Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Punerea Cinstitului Veșmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în biserica din Vlaherna
(2 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Leon și a soției sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbați cinstiți din rînduiala senatorilor, anume Galvie și Candid, frați buni după trup. Aceștia, sfătuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, căpătînd voie, au plecat la drum. Ajungînd în Palestina, au mers în Galileea, vrînd să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfînta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care - prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil și prin venirea Sfîntului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvîntul.

Mergînd acolo și închinîndu-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce era acolo aproape, căci se înnoptase și, după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrînă și cinstită prin viață curată. Pregătindu-se cina pentru dînșii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumînări aprinse, ardea tămîie și ieșea bună mireasmă de aromate. Acolo era ascuns cinstitul veșmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Tot acolo, lîngă cămara aceea, zăceau și mulți bolnavi. Galvie și Candid, văzînd aceasta, se minunau de acel lucru străin și socoteau că acolo se păzește ceva din Legea veche.

Deci, rugînd pe acea femeie cinstită să cineze cu dînșii, o întrebau: "Ce este în cămara aceea luminată de atîtea lumînări și plină de miros de tămîie, și pentru ce zac neputincioșii lîngă ea?" Ea, la început, tăinuia lucrul cel ascuns de dînsa, dar minunile care se făceau, nu putea să le tăinuiască. Deci, a zis către dînșii: "O, cinstiți bărbați, iată, precum vedeți, acei bolnavi care zac, toți așteaptă tămăduiri de neputințele lor. Pentru că în acest loc, orbii se luminează, ologii se îndreptează, diavolii se izgonesc din oameni, surzii aud, limbile celor muți se dezleagă spre grăire și toate bolile cele nevindecate, aici lesne se tămăduiesc".

Galvie și Candid, auzind aceasta, au început mai cu dinadinsul a o întreba pricina pentru care s-a dăruit acestui loc un dar și o putere de niște faceri de minuni ca acestea. Iar ea, tăinuind încă adevărul, a zis: "Se povestește în neamul nostru evreiesc că unuia din părinții noștri cei de demult, i s-a arătat Dumnezeu în acest loc. Din acel timp, locul acela s-a umplut de darul lui Dumnezeu și într-însul se făceau multe minuni". Ei, luînd aminte la cuvintele femeii, mai mult se aprindeau cu dorința inimii spre aflarea adevărului, precum altădată Luca și Cleopa au zis: Oare nu erau inimile noastre arzînd întru noi? Atunci au zis: "O, preafericită femeie, te jurăm cu Dumnezeul cel viu, să ne spui adevărul. Pentru că noi nu pentru altă pricină am suferit atîta cale de la Constantinopol și pînă aici, decît numai să vedem toate locurile sfinte care sînt în Palestina, și aici să dăm rugăciunile noastre lui Dumnezeu. Dar, de vreme ce am auzit că în casa ta este un loc sfînt și făcător de minuni, voim să aflăm cu dinadinsul despre dînsul. Adică cum s-a sfințit și pentru care pricină se lucrează puteri întru dînsul".

Femeia, fiind jurată cu numele lui Dumnezeu, a suspinat din adîncul inimii și, vărsînd lacrimi din ochi, a grăit către dînșii: "O, bărbați aleși, această taină dumnezeiască, care acum mă siliți să v-o spun, nu s-a știut de nimeni pînă astăzi; dar, de vreme ce vă văd oameni dreptcredincioși și iubitori de Dumnezeu, am să vă spun această taină ascunsă, nădăjduind că ceea ce veți auzi de la mine, veți păzi și nu veți spune la nimeni. Aici la mine este ascuns veșmîntul Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu. În timpul cînd ea s-a mutat de la cele pămîntești la cele cerești, era acolo, la vremea îngropării ei, una din strămoașele mele, văduvă, căreia i s-a dat veșmîntul acesta, după hotărîrea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aceea, luînd veșmîntul, l-a păzit cu cinste în tot timpul vieții sale. Apoi, înainte de a muri, l-a încredințat în paza unei fecioare din neamul său, poruncindu-i cu jurămînt, ca nu numai veșmîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să-l păzească, ci și fecioria ei s-o păzească pentru cinstea Preacuratei Fecioare Maria.

Deci, fecioara aceea, în tot timpul vieții sale, păzind cu multă cinste veșmîntul acesta, cînd s-a apropiat de sfîrșitul vieții, l-a încredințat și ea la altă fecioară tot din neamul său. Astfel că, din fecioară în fecioară, trecînd mulți ani, acest sfînt veșmînt a ajuns pînă la mine, smerita, care am îmbătrînit în viață curată fără bărbat. Dar, de vreme ce în neamul meu nu se află nici o fecioară căreia aș fi putut să-i încredințez această taină, vă spun vouă despre dînsa, ca să știți că, prin acest cinstit veșmînt, care se găsește în camera mea dinăuntru, se săvîrșesc acele minuni aici; însă, vă rog, să nu spuneți taina aceasta nimănui, nici în Ierusalim, nici unde vă veți duce".

