Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Aflarea Cinstitelor Moaște ale Sfintei Fecioare Iuliana din Mînăstirea Pecersca - Kiev
(5 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

În zilele fericitului întru pomenire Elisei Pleteneanul, Arhimandritul Lavrei Pecersca, a murit în cetatea Kievului, cea păzită de Dumnezeu, o fecioară vestită, care avea să fie îngropată în sfîntul locaș al Pecerscăi. Ei au săpat mormîntul aproape de biserica cea mare de piatră a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Pecersca, înaintea paraclisului Sfîntului Ioan, Înaintemergătorul, în despărțitura unde este ușa acum; iar mai înainte nu era acolo, ci dinăuntrul bisericii celei mari era intrarea în despărțitura aceea.

Săpînd, unii au aflat o vistierie păzită de Dumnezeu de mulți ani - cinstitele moaște ale Sfintei plăcute lui Dumnezeu fecioara Iuliana -, odihnindu-se în nestricăciune, foarte frumoasă, căci era albă la trup și plăcută la chip. Ea se părea că doarme ca vie, împodobită cu îmbrăcăminte de mare preț, din învelitori de mătase cu țesături de aur; la gît avea grivne de aur cu multe mărgăritare; la mîini, brățări de aur și inele de mare preț, iar pe cap, o cunună feciorească de aur cu mărgăritare mai mici și cu pietre scumpe. Ea zăcea lîngă peretele bisericii, cu capul spre miazăzi, iar cu picioarele spre miazănoapte. Peste racla ei era pusă o piatră, pe care era însemnată pecetea dreptcredincioșilor domni Olșanschi, iar pe raclă era bătută o tăbliță de argint aurită, pe care era închipuită aceeași însemnare a fecioarei, cu o scriere deasupra în felul acesta: "Iuliana, doamna Olșansca, fiica voievodului Grigorie Olșan, care a murit fecioară în vîrstă de șaisprezece ani".

Toată îmbrăcămintea ei se vedea ca și cum ar fi fost nouă, pînă ce nu se atinsese nimeni de ea, iar cînd s-a atins, îndată s-a stricat. Apoi, îmbrăcînd acele sfinte moaște într-altă îmbrăcăminte nouă de mătase, le-au pus în biserica cea mare a Pecerscăi, în partea dinspre apus și miazăzi, fără de nici o împodobire vrednică de cinste, ce se cuvine sfinților. Aceasta a făcut-o, pentru că oamenii se atingeau de acele sfinte moaște, nedîndu-le cuviincioasa cinste. Atunci acele cinstite moaște se acoperiseră de praf și se înnegriseră.

După cîtăva vreme, fiind pe scaunul Mitropoliei Kievului fericitul întru pomenire, Preasfințitul Părinte chir Petru Movilă, care avea împreună și ocîrmuirea Mînăstirii Pecersca, i s-a arătat în vedenie minunată doamna Iuliana, această sfîntă și plăcută lui Dumnezeu fecioară, mustrîndu-l că sfintele ei moaște sînt lăsate în nebăgare de seamă și părăsire, credința pentru sfințenie împuținîndu-se. Drept aceea, acel înțelept păstor îndată a poruncit la niște fecioare din rînduiala monahicească, iscusite și temătoare de Dumnezeu, să gătească îmbrăcăminte și podoabe de bună cuviință, cu care să împodobească acele sfinte moaște. Apoi să facă și raclă frumoasă, în care să pună acele sfinte moaște, cu dreaptă credință și frumoasă rînduială; și astfel a le muta într-alt loc cu prăznuire, luînd parte la mutarea lor tot poporul. Apoi, mitropolitul s-a îmbrăcat în veșmintele arhierești, a chemat tot sfințitul sobor, făcînd rugăciuni și cîntări de prăznuire, dădea mulțumire lui Dumnezeu și Preasfintei Născătoare și cuvioșilor părinți ai Pecerscăi. Căci, pentru sfințenia și lauda acelui loc, s-a adăugat și arătarea nestricatelor, cinstitelor și minunatelor moaște ale Sfintei fecioare Iuliana, la care, cei ce aleargă cu cucernicie și cu credință cîștigă, cu rugăciunile plăcutei lui Dumnezeu, ajutor folositor de suflet la trebuințele lor. Dacă voiește cineva să știe și vreo minune de la acele sfinte moaște ale Sfintei Iuliana, plăcuta lui Dumnezeu, mai ales aceasta să o cunoască, spre mai vrednică încredințare.

În anul 1671 de la Nașterea Mîntuitorului Hristos, a venit în Mînăstirea Pecersca, sub stăreția lui Elisei Preteneanul, mai sus pomenit, un om oarecare necunoscut de nimeni, anume Vasilie, care era eretic, deoarece ținea de blestemata credință a lui Arie. Acela, prefăcîndu-și cu înșelăciune fățarnica lui credință și cucernicie, se arăta că venise să cerceteze Sfintele Locuri și să se închine moaștelor făcătoare de minuni ale plăcuților lui Dumnezeu sfinți ai Pecerscăi; dar înăuntru își ascundea vicleșugul eresului cel pierzător de suflet al lui Arie. Deci a îndrăznit necuratul a intra în sfînta, marea și de minuni făcătoarea biserică a Pecerscăi. El a rugat cu vicleșug pe ierodiaconul Liverie, care era într-acea vreme eclesiarh, să-i deschidă racla fericitei fecioare Iuliana, ca și cum dorea să se închine cu osîrdie cinstitelor ei moaște. Ticălosul, cîștigîndu-și cererea, a început a se închina cu fățărnicie la cinstitele ei moaște, gîndind cu vicleșug și căutînd vreme îndemînatică, ca să-și săvîrșească răutatea cea ascunsă.

