Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfinților Mucenici Proclu și Ilarie
(12 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Acești sfinți mucenici, Proclu și Ilarie, au fost din hotarele cetății Caliptiei, care este aproape de Ancira. Ei au fost munciți pe vremea împărăției lui Traian și a lui Maxim ighemonul. Mai întîi a fost prins Sfîntul Proclu și l-au dus chiar la împăratul, care era atunci în acele țări. El a fost pus în fiare și aruncat în temniță; deci, împăratul, cercetîndu-l și aflîndu-l nesupus la porunca sa păgînească, l-a dat lui Maxim ighemonul ca să-l muncească.

Maxim, șezînd la judecată, a pus de față la întrebare pe legatul lui Hristos și l-a cercetat astfel: "De ce neam ești?" El a răspuns: "Neamul meu este creștin și nădejdea mea este Dumnezeul meu!" Ighemonul a zis: "Mă jur pe zei, că nu te voi ierta". Și iarăși l-a întrebat: "Știi poruncile împărătești cele puse de față pretutindeni, adică toți creștinii să aducă jertfe zeilor?" Sfîntul a răspuns: "Am auzit de poruncile celor fărădelege, pe care le-a pus multora spre sminteală, iar lor spre pierzare!" Ighemonul a zis: "Ocărăști pe împărat și îndrăznești a huli legile lui? Au, nu vezi muncile care sînt înaintea ta, ticălosule?"

Mucenicul a răspuns: "Fă ceea ce voiești, pentru că eu nu voi jertfi zeilor tăi, nici mă tem de muncile care ucid trupul, dar nu și sufletul. Mai bine este a ne teme de Dumnezeu, decît de oameni!" Ighemonul a zis: "O, omule, alege-ți una din două, ori viața, ori moartea! Iată, vezi că stă pregătit pentru tine lemnul cel de muncire și uneltele cele puse dinainte; deci, așteptăm răspunsul tău, ce vei alege!" Sfîntul Proclu, a răspuns: "Dacă voi vă temeți a călca porunca împăratului, ca să nu cădeți în muncile cele de puțină vreme, cu atît mai vîrtos noi, creștinii, ne temem de a călca porunca lui Dumnezeu, ca să nu cădem în muncile cele veșnice și pe care Dumnezeul nostru le-a pregătit celor ce se leapădă de El și se închină zeilor voștri celor mincinoși, care, la judecata ce va să fie, se vor da la pierzarea cea nesfîrșită împreună cu cei ce le jertfesc lor". Ighemonul a zis: "Dar cum îndrăznești a ocărî pe zeii noștri? Apoi să știi căci cu sila te voi face să mărturisești atotputernicia lor!"

Mucenicul a răspuns: "Nădăjduiesc spre Dumnezeul meu că, mai înainte de a mă sili tu pe mine să mărturisesc pe zeii tăi, eu mai degrabă te voi face pe tine, ca, înaintea tuturor ostașilor și a slugilor tale, să mărturisești pe Stăpînul meu și să scrii cu mîna ta, că El este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul păcătosului Proclu și nu este altul afară de El". Atunci ighemonul, mîniindu-se, a poruncit să spînzure pe mucenic la muncire, să-i lege de picioare o piatră grea și să-i rupă trupul lui cu unghii de fier. Deci, Sfîntul Proclu, fiind muncit astfel, răbda cu vitejie, negrăind nimic, decît numai privea spre cer; apoi, luîndu-l de la muncire, îl ținea legat.

După aceasta, ighemonul s-a dus în cetatea Calipta, poruncind ca și pe mucenic să-l ducă după dînsul. Deci, sfîntul a fost dus cu sila pe lîngă caii care mergeau iute. Cînd au ajuns la jumătatea drumului, mucenicul s-a rugat cu mare glas lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu pentru Care pătimesc, fiind dus cu batjocură de ostașii aceștia, ascultîndu-mă astăzi pe mine robul Tău, ca să se preamărească numele Tău în veci! Tinde mîna Ta cea atotputernică, ține pe acest fărădelege ighemon și nu-l lăsa să călătorească, pînă ce nu va mărturisi înaintea poporului acesta că nu este alt Dumnezeu afară de Tine!"

