Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pomenirea Sfîntului Sfințit Mucenic Atinoghen și cei zece ucenici ai săi
(16 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Pe vremea lui Dioclețian, păgînul împărat al Romei, era cumplită prigonire împotriva creștinilor. Pe atunci erau în primejdie toți cei ce viețuiau după Dumnezeu. Toată lumea se tulbura și mulți se dădeau la moarte unul pe altul, de frica împăratului; tată pe fiu, frate pe frate și rudenie pe rudenie. Venind în Sevastia, cetatea Armeniei, un ighemon oarecare cu numele Filomarh, a adunat mulțime de slujitori idolești și le-a poruncit să-și pună cununi pe capete și să aducă jertfe cu veselie și dănțuire necuraților lor zei, zicînd din trîmbițe, glăsuind din țimbale și cîntînd din viori și din fluiere. Iar el, stînd în divanul din fața poporului, a poruncit propovăduitorului, să strige astfel: "Cetățeni și oameni de seamă, ascultați porunca împăratului și apropiați-vă de aduceți jertfe zeilor".

Atunci toată mulțimea poporului a strigat, zicînd: "Sîntem creștini și nu ne vom închina idolilor!" Ighemonul a poruncit ostașilor să-i ucidă pe toți. Deci, mulți au murit pentru Hristos, luînd cununile cerești. După aceasta, un om, anume Nicolae, mai-ma-rele oștilor, apropiindu-se de muncitor, a zis: "Stăpîne, aici este un bărbat cu numele Atinoghen, episcop creștin, care întorce pe mulți la credința sa și petrece în satul Pidaton". Atunci ighemonul a trimis îndată ostași să-l prindă. De satul acela fiind aproape o mănăstire mică, Sfîntul Atinoghen petrecea acolo, într-un loc deosebit și liniștit în post și rugăciuni. El viețuia acolo împreună cu zece ucenici ai săi.

Venind ostașii la mînăstirea lui, n-au găsit pe sfîntul episcop, fiindcă se dusese de acolo cu o trebuință pentru nevoile mînăstirii. Deci, au prins pe ucenicii lui și, legîndu-i, i-au dus în Sevastia. Ighemonul, văzîndu-i, a poruncit să-i bage în temniță, să-i lege și să-i păzească cu strășnicie. Iar către ostași a zis: "Să-mi căutați și pe învățătorul acestora".

Ostașii, ducîndu-se, au căutat pe Atinoghen pretutindeni, dar nu l-au găsit. Atinoghen, omul lui Dumnezeu, venind în mînăstire și negăsind pe frații săi, a intrat în casa de rugăciune și, uitîndu-se spre Sfînta Cruce care era acolo, a grăit cu lacrimi: "Unde sînt frații pe care ți i-am încredințat? Cine va face cu mine rugăciunile cele obișnuite lui Dumnezeu? Unde sînt ramurile cele frumoase de măslin? Nu știu ce li s-a întîmplat". Deci, sfîntul era în mare mîhnire și umbla împrejurul mînăstirii, mirîndu-se și nepricepînd unde s-au dus frații. Atunci a alergat la dînsul o cerboaică, pe care el o hrănise nu de mult cu mîinile sale și, bucurîndu-se la dînsul, i-a lins mîinile. După aceea, a întîlnit pe un oarecare om cunoscut, care i-a zis: "Stăpîne sfinte, unde ai fost cînd ostașii ighemonului au prins pe ucenicii tăi și i-au dus în cetate legați, ca să-i muncească?"

Sfîntul, auzind aceasta, s-a umplut de bucurie și, căutînd spre cer, a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, îți mulțumesc că ai chemat la cereasca Ta împărăție pe aleșii robii Tăi!" Deci, dînd drumul cerboaicei în pustiu, s-a dus cu sîrguință în cetatea Sevastiei la ucenicii săi. Ajungînd în curtea ighemonului, a început a striga cu glas mare: "O, muncitorule, pentru ce mi-ai furat și mi-ai prădat biserica! Dumnezeu să vadă lucrul tău cel rău pe care l-ai făcut și să-și îndrepte mînia Sa asupra ta". Ostașii, prinzînd îndată pe sfînt, l-au dus înaintea ighemonului, zicînd: "Iată, Atinoghen, pe care ne-ai poruncit să-l căutăm, ocărăște foarte rău stăpînirea ta".