Cînd a văzut pe eclesiarh că se depărtează pentru trebuință, îndată urîtul de Dumnezeu, ereticul, înșelătorul și hoțul, s-a grăbit a se apropia de cinstitele moaște ale Sfintei Iuliana; și, ca și cum voia să le sărute cu toată osîrdia, a îndrăznit a apuca inelul din degetul mîinii drepte; apoi, depărtîndu-se blestematul închinător, se ducea cu îndrăzneală din biserică cu acel cîștig închipuit. Dar cînd a voit să iasă pe ușile bisericii, deodată s-a îndrăcit și a căzut pe pietre, răcnind ca un bou sălbatic, tăvălindu-se și scuturîndu-se încoace și încolo. Apoi, acel eretic și hoț de cele sfinte, pedepsindu-se cu dreapta răsplătire a lui Dumnezeu, îndată și-a dat necuratul său suflet.

Înspăimîntîndu-se eclesiarhul de lucrul acela, a alergat și i-a spus arhimandritului. Acela a luat pe frați și a mers acolo, și toți se mirau de sfîrșitul cel grabnic și înfricoșat al acelui om cumplit. Vrînd să știe pricina acelui grabnic sfîrșit rău, a poruncit să caute la acel eretic pretutindeni, poate că este la el ceva apucat sau furat din lucrurile bisericești. Deci, căutîndu-l, a găsit într-un buzunar un inel. Atunci arhimandritul a întrebat pe eclesiarh: "De la ce icoană o fi luat el acest inel?" Cercetînd și numărînd eclesiarhul toate icoanele, nu a găsit lipsă nici una. După aceea, i-a venit în minte să deschidă și racla Sfintei fecioare Iuliana; pentru că acel înșelător se vedea că se ruga cu dinadinsul la cinstitele ei moaște.

Deschizînd racla și căutînd, a cunoscut că acel inel de mare preț a fost luat din degetul mîinii drepte a Sfintei fecioare Iuliana; atunci a spus mai-marelui. Făcîndu-se aceasta, a venit din întîmplare la biserică un bărbat binecredincios, cu numele Vartolomeu. Acela a cunoscut pe acel eretic, care zăcea mort, și a spus numele și familia lui. După aceea, arhimandritul a poruncit, ca, spre mai mare laudă a acelei minuni, să lipească acel inel apucat de la moaștele Sfintei Iuliana la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, între celelalte podoabe de mare preț. Iar pe acel eretic și fur de lucruri sfinte, să-l îngroape afară din mînăstire.

Deci, el zicea către frați: "Socotiți, părinților și fraților, cum Dumnezeu, Care cearcă inimile și rărunchii, asemenea și fapta rea care se ascundea în inima acestui viclean om a vădit-o și nu l-a lăsat fără pedeapsă, ca și ceilalți să aibă frică; pentru că nu este taină care să nu se arate". Cu o minune ca aceasta s-a adeverit și s-au încredințat toți credincioșii de sfințenia și dumnezeiasca plăcere a Sfintei fecioare Iuliana.

Pentru cinstea Sfintei fecioare Iuliana Olșansca, nu se cuvine a tăcea mărturisirea cea vrednică de credință, care după multă vreme s-a făcut astfel: În anul 1677 de la Nașterea lui Hristos, în șase zile ale lunii iulie, a venit într-adins la Mînăstirea Pecersca preacinstitul părinte Teodosie Sofronovici, egumenul mînăstirii Sfîntul Arhanghel Mihail, cea cu vîrful aurit. El dorea să i se deschidă racla Sfintei fecioare Iuliana, de cinstitul ieromonah Paisie, care era în vremea aceea eclesiarh, vrînd a se închina sfințitelor moaște; deci a zis: "Niciodată nu mi s-a întîmplat să mă închin la aceste sfinte moaște. Înainte de aceasta, am avut o vedenie în mînăstirea mea. Ieșind din biserică, după cîntarea Utreniei și adormind puțin, mi s-a arătat într-o lumină mare o ceată de sfinte fecioare, dintre care una mi-a zis cu mustrare: "Iată, eu sînt Iuliana, ale cărei moaște zac în sfînta biserică a Pecerscăi, iar tu pentru ce mă socotești în deșert pe mine și moaștele mele? Deci, iată de ce ți-a arătat Domnul vedenia aceasta, ca să știi, că și eu sînt numărată de El cu sfintele fecioare, care bine I-au plăcut Lui"".

De atunci, acel preacinstit egumen, de cîte ori venea în sfîntul locaș al Pecerscăi, niciodată nu trecea cu vederea a se închina cu dreaptă credință și cu toată osîrdia și a săruta cu smerită și umilită sărutare aceste sfinte moaște nestricate ale Sfintei Iuliana, plăcuta lui Dumnezeu. Cu ale cărei sfinte rugăciuni să ne învrednicim și noi a fi numărați în ceata plăcuților Domnului Celui lăudat întru sfinții Săi. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site