Astfel rugîndu-se el, deodată ighemonul a stat în drum legat, pentru că nici caii lui nu puteau să pășească, nici el singur nu putea să se miște din loc, fiind ținut cu puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu. Cu el stăteau și toți ostașii, care se mirau de un lucru minunat ca acela. Unii se osteneau bătînd caii, iar alții, schimbînd caii de la careta ighemonului, îi sileau a trage careta, dar nimic n-au sporit, fiindcă pe ighemon n-au putut să-l scoată din careta ce stătea nemișcată ca un munte. Atunci ighemonul a zis către cei ce erau cu dînsul: "Vedeți voi, oare ce minunată putere vrăjitorească ne-a făcut nouă vrăjitorul acesta de creștin? Iată, nu putem păși din loc, ci mergem înapoi!"

Deci, ighemonul a trimis pe una din slugile sale, anume Ermie, la mucenic, care era încă mult înapoi, zicîndu-i: "De ce ai făcut aceasta și ne-ai oprit pe noi în mijlocul drumului cu vrăjile tale? De aceea este dovedit că, temîndu-te de muncile care te așteaptă în cetate, ai făcut acest meșteșug ca să nu fii dus acolo!" Atunci Sfîntul Proclu a zis către sluga ighemonului: "Viu este Domnul Dumnezeul meu, că nu veți putea să vă mișcați din locul acela, pînă ce ighemonul nu va mărturisi numele Domnului meu Iisus Hristos, precum i-am zis lui mai înainte!" Ermie a zis: "Chiar de ar și mărturisi ighemonul numele Dumnezeului tău, stînd în mijlocul drumului, apoi tu cum vei putea să auzi sau să știi, fiind atît de departe de dînsul?" Mucenicul a grăit: "Ighemonul să scrie mărturisirea aceasta pe o hîrtie și să o trimită la mine. Și apoi în acel ceas veți pleca în drumul vostru la cetatea Calipta". Atunci Ermie, întorcîndu-se, a spus ighemonului cuvintele mucenicului. Iar acela, fără voia sa, a fost silit de primejdia de față și, luînd o hîrtie, a scris: "Mărturisesc că unul este Dumnezeul cel adevărat, Acela pe care Proclu îl cinstește, și nu este alt Dumnezeu afară de El!" Astfel scriind ighemonul, a trimis hîrtia aceea mucenicului și îndată au pornit caii și oastea, ducîndu-se cu ighemonul în calea ce le stătea înaintea lor.

Ajungînd în cetatea Calipta, ighemonul a stat la judecată și punînd în față pe Sfîntul Proclu, i-a zis: "Toată puterea farmecelor tale ai arătat-o spre noi pe drum, iar eu aici îmi voi arăta spre tine puterea stăpînirii mele și, precum tu m-ai silit ca să mărturisesc pe Dumnezeul tău, tot așa și eu te voi sili pe tine să mărturisești pe zeii noștri și să le aduci jertfe". Zicînd acestea, a poruncit ca să aducă lumînări aprinse și să-i ardă pîntecele și coastele lui. Deci, mucenicul atît de tare a fost fript, încît toată carnea lui s-a ars, iar el nearătînd nici un lucru de nerăbdare, tăcea răbdînd ca fiind în trup străin. Iar ighemonul a zis către dînsul: "Oare nu bagi de seamă muncile?" Sfîntul a răspuns: "Nu bag în seamă la acestea, ci mă tem de cele veșnice!" Ighemonul a zis iarăși: "Te vei supune zeilor noștri?" Sfîntul a răspuns: "Mă voi supune lui Hristos, Cel ce petrece în veci, pentru că El este nădejdea mea!" Ighemonul a zis: "Dar voiești ca să mori rău?" Sfîntul a răspuns: "Chiar de voi muri, însă iarăși voi fi viu!" Atunci ighemonul a poruncit ostașilor, să-l scoată pe el afară din cetate și, răstignindu-l pe lemn, să-l săgeteze cu săgeți.