Ighemonul îndată a poruncit să-l arunce în temniță, unde erau închiși ucenicii lui. Sfîntul, văzînd pe frații săi, s-a bucurat foarte mult și a zis către dînșii: "Fiii mei, pacea voastră să se înmulțească și darul lui Hristos să fie cu voi. De vreme ce v-ați făcut bine- plăcuți lui Dumnezeu, pentru aceea El v-a chemat la prînzul cel ceresc. Îmbărbătați-vă și nu vă temeți de îngrozirea muncitorului, pentru că Domnul vă va dărui nevoința, dacă mîine de dimineață vă veți săvîrși. Și astfel, vă sălășluiți întru bucuriile raiului cu îngerii și cu cetele sfinților și întru veselie veți slăvi în veci pe Stăpînul cerului".

A doua zi, muncitorul a venit la judecată și a poruncit să aducă înaintea lui pe Atinoghen și pe cei zece ucenici ai lui. Ei fiind aduși, ighemonul a zis către dînșii: "Jertfiți zeilor, după porunca împăratului, căci de nu veți asculta, vă voi munci cu chinuri cumplite și vă voi pierde din viața aceasta, precum am pierdut mai înainte de voi pe cei ce petreceau în nesupunere și rău au pierit acei răi". Sfîntul Atinoghen, i-a răspuns, zicînd: "O, răule ighemon, acei care zici tu că sînt pieriți, n-au pierit; ci sînt în cer, dănțuind cu sfinții îngeri". Acela a zis: "Atinoghene, nu mă osteni, ci ascultă-mă împreună cu tovarășii tăi, jertfește zeilor, ca să nu pieriți rău". Sfîntul a zis către ighemon: "O, chinuitorule fără de lege, întinat și nerușinat, nu ne vei înfricoșa cu îngrozirile tale. Fă ceea ce voiești pentru că sîntem gata să răbdăm toate pentru Dumnezeul nostru". Atunci ighemonul, mîniindu-se, a poruncit ca pe cei zece ucenici ai lui Atinoghen, să-i dezbrace și, spînzurîndu-i la muncire, să-i bată cumplit și să le strujească trupurile lor cu piepteni de fier. Iar ei, suferind, grăiau: "Gata sîntem la bătăi pentru Hristos cel fără de moarte și nu ne vom lepăda de Tine, Stăpînul și Dumnezeul nostru!"

Văzînd muncitorul mărimea lor de suflet cea neschimbată și răbdarea cea cu bărbăție, căci ei cu nici un fel de munciri nu se biruiau, a poruncit să-i taie cu sabia. Așa s-au sfîrșit sfinții în bună mărturisire și au trecut cu slavă în lăcașurile Raiului. După uciderea celor zece sfinți mucenici, ighemonul, întorcîndu-se spre Sfîntul Episcop Atinoghen, a zis către dînsul: "Unde este Hristosul vostru, de care ziceți voi că este Dumnezeu? Pentru ce n-a venit aici și n-a izbăvit pe ucenicii tăi din mîinile mele?" Ighemonul, zicînd aceasta, a poruncit ca și pe el să-l spînzure de lemnul de muncă și să-l bată. Deci, sfîntul, fiind bătut, grăia: "Slavă Ție, Dumnezeule, că m-ai învrednicit și pe mine a pătimi pentru numele Tău". Ighemonul a zis către dînsul: "Pentru ce Dumnezeul tău nu te izbăvește pe tine și din mîinile mele?" Mucenicul a răspuns: "Nelegiuitule, el m-a izbăvit și mă va izbăvi din meșteșugirile tale cele rele". Atunci ighemonul a poruncit ca, luîndu-l la muncire, să-l bată cumplit peste coaste. Dar sfîntul se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, mîntuiește-mă cu mila Ta!"

