Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuvioșii Patermutie, Coprie și cei împreună cu dînșii
(9 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Împăratul Iulian, care mai întîi a fost creștin apoi s-a abătut iarăși la păgînătate făcîndu-se ca un fiu al satanei, a adunat multă putere de oaste și a pornit cu război împotriva perșilor. Mergînd el pe drum, a vărsat mult sînge creștinesc, căci, prinzînd doi preoți din Antiohia, pe Evghenie și Macarie și muncindu-i mult, i-a trimis în Mauritania la închisoare. În zilele acelui ighemon erau în pustiile Egiptului doi cuvioși bărbați, Patermutie și Coprie, care viețuiau cu un gînd și slujeau lui Dumnezeu împreună. Patermutie era mai bătrîn cu anii, dar mai iscusit în nevoințele călugărești și mai întărit în fapte bune, iar Coprie era mai mic cu anii și nu era așa de bine întărit, dar era povățuit de Patermutie, întocmai ca un ucenic de dascălul său și ca un fiu duhovnicesc de către părintele său duhovnicesc.

Mai înainte de a fi prinși ei pentru muncire, Coprie a spus lui Patermutie o vedenie care i s-a arătat noaptea în vis. "Am văzut, zicea el, cerurile deschizîndu-se și un oarecare bărbat luminos venind la mine, ținînd un toiag în mînă, apoi de altă parte un om negru, care mergea împotriva aceluia. Acela aprinzînd un foc, ieșea dintr-însul mult fum. Apoi, acel negru, întinzîndu-și mîna, m-a apucat și m-a pus în mijlocul fumului, în primejdie mare, deoarece mă cuprinseseră multe rele. Dar bărbatul acela purtător de lumină se depărtase de la mine și un glas din cer a venit, zicînd: "Rodul omului acesta se va rupe și iar se va întoarce înspre bine. Aceasta văzînd-o, m-am deșteptat tulburat". Atunci Patermutie i-a zis: "Visul acesta nu este bun, căci mă tem să nu te depărtezi de Dumnezeul cel viu. Iată, călcătorul de lege, împăratul Iulian, face mare prigoană asupra Bisericii lui Dumnezeu și mi se pare că și noi vom fi prinși la muncire. De aceea, fiule, vezi să nu te lepezi de Hristos, temîndu-te de îngrozirea muncilor, sau înșelîndu-te de îmbunări. Ci teme-te de Dumnezeu și adu-ți aminte de poruncile Lui, care te îmbărbătează".

După vedenia aceea, trecînd puține zile, împăratul Iulian a venit cu putere de oaste în hotarele Egiptului. Auzind el că în acele pustii petrec mulți pustnici, a trimis ostași să străbată pustiile, și pe cîți îi vor afla, să-i prindă și să-i aducă la muncire. Ostașii au prins și pe acești doi părinți, pe Patermutie și Coprie, și i-au adus la el spre cercetare. Deci, Iulian a întrebat pe Patermutie: "Cîți ani ai de la nașterea ta, bătrînule?" El a zis: "Sînt șaptezeci și cinci de ani de cînd cunosc pe pămînt această viață vremelnică". După aceasta, împăratul uitîndu-se spre Coprie, a zis: "Spune și tu, cîți ani ai?" Coprie a răspuns: "Am patruzeci și cinci de ani de la nașterea mea".

După aceasta împăratul a poruncit ca pe bătrînul Patermutie să-l ducă în temniță, iar pe Coprie, lăsîndu-l, a început a-l întreba astfel: "Omule, de ce nu vrei să aduci jertfe zeilor, dacă voiești să scapi de muncile ce te așteaptă? Lasă înșelăciunea creștinească, căci la nimic nu-ți folosește; că și eu am crezut mai înainte în Hristos, dar nici un folos nu am avut; însă acum, crezînd în zeii cei fără de moarte, de multe și de mari faceri de bine m-am învrednicit de la dînșii. De aceea și pe tine te învăț cu învățătură folositoare, ca, lepădîndu-te de Hristos, să jertfești zeilor și vei sta înainte de-a dreapta mea, avînd multe daruri de la mine".

Coprie, rămînînd cu gura căscată la cuvintele împăratului, a uitat pe Dumnezeu și s-a schimbat de la bine la rău. Deci, alunecînd spre pierzare, a zis lui Iulian: "Bine mă înveți, împărate. Norocul a făcut că te-am găsit pe tine învățător și povățuitor bun, ca să mă înveți acestea!" Apoi a strigat cu glas mare, zicînd: "De acum înainte sînt al lui Iulian, iar nu creștin. Deci, pe cît am rătăcit mai întîi în înșelăciunea creștinească, de acum pe toate le voi îndrepta. Mă voi închina zeilor și le voi aduce jertfe".