Ostașii, luînd pe mucenic, i-au zis: "Ascultă-ne pe noi și jertfește zeilor și îndată te vor tămădui pe tine doctorii cei iscusiți și cu mare dregătorie vei fi cinstit". Răbdătorul de chinuri a răspuns: "Eu dregătorie am la ceruri, cu care mă va cinsti pe mine Hristos Dumnezeul meu; iar voi să încetați de a mă înșela, și faceți ceea ce vi s-a poruncit!" Astfel vorbind ei și mergînd, i-a întîmpinat pe dînșii pe drum un bărbat tînăr, anume Ilarie, nepot de frate al Sfîntului Proclu. Acela, alergînd, s-a închinat unchiului său. Apoi, sărutîndu-se amîndoi, Ilarie striga: "Și eu sînt creștin!" Atunci ostașii, prinzînd pe Ilarie, l-au dus în temniță, iar pe Sfîntul Proclu l-au dus la locul cel de moarte, unde l-au răstignit pe lemn și, încordîndu-și arcele lor, trăgeau într-însul. Dar răbdătorul de chinuri, primind multe săgeți prin tot trupul său, se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "În mîinile Tale îmi dau sufletul meu; izbăvește-mă, Doamne, Dumnezeul adevărului!" Astfel, plecîndu-și capul, Sfîntul Mucenic Proclu și-a dat duhul în 12 zile ale lunii Iulie.

Credincioșii, luînd în taină cinstitele lui moaște, le-au îngropat. Dar Sfîntul Ilarie, șezînd în temniță, cînta: Iubite-voi, Doamne, vîrtutea mea, Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu... și multe altele. Apoi, adormind, i s-a arătat îngerul Domnului în vedenie, zicîndu-i: "Îmbărbătează-te și te întărește, că eu sînt cu tine, fiind trimis de Dumnezeu să te întăresc!" Deci, a treia zi după sfîrșitul Sfîntului Proclu, au scos pe Sfîntul Ilarie la cercetare, iar ighemonul l-a întrebat, zicînd: "Ești creștin?" Mucenicul a răspuns: "Da, cu adevărat sînt creștin, precum și neamul meu întru creștinătate a fost, și toți, pe Hristos cinstindu-L, s-au sfîrșit". Atunci ighemonul, umplîndu-se de mînie, a poruncit să-l spînzure pe mucenic la muncire și să-l bată multă vreme. Apoi l-a osîndit la moarte, poruncind să-l ducă ca la trei stadii afară de cetate și acolo să-i taie capul.

Ostașii, legînd mîinile mucenicului, l-au aruncat la pămînt și, legîndu-l de picioare cu o frînghie, l-au tîrît. Mucenicul, fiind tîrît cînta: Temeliile Lui pe munții cei sfinți, Domnul iubește porțile Sionului mai mult decît toate sălășluirile lui Iacov... Deci, trupul mucenicului, tîrîndu-se, se zdrobea iar pămîntul se înroșea cu sîngele lui. Cînd era ca la trei stadii de cetate, călăul și-a scos sabia, iar sfîntul s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletul meu!" Și i-au tăiat capul. Sfîntul Mucenic Ilarie s-a sfîrșit în 15 zile ale lunii Iulie, a treia zi după sfîrșitul Sfîntului Proclu. Trupul Sfîntului Ilarie a fost aruncat în același loc unde i s-a tăiat capul. Deci, credincioșii mergînd noaptea, l-au luat și l-au îngropat cu cinste împreună cu trupul Sfîntului Proclu, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel slăvit în veci, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site