Atunci el a auzit de sus un glas dumnezeiesc, zicîndu-i: "Îndrăznește alesul Meu, Eu sînt cu tine; Eu sînt Dumnezeul tău, Cel ce te păzește pe tine!" Acest glas a fost auzit nu numai de sfînt, dar și de slujitorii care îl munceau. Deci, îndată s-au cuprins de frică, nemaiputînd să muncească mai mult pe omul lui Dumnezeu, pentru că înțepeniseră mîinile lor. Atunci, un oarecare prieten al ighemonului, cu numele Filip, șezînd cu dînsul, a zis către ighemon: "Oare nu ți-am spus eu ție mai înainte, că acești creștini sînt niște vrăjitori? Pierde îndată pe acesta, ca să nu se înșele cei ce privesc la dînsul". Atunci ighemonul a osîndit îndată pe mucenic la tăiere cu sabia. Sfîntul a grăit către ighemon: "Ighemoane, mă rog ție, poruncește acestora să mă ducă la mînăstirea mea și acolo să mă omoare". Ighemonul i-a îndeplinit ultima lui dorință.

Sfîntul, fiind dus spre mînăstirea sa, cînta oarecare stihuri din psalmii lui David, bucurîndu-se și veselindu-se, că sufletul său are să se dezlege de trup și să treacă la Domnul. Apropiindu-se el de mînăstirea cea zisă mai sus, a ieșit din pustie cerboaica. Aceea, a întîmpinat pe sfînt și i s-a plecat la picioarele lui, iar sfîntul a zis către dînsa: "Te-ai lipsit de frați, iar acum te vei lipsi și de acela care odinioară te-a hrănit pe tine. Dumnezeul veacurilor să nu te dea pe tine și seminția ta spre vînarea vînătorilor, ci seminția ta astfel să fie, adică să-și aducă puii aici spre junghiere și mîncare pentru slava lui Dumnezeu și întru pomenirea noastră, a celor ce vor veni la prăznuirea pomenirii noastre".

Cerboaica, vărsînd lacrimi din ochi, a căzut la picioarele sfîntului, iar el, însemnînd-o pe ea cu semnul Sfintei Cruci, a zis către dînsa: "Mergi cu pace în sînul pustiei". După aceea, intrînd Sfîntul Atinoghen în mînăstirea sa, s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne, Dumnezeul meu, primește în pace sufletul meu și mă învrednicește să fiu împreună cu frații mei, ca să slăvim sfîntul Tău nume, în toți vecii. Dă, Doamne, celor ce vor cinsti cu dragoste pomenirea mea, binecuvîntarea cea veșnică. Tuturor celor ce se vor ruga Ție cu pomenirea numelui meu, arată-le darul Tău și le dă ajutor grabnic întru toate nevoile lor". Astfel rugîndu-se el, s-a auzit un glas din cer, zicîndu-i: "Astăzi, cu Mine și cu ucenicii tăi, vei fi în rai și toată dorința ta se va împlini".

Mucenicul, auzind glasul acela, s-a umplut de mare bucurie. Deci, plecîndu-și cu veselie capul sub sabie, s-a sfîrșit întru Domnul, iar cinstitul lui trup a fost îngropat de credincioși în același loc. Acolo creștinii se adunau în tot anul, în ziua sfîrșitului lui, și săvîrșeau pomenirea lui cu prăznuire mare. În fiecare an se făcea o mare minune, pentru că acea cerboaică pe care sfîntul a hrănit-o și a binecuvîntat-o, venea după porunca lui la praznic și aducea un pui al său spre jertfire. Apoi, lăsîndu-l pe el, se ducea în pustie, neoprind-o nimeni pe ea. Aceasta o făcea în toți anii, căci ea, venind la praznic, își aducea puiul său, care se junghia și se mînca de creștini, întru cinstea și pomenirea Sfîntul Mucenic Atinoghen episcopul și a celor zece ucenici ai lui. Acestea se făceau spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site