Auzind împăratul niște cuvinte ca acestea ale lui Coprie, s-a bucurat foarte mult și a zis: "Fericit este omul acesta, mai mult decît toți oamenii, că a cunoscut pe zeii cei vechi, părintești, care dau viață lumii". După aceste cuvinte, ticălosul Coprie s-a închinat cu jertfe zeului Apolon și, depărtîndu-se de Dumnezeu, a primit pe diavolul. Astfel sfinții îngeri s-au îndepărtat de la dînsul, iar diavolii l-au cuprins, bucurîndu-se pentru el.

Cuviosul Patermutie, aflînd că Coprie s-a lepădat de Hristos, s-a mîhnit foarte mult. Apoi a început să plîngă și se tînguia pentru dînsul. Deci, plecîndu-și genunchii, se ruga zicînd: "Doamne, Dumnezeul puterilor, nu pierde pe păcătosul care a călcat porunca Ta! Adu-ți aminte de lucrurile lui, cu care în tinerețe s-a ostenit pentru dragostea Ta. Nu lepăda de la fața Ta pe acela pe care l-au înșelat cuvintele călcătorului de lege, ci miluiește zidirea Ta și caută lucrul mîinilor Tale!"

A doua zi, împăratul a șezut pe scaun, iar Coprie stătea înaintea lui, în partea dreaptă, fiind îmbrăcat cu haină roșie; apoi a poruncit să-l aducă pe Patermutie la cercetare. Cuviosul, fiind adus, Coprie l-a văzut și a zis: "Iată vine înșelătorul care ispitea mîntuirea mea". Venind starețul aproape de judecată, Coprie a strigat către dînsul: "Patermutie, mă vezi oare pe mine bucurîndu-mă și tu plîngi? Eu sînt al lui Iulian, iar nu creștin". Patermutie a răspuns: "Te văd pe tine rîzînd, dar eu plîng pentru tine".

Atunci împăratul a zis către stareț: "Nu plînge, ci jertfește zeilor și te bucură împreună cu dînsul". Patermutie a răspuns: "Bucuria lui este vremelnică, fiindcă acum se bucură, iar în veacul ce are să fie va plînge, de nu se va pocăi. Eu plîng acum, iar în viața ce are să fie, mă voi bucura. El aici se mîndrește cu haină roșie, iar acolo va fi dezbrăcat. Eu sînt gol aici, însă acolo voi îmbrăca haina cea de nuntă. El acum se satură, iar în veacul ce va să fie, va flămînzi. Eu flămînzesc acum, iar în viața cea viitoare mă voi sătura, cînd mi se va arăta mie slava Domnului meu. El acum stă în slavă, înaintea împăratului pămîntesc și în rînduiala slugilor tale, iar acolo se va lepăda de la fața împăratului ceresc cu necinste, și va fi rînduit cu diavolii în focul gheenei".

Starețul, zicînd aceasta, a privit în fața lui Coprie și i-a zis: "Amar ție, ticălosule! Tu cel ce ai fost mai înainte vas al darului, acum ești gunoi în care diavolii dănțuiesc. Iată îngerii s-au depărtat de tine și demonii s-au oprit împrejurul tău. Te-ai lepădat de adevăratul Dumnezeu și te-ai îmbrăcat cu diavolul. Ai urît viața cea adevărată și veșnică și ai iubit pe cea vremelnică. Adu-ți aminte de faptele tinereților tale și vino-ți în simțire! Lasă înșelăciunea în care ai căzut și vino la mine! O, fiule, iubește iarăși pe Dumnezeu, Căruia ai greșit și pocăiește-te! Acela, fiind milostiv, te va primi și-ți va ierta greșelile tale".

