Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Mucenic Chiril, Episcopul Gortinei
(9 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Sfîntul Chiril, a cărui credință era înaintea lui Dumnezeu ca aurul scos din topitoare, a fost silit spre jertfele idolești de către ighemonul Luchie, pe vremea împărăției lui Dioclețian. Acest sfînt s-a arătat a fi bărbat înțelept, încă de cînd era prunc, pentru că se deprinsese la lucruri bune și se povățuia spre plăcerea dumnezeiască. Oriunde auzea că locuiesc plăcuți ai lui Dumnezeu, își lăsa părinții și se lipea de aceia, ca să poată auzi mai bine de la ei cuvîntul lui Dumnezeu și să se întărească în credință și fapte bune.

După ce a venit în vîrstă desăvîrșită, a fost pus episcop al cetății Gortinei, din insula Creta. El întotdeauna se punea pe sine cu cuvîntul și cu lucrul înaintea turmei sale, chip de viață îmbunătățită, ocîrmuind scaunul episcopiei 50 de ani.

După ce a întărit bine în credința lui Hristos turma cea încredințată lui și pe mulți i-a adus de la închinarea de idoli la adevăratul Dumnezeu, avînd 84 de ani de la nașterea sa, a fost prins de ighemonul Luchie și silit să aducă jertfă necuraților zei. Însă bărbatul cel insuflat de Dumnezeu, punîndu-i înainte dumnezeieștile porunci, a zis: "Cel ce nu aduce jertfă adevăratului Dumnezeu, ci zeilor celor străini, acela se va pierde". Zis-a ighemonul: "Ai milă de bătrînețile tale și te închină idolilor noștri". Răspuns-a Sfîntul Chiril: "Eu nu sînt bătrîn, căci Domnul meu zice: Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale..., iar ceea ce mă sfătuiești tu pe mine și la ceea ce mă silești, nu mi se cade să fac".

Atunci ighemonul i-a zis: "Te-am văzut că ești bărbat înțelept și priceput, deci socotește singur despre tine și cinstește zeii noștri, de voiești ca să te izbăvești de muncile ce ți se vor întîmpla". Răspuns-a Sfîntul Chiril: "Cu adevărat priceput și înțelept mă voi arăta atunci cînd, ceea ce învăț pe alții cu cuvîntul, o voi arăta cu lucrul, petrecînd nemișcat în credință și nebiruit în munci". Ighemonul a zis: "Alege-ți cele de folos bătrîneților tale și fii una cu noi". Răspuns-a Sfîntul Chiril: "Atunci voi afla cele folositoare, cînd mă voi face exemplu de bărbăție și de răbdare înaintea fiilor acestora, ce stau împrejurul meu!"

Astfel vorbind ei, Sfîntul Chiril, prin dumnezeiasca Scriptură, a astupat gura necredinciosului și nedreptului judecător, încît nu mai putea să răspundă nici un cuvînt împotrivă. Ighemonul, văzînd că nu puțini din popor se întorc prin învățătura sfîntului de la spurcata închinare a idolilor către adevăratul Dumnezeu al creștinilor, a hotărît asupra mucenicului Chiril, acestea: "Chiril nepriceputul și nebunul pierzător al zeilor noștri să fie ars de viu". Dar cînd Sfîntul Chiril, plăcutul lui Dumnezeu, se ducea la ardere, el mergea ca la ospăț, bucurîndu-se și cîntînd lui Dumnezeu cîntări de mulțumire. Ajungînd la locul unde era focul pregătit, îndată ostașii au aruncat pe Sfîntul Mucenic Chiril în mijlocul văpăii. Arzînd focul și lemnele prefăcîndu-se în cenușă, poporul cel credincios aștepta, ca să adune cu cucernicie oasele rămase. Dar a văzut în mijlocul focului pe plăcutul lui Dumnezeu întreg și nevătămat, stînd cu mîinile întinse la cer.

Închinătorii de idoli, văzînd această minune, s-au cuprins de frică și de mirare, că nu numai de plăcutul lui Dumnezeu nu s-a atins focul, dar nici de hainele lui. Fiind el astfel în foc, l-a răcorit Duhul Sfînt, deoarece și el a scos pe mulți din focul gheenei, întorcîndu-i de la închinarea idolească la Dumnezeul Cel adevărat. Înștiințîndu-se ighemonul că Episcopul Chiril, fiind aruncat în foc, a rămas viu și nevătămat, s-a mirat mult de aceasta. Deci, a poruncit să scoată pe plăcutul lui Dumnezeu din foc și să-l aducă înaintea sa. Văzîndu-l întreg și sănătos, s-a spăimîntat și a lăudat pe Dumnezeul creștinilor, Care a făcut această minune și a mîntuit pe mucenic. Iar credinciosul rob al lui Hristos nu înceta a propovădui cuvîntul lui Dumnezeu, adeverind că acei care cred în adevăratul Dumnezeu, vor lua mare plată în împărăția cerului. Și astfel pe mulți i-a dus de la calea pierzării și i-a povățuit la calea mîntuirii. Dar el plîngea și se tînguia cu nemîngîiere, căci nu s-a învrednicit a-și săvîrși pătimirea sa.

Ascultîndu-l poporul cu mare sîrguință și dulceață, toți alergau la el cu un suflet și cu un gînd. Iar alții doreau măcar de departe să-l vadă, ca astfel, din cuvintele lui și din vederea feței lui, să-și cîștige rodurile mîntuirii. Deci, căzînd la picioarele sale, ziceau: "Credem în Dumnezeul tău, căci cu adevărat a putut să te mîntuiască pe tine din foc". El, veselindu-se cu Duhul întru Domnul, primea pe toți cei ce alergau la el, ca un părinte iubitor de fii și îi prefăcea din fii ai întunericului, în fii ai luminii celei neînserate, botezîndu-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Apoi le zicea: "Îmbărbătați-vă, fiii mei, și să se întărească inima voastră; fiți robi credincioși ai Aceluia în Care ați crezut și El în toate vă va fi de ajutor. El vă va da mai mult decît cele ce așteptați de la alții, căci urechea n-a auzit, ochiul n-a văzut și la inima omului nu s-au suit, acelea pe care le-a gătit Domnul, celor ce-L iubesc".

Astfel întărind el pe credincioși, un oarecare din închinătorii de idoli a spus ighemonului cele ce făcea plăcutul lui Dumnezeu. Ighemonul, umplîndu-se de iuțime și mînie, i-a zis: "Pentru aceasta m-am milostivit spre el? Pentru aceasta l-am scos din foc? De ce nu l-am omorît mai bine cu sabia? Deci acum nu-l voi mai răbda cît de puțin". Atunci ighemonul a dat a doua oară poruncă de moarte asupra plăcutului lui Dumnezeu: "Pe Chiril cel scos din foc, dreapta judecată nesuferindu-l să fie între cei vii, poruncesc să fie tăiat cu sabia".

Auzind plăcutul lui Dumnezeu de o judecată ca aceasta, s-a umplut de bucurie și a preamărit pe Hristos că l-a învrednicit să fie părtaș patimilor Lui. Deci și-a plecat cu veselie capul sub sabie. Astfel, fiind lovit în grumaji, și-a dat sufletul său Domnului, în nouă zile ale lunii iulie, stăpînind peste păgîni Dioclețian, fiind ighemon în Gortinia, Luchie, iar peste noi împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site