Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Coprie
(9 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Sfîntul Coprie, singurul văzător al Sfîntului Patermutie, și povestitor al minunilor lui, a fost cu rînduiala preot, avînd asemenea de la Dumnezeu darul facerii de minuni. El ședea tot în acele părți ale Egiptului, tămăduind diferite boli între oameni și gonind duhurile cele viclene. Odată, adunîndu-se la dînsul mulți frați, cărora le povestea multe pentru folosul lor din viața Cuviosului Patermutie și a celorlalți sfinți, unul dintre frați, necrezînd cele ce spunea, nu lua aminte și, adormind, a văzut în vedenia visului, în mîinile Sfîntului Coprie, o carte scrisă cu slovă de aur, și din care vorbea el către frați, iar aproape de dînsul stătea un oarecare bărbat luminos, cinstit la vedere și împodobit cu căruntețe. Acela, privind cu groază spre cel ce dormita, i-a zis: "Pentru ce nu crezi cele ce se grăiesc și, neluînd aminte, dormitezi?" Fratele acela, deșteptîndu-se, s-a înspăimîntat și a spus îndată celorlalți, ceea ce a văzut. De atunci, el asculta cu credință și cu luare aminte toate cuvintele Sfîntului Coprie.

Șezînd la Cuviosul Coprie niște frați străini, care veniseră spre cercetare, și ascultînd cuvintele cele folositoare de suflet, a venit un om mirean, purtînd un vas cu nisip și stătea la ușa chiliei, așteptînd pînă ce va sfîrși starețul vorba sa. Atunci frații, văzînd pe om, au întrebat pe stareț, pentru ce a adus nisipul acela. Iar starețul le-a răspuns: "Nu mi se cade mie, fraților, ca să vă spun lucrul acesta, ca să nu mă arăt că mă slăvesc în deșert, lăudîndu-mă cu dumnezeieștile lucruri. Deci, ca să nu piară plata ostenelilor noastre și văzîndu-vă pe voi că v-ați ostenit pe un drum așa de lung, nu ascund aceasta de voi, ci voi spune lucrurile lui Dumnezeu spre folosul vostru, lucruri pe care El a binevoit a le săvîrși prin noi păcătoșii.

Pămîntul satului aceluia, care este aproape de noi, era cu totul neroditor și din grîul cel semănat de țărani abia se aduna sămînța, pentru că un vierme născîndu-se, le mînca rădăcina și rodea spicele mai înainte de coacere, iar oamenii satului aceluia erau cu toții închinători de idoli. Atunci, ajutîndu-ne darul lui Dumnezeu, i-am adus pe toți la sfînta credință și i-am botezat. După ce toți s-au făcut creștini, au venit la noi și ne-au cerut să ne rugăm lui Hristos Dumnezeu pentru dînșii, ca pămîntul să le dea bună aducere de roade. Atunci, am zis către dînșii: "Noi putem să ne rugăm, însă credința voastră să fie neîndoită spre Dumnezeu". Ei, spunînd că au credință tare, au luat în sînurile lor țărînă din pămîntul acesta, pe care umblă picioarele noastre cele păcătoase.

Apoi m-au rugat ca, în numele Domnului, să le binecuvintez țărîna aceea, ca pe niște semințe, și am zis către dînșii: "Să vă fie vouă după credința voastră!" Atunci, ducîndu-se la locul lor, au amestecat țărîna cu sămînța grîului lor și l-au semănat în țarini. Și astfel s-a făcut mare îndestulare de rod, încît nici un pămînt din acele părți ale Egiptului nu poate să facă o aducere de roade ca aceea. Deci, din acea vreme lucrătorii de pămînt, luînd țărînă, vin în toți anii aici și o aduc la noi, ca să o binecuvîntăm, și credința lor nu este în zadar, pentru că totdeauna adună roduri îndestulate.

Într-o vreme oarecare, Cuviosul Coprie, avînd înaintea poporului vorbă cu un eretic maniheu despre credință și, neputînd să dovedească pe acel mîndru și măreț eretic cu blîndele sale cuvinte, a voit ca prin faptă să-și arate credința cea dreaptă. Deci, a poruncit să aprindă un foc mare și a chemat pe eretic cu dînsul în foc, zicînd: "Acela care nu va arde în foc, credința aceluia va fi dreaptă!" Însă acel eretic, a zis către dînsul: "Tu să intri mai întîi". Deci sfîntul intrînd în foc, văpaia s-a despărțit în două, și el stătea pe cărbuni ca pe o iarbă verde, fără să-l vatăme. Astfel, a stat în mijlocul focului o jumătate de ceas, și a ieșit întreg, nea-tingîndu-se focul nici de hainele lui. Poporul, văzînd acest lucru, s-a mirat foarte mult și a preamărit pe Hristos Dumnezeu. Dar ereticul n-a voit să intre. Însă poporul, împingîndu-l fără voie, îndată a început să ardă și, sărind din foc pîrlit, a început să fugă. Poporul, prinzîndu-l striga: "Să se ardă ereticul!" Dar Cuviosul Coprie, potolind gîlceava poporului, a eliberat pe eretic viu, însă pîrlit ca un tăciune.

Starețul avea aproape de chilia sa o grădină mică, în care semăna verdețuri și roduri de mîncare, pentru străinii care veneau la dînsul. Într-o noapte, intrînd în grădină un oarecare închinător de idoli, a furat din roduri cît a putut să ducă. Și ducîndu-le acasă, a pus într-o căldare o parte din ele, ca să le fiarbă. Fierbînd trei ceasuri și mai mult și arzînd multe lemne, nimic n-a sporit, pentru că nici apa din căldare nu se încălzise. Omul acela se mira de acest lucru neobișnuit. Apoi, cunoscîndu-și păcatul și înțelegînd puterea lui Hristos care lucrează prin creștini, a luat tot ceea ce furase, asemenea și pe cele care erau în căldare, și le-a dus la stareț.

Deci, aruncîndu-se înaintea picioarelor lui, i-a spus hoția și minunea care se făcuse. Pentru aceea cerea iertare și se ruga să-l facă creștin. Atunci s-a întîmplat de erau la stareț mulți străini și toți s-au bucurat de acea minunată întoarcere spre Hristos a acelui om. Iar din roadele acelea toți s-au ospătat din destul și au mulțumit lui Dumnezeu. Cuviosul Coprie, făcînd mai multe minuni cu darul lui Hristos, s-a odihnit în pace și a luat parte cu Cuviosul Patermutie în împărăția Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, I se cuvine cinste și slavă în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site