Starețul grăind acestea, Coprie s-a mîhnit cu inima, și căindu-se a strigat cu glas mare, zicînd: "Amar mie! Amar mie! Amar mie!" Apoi a început a se clătina într-o parte și în alta. Deci, înviind cu duhul și privind spre cer, a zis: "De acum nu mai sînt al lui Iulian, ci sînt iarăși al lui Hristos. Eu am greșit, călcînd porunca lui Dumnezeu. Am nelegiuit, lepădîndu-mă de Domnul meu. Dar, într-aceasta se va cunoaște bunătatea Ta, Stăpîne, cînd mă vei milui pe mine, care am greșit Ție. Milostivește-Te spre mine, Iubitorule de oameni, eu care sînt ca un pom uscat, căruia i-a căzut rodul și i s-a uscat frunza. Cuvintele celor fărădelege m-au înșelat și în viforul diavolului m-am afundat. Asupra mea a fluierat balaurul și cetele diavolilor s-au bucurat de mine. Stelele cerului s-au tulburat, iar soarele și luna și-au ascuns lumina lor, pentru păcatul meu cel mare cu care am amărît pe Dumnezeu. O, îngeri ai lui Dumnezeu și cetele drepților, alergați împreună cu oamenii din toată lumea; adunați-vă, plîngeți căderea mea și întunecarea minții mele, căci m-am lipsit de Hristos, soarele dreptății. Lumina credinței s-a stins în mine și s-a luat de la mine podoaba cea sufletească".

Apoi, întorcîndu-se către împărat, i-a zis: "O, diavole, pentru ce m-ai înșelat? Pentru ce m-ai tras și pe mine în pierzarea ta, călcătorule de lege?" Deci, dezbrăcînd de pe sine haina cea roșie a aruncat-o înaintea lui, zicîndu-i: "Primește-ți slava ta, pe care mi-ai dat-o, iar eu iarăși voi primi pe aceea pe care am pierdut-o. Pentru că Dumnezeul meu este bun și mă va face pe mine ca pe unul din argații Săi".

Împăratul, văzînd pe Coprie că s-a întors iarăși la Hristos, s-a umplut de mînie și a poruncit, ca îndată să ardă o tigaie mare de fier. Coprie, auzind aceasta, a zis: "O, împărate, mai bine ai fi poruncit să mă taie în bucăți și să mă ardă, ca prin acele amare munci să îndreptezi căderea mea. Deci, mai întîi să pedepsești limba mea, fiindcă aceea a greșit întîi, lepădîndu-se de Hristos". Atunci împăratul a poruncit să ardă o linguriță mică de fier și s-o pună pe limba lui Coprie. Văzînd el lingurița înroșită ca un cărbune, a zis către Sfîntul Patermutie: "Părinte, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, căci mă înspăimînt de munca aceasta". Starețul i-a zis: "Rabdă, fiule, cu bucurie și Domnul îți va ajuta!"

Cînd s-a atins lingurița de limba lui Coprie, îndată s-a răcit ca ghiața, iar limba nu s-a ars. Împăratul a zis: "Acești oameni sînt vrăjitori; duceți-i la tigaia pe care au fost arși Evghenie și Macarie". Ei fiind aduși, Coprie a zis către stareț: "Roagă-te pentru mine, învățătorul meu, căci foarte tare mă tem de muncire". Starețul a zis: "Nu te teme, fiule, ci fii viteaz. Adu-ți aminte de nevoințele și ostenelile tale cele pustnicești, pe care le-ai suferit în pustie cu bărbăție din copilărie, pentru Dumnezeu. Nu-ți aduci aminte cum, răstignindu-te lui Hristos în chipul crucii, ai stat astfel nemișcat? Oare ai uitat, cum te culcai pe pietre vîrtoase și pe hîrburi ascuțite? Dacă toate acestea le-ai răbdat cu plăcere pentru Hristos în viața ta, apoi pentru ce te temi de muncile acestea care se fac într-un ceas?"

Coprie întărindu-se cu aceste cuvinte, fața i s-a luminat și mergea împreună cu starețul spre tigaie, fără frică. Deci, suindu-se în tigaie Patermutie i-a zis: "Frate, Coprie, ridică-ți ochii în sus!" Iar Coprie, privind spre cer, a zis: "Văd îngerii apropiindu-se de noi! Capetele lor sînt pline de rouă, dar mă rog ție, părinte, grăiește către dînșii, să nu se mînie pe mine, că mă lepădasem de Hristos!" Astfel s-au suit amîndoi în tigaie și umblau ca pe un loc verde, batjocorind pe muncitorul, căci tigaia îndată s-a răcit desăvîrșit. Chinuitorul, văzînd aceasta, mai mult s-a mîniat și a poruncit ca să ardă un cuptor înfocat și să arunce într-însul pe mucenici, spre a-i arde.

