Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Aducerea Cinstitului Veșmînt al Domnului nostru Iisus Hristos, din Persia la Moscova
(10 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

În zilele binecredinciosului domn Mihail Teodorovici, marele împărat al Rusiei, și pe vremea preasfințitului patriarh Filaret, tatăl împăratului după trup și duh, împărățea în Persia, Abasșah. Acest împărat, avînd dragoste spre binecredinciosul împărat Mihail, trimitea adeseori la dînsul pe solii săi cu daruri. Asemenea și împăratul Rusiei trimitea înapoi pe solii săi cu daruri. În anul 7133 de la zidirea lumii, iar de la nașterea lui Hristos 1625, în luna Martie, a venit în Moscova la împăratul Mihail, un sol trimis de împăratul Persiei Abasșah cu numele Urusamvec, care a adus o scrisoare și multe daruri. Afară de aceasta, a mai adus de la împăratul său, pentru preasfințitul patriarh Filaret, o scrisoare și un dar fără de preț, anume veșmîntul Domnului nostru Iisus Hristos. Acest dar mare și sfînt, era pus într-un sicriaș de aur, împodobit cu pietre scumpe.

Împăratul Persiei spunea în scrisoare că, biruind cu oastea și robind țara ivirilor, a găsit acel veșmînt al lui Hristos, băgat într-o cruce, între veșmintele mitropoliei și, luîndu-l, l-a trimis în dar preasfinției sale, Patriarhului Filaret al Moscovei. În aceeași scrisoare, împăratul Persiei preamărește numele cel mare al Domnului Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, zicînd: "Dacă cineva nu cinstește cu cuviință dumnezeiască, ca pe un Dumnezeu pe acest veșmînt, acela să fie ars cu foc fără de milă; iar acela care va aprinde focul asupra unui hulitor de Dumnezeu ca acesta, acela este vrednic de cinste și de mărire".

Preasfințitul Patriarh Filaret, primind cu bucurie acest mare dar, care era mai mare decît toate celelalte daruri pămîntești, a chemat pe niște greci bătrîni învățați, care se întîmplaseră în acea vreme în cetatea Moscova, unii fiind din Ierusalim, iar alții din alte părți grecești. Între ei era un oarecare Nectarie, căruia i s-a dat Arhiepiscopia Vologod și a marelui Perecom, cum și Ioanichie, care, înainte cu puțină vreme, venise în Moscova cu Preasfințitul Teodor, Patriarhul Ierusalimului. Preasfințitul patriarh Filaret, a întrebat pe acei greci, dacă știu ceva despre veșmîntul Domnului și ce se aude de dînsul prin părțile grecești. Atunci fiecare dintr-înșii a spus ceea ce li se întîmplase să audă.

Arhiepiscopul Nectarie a spus: "Pe cînd eram arhidiacon la Preasfințitul Patriarh al Constantinopolului, am fost trimis de dînsul în țara ivirilor, pentru o trebuință oarecare. Acolo s-a întîmplat de m-am dus la biserica ce se numea Ileta și am văzut într-însa la strana dreaptă și lîngă întîiul stîlp, lumînări multe aprinse. Deci, am întrebat preoții care erau acolo: "Ce este aceasta?" Ei mi-au răspuns: "Aici este pus veșmîntul Domnului Hristos, pe care l-a adus de demult un ostaș al țării noastre, care fusese în Ierusalim pe vremea răstignirii Domnului și se fac multe minuni de către acest veșmînt al lui Hristos".

Alți greci spuneau preasfințitului patriarh că, în Palestina și în celelalte părți grecești, se aude povestindu-se de cei dreptcredincioși, că veșmîntul Domnului se află la ivireni. Pentru că, pe vremea răstignirii Domnului, a fost un ostaș oarecare din părțile Ivirului, care a luat veșmîntul Domnului și l-a dus în Iviria, țara sa. El l-a dat ca dar mare surorii sale după trup și a spus tuturor cele ce s-au făcut în Ierusalim pentru Iisus Hristos. Fecioara aceea, sora sa, auzind cele povestite a iubit acel veșmînt al Domnului și-l păzea cu cinste. După puțină vreme, sosind sfîrșitul vieții ei, cînd era aproape să moară, a poruncit ca în locul rînduielilor de îngropare, să-i înfășoare trupul în acel veșmînt al Domnului. Așa s-a și făcut. Apoi, după cîtăva vreme, a crescut deasupra mormîntului acelei fecioare, un copac mare și foarte frumos.

Pe vremea marelui Constantin, împăratul grecilor și al romanilor, cînd țara Iviriei a primit Sfîntul Botez, atunci din copacul acela a curs mir cu miros plăcut și tămăduitor. Cu acel mir se ungeau cei cuprinși de diferite neputințe și boli și se tămăduiau. Dreptcredincioșii împărați ai ivirilor, văzînd acele minuni preaslăvite care se făceau, au zidit deasupra acelui copac o biserică vestită, rînduind și un episcop. Trecînd mulți ani, cu voința lui Dumnezeu, țara Iviriei a căzut sub stăpînirea perșilor. Atunci ei au pustiit și biserica aceea, în care era copacul izvorîtor de mir. Apoi, deși țara Iviriei s-a liberat de sub jugul perșilor, copacul acela n-a mai fost acolo, nici mir tămăduitor nu mai curgea din locul acela, ci numai locul era însemnat cu un stîlp. Cît despre veșmîntul Domnului se spune că este tot în țara Iviriei. Deci, mulți socotesc că, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, el s-a luat de către credincioși din mormîntul acela, spre paza sfințeniei, în vremea robiei. Dar cum s-a găsit în mitropolie nu se știe nicidecum de aceasta.

Preasfințitul Patriarh Filaret, auzind aceste înștiințări despre veșmîntul Domnului, s-a sfătuit cu preasfințiții arhierei ai Rusiei. Atunci era vremea Marelui Post al Paștilor și a poruncit să se facă cu dinadinsul post și rugăciune. Deci, în Duminica închinării Sfintei Cruci, făcînd rugăciuni de toată noaptea, a poruncit ca pe acel mîntuitor veșmînt al lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-l pună pe cei neputincioși, precum mai demult dreptcredincioasa împărăteasă Elena, a pus crucea lui Iisus Hristos pe un mormînt pentru încredințare și precum s-a cunoscut acolo Crucea lui Hristos din puterea cu care a înviat mortul, tot așa s-a făcut și aici încredințare despre veșmîntul Domnului. Fiindcă cei ce pătimeau de diferite neputințe, aceia, prin punerea veșmîntului Domnului Hristos, primeau grabnică însănătoșire.

Binecredinciosul împărat și preasfințitul patriarh, primind acest mare dar, s-au umplut de mare bucurie și a poruncit ca în biserica cea mare a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să aleagă în partea dinspre apus într-un unghi drept, un loc cinstit și împodobit, acolo unde era chipul Mîntuitorului și Purtătorului de viață Hristos. Acolo a pus veșmîntul Lui, care și acum se poate vedea de toți. El este cinstit cu vrednicie și cu cucernicie de cei ce vin și i se închină și de la care și astăzi se dau tămăduiri bolnavilor celor ce se duc cu credință. Ei au mai așezat prăznuirea punerii veșmîntului Domnului în 10 zile ale lunii iulie, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit în veci împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site