Deci, Galvie și Candid, auzind de veșmîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au umplut de spaimă și de negrăită bucurie. Ei făgăduiau cu lacrimi că vor păzi taina, rugînd-o să nu-i oprească, ci să-i lase ca, toată noaptea, să petreacă în cămara aceea în rugăciuni, lîngă sfîntul ei veșmînt. Deci, au intrat înăuntru, unde au văzut sicriul în care era sfîntul veșmînt al Maicii Domnului, care se păzea cu cinste, arzînd multe lumînări împre-jurul său și ieșind bună mireasmă de aromate. Atunci au început cu dinadinsul a face rugăciuni cu lacrimi către Dumnezeu și către Preasfînta Lui Maică. Gîndul lor era cum s-ar putea dărui acea vistierie de mare preț cetății împărătești.

Apoi, sfătuindu-se ei, au măsurat sicriul în lățime, lungime și înălțime, și au însemnat asemănarea lui din ce fel de lemn era. Deci, luminîndu-se de ziuă, și-au isprăvit rugăciunile lor și au ieșit din camera aceea, mulțumind femeii că i-au lăsat să stea toată noaptea înaintea cinstitului veșmînt. Apoi, dînd îndestulată milostenie săracilor ce se aflau acolo, au plecat spre Ierusalim, fiind petrecuți de femeia aceea, căreia i-au făgăduit că, pînă se vor întoarce în patria lor, iarăși au să mai vină să se închine înaintea sfîntului veșmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Ajungînd ei la Ierusalim, s-au închinat Făcătoarei de viață Cruci și Mormîntului Domnului. Iar după ce au vizitat toate sfintele locuri dimprejurul Ierusalimului, au chemat la dînșii un lucrător de lemn și i-au poruncit să le facă un sicriu de lemn vechi, după măsura și însemnarea arătată lui de dînșii. După ce sicriul a fost făcut, au cumpărat pentru el un acoperămînt țesut cu aur și apoi s-au întors la femeia aceea. Ajungînd la casa ei, i-au arătat acoperămîntul cel țesut din aur, rugînd-o să-i lase să acopere cu el sicriul și cinstitului Veșmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și să le dea voie ca să stea toată noaptea la rugăciune lîngă sicriu. Deci, cîștigînd ei ceea ce doreau, au căzut cu fețele la pămînt înaintea sicriului, udîndu-l cu lacrimi și rugîndu-se Maicii Domnului ca, atunci cînd se vor atinge de el, să nu-i oprească să-l ia cu dînșii.

Deci, cînd era la miezul nopții și cînd toți dormeau, au luat sicriul cu frică și, scoțîndu-l din cameră, l-au ascuns în careta lor, iar în locul acela au pus celălalt sicriu, care a fost făcut din lemn vechi în Ierusalim și, învelindu-l cu acoperămîntul țesut cu aur, au stat pînă la ziuă, rugîndu-se. După ce s-a luminat de ziuă, au mulțumit acelei fericite femei și, închinîndu-i-se ei, au dat multă milostenie săracilor, apoi au plecat cu negrăită bucurie.

Ajungînd la Constantinopol, n-au spus nimănui despre aducerea sfîntului veșmînt al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, vrînd ca la dînșii să ascundă acea neprețuită vistierie. Deci, zidind în casa lor o bisericuță mică, în numele Sfinților Apostoli Petru și Marcu, au pus într-însa sicriul acela cu sfîntul veșmînt, nu la arătare, ci întru ascuns. După ce au văzut că nu pot să tăinuiască sfințenia cea atît de mare a veșmîntului Maicii Domnului, pentru minunile care se făceau cu dînsul, s-au dus și au înștiințat pe marele împărat Leon și pe soția lui, împărăteasa Verina, asemenea și pe Preasfințitul Patriarh al Constantinopolului.

Aceștia, umplîndu-se de negrăită bucurie, s-au dus la casa și biserica lui Galvie și Candid și, descoperind acel cinstit sicriu, au văzut nestricat, după atîția ani, sfîntul veșmînt al Maicii Domnului. Atunci ei s-au atins de dînsul cu frică și cu bună cucernicie și, sărutîndu-l cu toată dragostea, l-au luat de acolo și l-au dus cu slavă și cu prăznuire în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Vlaherna. Deci, l-au pus acolo într-un sicriu împo-dobit cu aur, cu argint și cu pietre scumpe și au hotărît ca în toți anii să se prăznuiască punerea veșmîntului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în ziua de doi iulie, întru cinstea și slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Celui născut dintr-însa, Hristos Mîntuitorul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă - Vlaherna se numește acel loc din Constantinopol, care se află la malul portului, unde ancorau corăbiile. El a fost numit după un oarecare slăvit voievod al sciților, care se numea Vlahern. Pe locul unde s-a ucis acel voievod, s-a zidit această biserică în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site