Pe cînd cuptorul ardea, unul din ostașii împăratului, cu numele Alexandru, s-a apropiat de Coprie, și i-a zis: "O, ticălosule Coprie, mai înainte ai jertfit zeilor, dar acum nu voiești? Deci întoarce-te iarăși la ei, ca să te izbăvești de moartea cea de foc". Sfîntul Coprie i-a răspuns: "O, de mi s-ar ierta înaintea lui Dumnezeu păcatul meu cel dintîi cu care am greșit Hristosului meu! Căci de s-ar aduna toate apele mării, toate rîurile, toate izvoarele și toate picăturile, nu sînt îndestulate ca să spele păcatele mele. Însă nu mă deznădăjduiesc de milostivirea Domnului meu cel iubitor de oameni!"

Alexandru, umilindu-se de cuvintele lui Coprie, a zis: "Aș voi și eu să fiu ostașul acelui împărat, căruia voi sînteți ostași". Coprie, începînd a-l învăța sfînta credință, l-a făcut pe el să creadă în Hristos. Cuptorul fiind ars foarte tare și cuvioșii mucenici mergînd spre el, Alexandru le-a urmat, zicînd: "Fericiților părinți, voi merge și eu cu voi; luați-mă cu voi în cuptor, pentru Hristos". Ei l-au luat pe sub mîini și mergeau împreună, dar Alexandru, desfăcîndu-se de mîinile lor, a mers înainte la cuptor împotriva focului, însă nu-l ardea. Alexandru a zis către acea văpaie: "De ai ieșit cu porunca Domnului ca să mă arzi pe mine, arde pe un om păcătos". El zicînd acestea, văpaia s-a despărțit în două și a stat de o parte și de alta, precum de demult apele din Marea Roșie, și-i făcu lui cale prin mijlocul său.

Astfel a intrat Alexandru înlăuntrul cuptorului, neatingîndu-se văpaia de el. Văzînd acolo pe îngerii lui Dumnezeu, a zis către dînșii: "Mă rog vouă, stăpînii mei, mîntuiți-mă pe mine păcătosul". Îngerii au răspuns: "Pentru aceea sîntem trimiși aici de Dumnezeu, ca să te luăm întru mîntuire". Deci, i-au luat sufletul la Domnul, iar trupul a rămas mort în foc, dar n-a ars. După dînsul au intrat în cuptor și cuvioșii părinți Patermutie și Coprie, aseme-nea nearși de foc, și șezînd lîngă trupul lui Alexandru, cîntau și lăudau pe Dumnezeu.

După ce cuptorul s-a răcit de tot, sfinții au fost scoși înaintea feței împăratului vii și întregi, nevătămați în foc cît de puțin. Asemenea a fost scos și trupul Sfîntului Alexandru nears, lăsînd dintr-însul plăcută și multă mireasmă. Împăratul minunîndu-se, a zis: "Cu adevărat mare este Hristos! " Apoi, schimbîndu-se, a zis: "Mari sînt zeii, iar Hristos nu este nimic". Deci, a început a sili pe sfinți la închinarea idolilor. Cuviosul Patermutie a zis către dînsul: "De vreme ce nu te duci la război pentru slava lui Dumnezeu, de aceea nu te vei întoarce înapoi, ci vei fi rănit de moarte. Și nici nu vei mai vedea pe cel ce te va ucide. Împăratul, umplîndu-se de mînie, a poruncit să-i ucidă cu sabia. Astfel, sfinții, fiind scoși afară din cetate la locul unde era să fie omorîți, se rugau lui Dumnezeu înainte de sfîrșitul lor. Atunci s-a auzit un glas din cer care lăuda pe Patermutie și ierta pe Coprie, și îi chema pe amîndoi la odihna cea veșnică. Bucurîndu-se ei, și-au plecat capetele sub sabie. Și astfel s-au sfîrșit, dîndu-și sufletele lor pentru Domnul.

Spurcatul Iulian, ducîndu-se la război, a fost biruit de ostașii perșilor și, fiind rănit cu sulița de o mînă nevăzută, și-a lepădat sufletul cumplit, după cuvîntul Sfîntului Patermutie. Și astfel, neîntorcîndu-se la pămîntul său, a pierit cu sunet. Așa a fost sfîrșitul Sfinților Cuvioși și Mucenici Patermutie și Coprie. Cu dînșii s-a sfîrșit și Sfîntul Alexandru, în nouă zile ale lunii iulie, stăpînind peste romani, Iulian, călcătorul de lege, iar peste noi împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh se cuvine cinste, slavă și închinăciune, acum și pururea și în vecii vecilor Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site