pentru tine; însă mortului, celui ce este lîngă tine, să te rogi ca să te ușurezi de patima desfrînării; căci acesta a făcut mai mult decît Iosif și poate să ajute celor ce pătimesc foarte tare de o patimă ca aceasta". Eu, neștiind numele unui mort ca acela, am început a striga: "Doamne, miluiește-mă cu rugăciunile acestui cuvios! Apoi m-am înștiințat că acela era Moise ungurul. Atunci a venit spre mine o lumină negrăită, în care sînt și acum, netrebuindu-mi lumînare ziua și noaptea. Asemenea și toți cei ce vin la mine, se satură de o lumină ca aceasta și văd la arătare mîngîierea mea, care m-a luminat în noaptea Învierii, pentru nădejdea luminii ce va să fie".

Astfel, Cuviosul Părintele nostru Ioan, sfîrșindu-și mărtu-risirea mult chinuitei sale vieți, s-a întors spre cel pătimaș și i-a mai zis: "Dar noi, frate, singuri ne-am pironit mintea spre iubirea trupească; de aceea Dumnezeu trimite patimi asupra noastră cu dreapta Sa judecată, fiindcă niciodată n-am făcut roade vrednice de pocăință. Deci, frate, îți zic aceasta: să ne rugăm Cuviosului Moise, că el îți va ajuta ție! Atunci s-a rugat împreună cu pătimașul și, luînd un os din moaștele Cuviosului Moise, l-a dat lui zicînd: "Lipește acest os pe trupul tău". El, făcînd aceasta, a simțit îndată că i s-a stins aprinderea, i-a încetat săltarea și i s-au omorît toate patimile desfrînării în trupul lui; și de atunci nu i se mai făcea lui supărare.

Deci sfîntul și pătimașul au dat laudă lui Dumnezeu, că l-au preamărit în viața sa prin curăție. Apoi Cuviosul Părintele nostru Ioan, în puțină vreme după mărturisirea chinurilor sale celor multe, în 18 zile ale lunii iulie, și-a dat duhul în mîinile Domnului, ca să împărățească cu El. Sfintele lui moaște, care izvorăsc tămăduiri, stau și pînă acum nemișcate, ca un stîlp de tărie în fața vrăjmașului, acolo unde mai înainte s-a îngropat singur pînă la umeri, pe cînd se nevoia.

Cu rugăciunile Cuviosului Părintelui nostru Ioan, al cărui cinstit trup, ca al celui ce a biruit patima trupească prin multă chinuire, s-a făcut stîlp în casa lui Dumnezeu, să ne fie și nouă a ne povățui pe pămîntul ceresc cel făgăduit, ca și cu o lumină și o umbrire a stîlpului care este aproape de Moise. În acele locuri care sînt vrednice celor de la piept - adică pruncilor, nu altora, ci ca celui de la pieptul lui Hristos, așa și acestui feciorelnic Ioan, adică cu darul și cu slava Celui în Treime slăvit, Căruia se cuvine slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site