Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Ierarh Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului
(2 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Sfîntul Iuvenalie a luat scaunul Patriarhiei Ierusalimului pe vremea împărăției lui Teodosie cel Tînăr. În zilele patriarhiei lui, erau în Palestina marii luminători, Sfinții Părinți: Eftimie, Teodosie, Gherasim de la Iordan, căruia i-a slujit leul, și mulți alții. Acei luminători erau mîhniți din pricina tulburărilor care se făceau de eretici. Căci în acele vremuri se ridicase eresul lui Nestorie, care hulea pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu. Deci, s-a adunat al III-lea Sinod a toată lumea al Sfinților Părinți, în cetatea Efesului. La acest sinod, Sfîntul Iuvenalie cu Sfîntul Chiril, Patriarhul Alexandriei, și cu ceilalți Sfinți Părinți, au anatematizat pe Nestorie și eresul lui. După sfîrșitul împăratului Teodosie, împărățind Marcian cu Pulheria, a ieșit un alt eres, al lui Dioscur și al lui Eutihie, care spuneau că în Domnul nostru Iisus Hristos este numai o singură fire. Deci s-a făcut al IV-lea Sinod a toată lumea al Sfinților Părinți, în cetatea Calcedon. În acest Sinod, Sfîntul Iuvenalie, în mijlocul Sfinților Părinți, ca un luceafăr în mijlocul stelelor, strălucea prin dreapta credință, izgonind întunericul cel rău al credinței ereticilor.

După ce s-a întors de la sinod la scaunul său, a mers în Palestina un oarecare eretic Teodosie, cu chipul călugăr, iar cu obiceiul vrăjitor. Acela împărtășea credința cea rea a lui Eutihie, care hulea Sfîntul Sinod cel din Calcedon, ca și cum în el s-ar fi lepădat dogmele dreptei credințe și s-ar fi înnoit învățătura lui Nestorie, spunînd și multe alte necuviințe.

Evagrie povestește de acest eretic, că, izgonindu-se din mînăstirea lui pentru faptele cele rele și pentru necredința sa, s-a dus în Alexandria la răucredinciosul Dioscor și s-a lipit de el. Dar, și de acela fiind pedepsit cu multe bătăi, pentru meșteșugul și răutatea sa, punîndu-l ca pe un tulburător pe cămilă, l-a purtat cu batjocură prin cetate. Apoi, scăpînd în Palestina, a început a tulbura Biserica, semănînd eresuri hulitoare de Dumnezeu. Pe atunci, se afla în Palestina împărăteasa Evdochia, soția împăratului Teodosie cel Tînăr, care petrecea la Sfintele Locuri, după moartea bărbatului ei. Deci, acel eretic Teodosie, mai întîi a înșelat pe împărăteasa Evdochia spre lepădarea Sinodului din Calcedon, apoi și pe mulți monahi neiscusiți i-a vătămat cu eresul său și i-a făcut de un gînd cu sine. Deci a ridicat, cu mulți călugări înșelați, tulburare împotriva Patriarhului Iuvenalie, silindu-l să se lepede cu totul de Sinodul din Calcedon. Iar el nevrînd, l-au izgonit de pe scaun.

Atunci, Iuvenalie s-a dus la Constantinopol, la împăratul Marcian, iar ereticul Teodosie, avînd ajutătoare pe împărăteasa Evdochia și puterea călugărilor, care îl sprijineau la acel eres, s-a suit pe scaunul Patriarhiei și făcea multe primejdii celor dreptcre-dincioși. Episcopii și clericii care nu voiau să aibă împărtășire cu el, pe unii îi lepăda, iar pe alții, muncindu-i, îi ucidea, jefuindu-le averile și risipindu-le casele. Astfel a făcut lui Severian, Episcopul Schitopolei, care n-a voit să se supună eresului său, și, izgonindu-l de pe scaunul său, l-a ucis. Din aceste pricini se făcuse în toată Palestina mare tulburare. Astfel, Sfînta Cetate a Ierusalimului era prinsă și pustiită ca de niște barbari. Sfinții Părinți din Palestina, ne-suferind să vadă o prigonire ca aceea și o risipire a Bisericii, temîndu-se și de mîinile ighemonilor, s-au ascuns în pustia cea mai adîncă. Acolo s-au rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, pentru pierderea ereticilor și pentru grabnica liniștire a Bisericii.

Pe vremea aceea, în clerul Bisericii Ierusalimului era un diacon cu numele Atanasie, frumos grăitor la cuvînt și rîvnitor în dreapta credință. Acesta, văzînd în biserică pe ereticul patriarh, Teodosie, stînd ca o urîciune a pustiirii la locul cel mai de cinste, în locul patriarhului, a stat înaintea lui și cu glas mare a strigat, zicînd: "O, Teodosie, încetează de a umple Sfînta Cetate de atîtea ucideri! Încetează de a ridica război împotriva lui Hristos și a alunga tîlhărește turma Lui din ogrăzile cele dumnezeiești". Acestea zicînd Atanasie către el, îndată a fost prins de ostașii lui Teodosie și a fost tras afară din biserică, unde, chinuindu-l cu multe feluri de munci și bătîndu-l mult, l-au străpuns cu un fier ascuțit. Trupul lui a fost legat cu o funie de picioare și tîrît prin toată cetatea, iar la urmă l-au aruncat spre mîncare cîinilor.

Voievodul Dorotei, care era pus de împărat ca să ocîrmuiască Palestina, nu se întîmplase într-acea vreme să fie în Ierusalim, ci era cu oastea la război împotriva moabitenilor. Acela, înștiințîndu-se de cele ce se făcuseră în Sfînta Cetate, îndată întorcîndu-se cu oastea de la război, a alergat la Ierusalim. Dar, ostașii lui Teodosie și ai împărătesei Evdochia, din porunca lor, au închis porțile cetății înaintea voievodului, nelăsîndu-l să intre înăuntru. Astfel, ei nu l-au lăsat să intre înăuntru, pînă ce nu le-a făgăduit, că o să fie de un gînd cu ei în credința lor. Acel mincinos patriarh Teodosie, tulburînd Biserica, a fost pe scaunul Patriarhiei Ierusalimului douăzeci de luni, pînă ce a venit poruncă voievodului de la împărat, ca să-l prindă și să-l aducă ca pe un tulburător și ucigaș la judecată în Constantinopol.

Teodosie, aflînd mai înainte de porunca împărătească care avea să-i vină, s-a ascuns de toți și a fugit în Muntele Sinai, făcîndu-se neștiut. Atunci, Preasfințitul Patriarh Iuvenalie, întîiul șezător pe scaun, avînd în Constantinopol mare cinste de la împăratul Marcian și de la Pulheria, soția lui, și de la patriarhul locului, s-a dus la Ierusalim cu împărăteasca învoire și și-a luat în primire scaunul său, îndreptînd toate cele răzvrătite. Părinții din pustie, auzind de întoarcerea lui, s-au umplut de mare bucurie și s-au întors la locașurile lor.

Dar împărăteasa Evdochia, care fusese înșelată de răucredinciosul Teodosie cu eresul lui Eutihie, se muncea cu mintea, neștiind de care mărturisire să se țină. De aceea, ea a trimis în Antiohia la Cuviosul Simeon Stîlpnicul, să ceară de la dînsul sfat folositor și povățuire. Acela a scris către dînsa, poruncindu-i să se împace cu Preasfințitul Patriarh Iuvenalie și să urmeze drepcredincioasei lui învățături. Împărăteasa a făcut aceasta fără de zăbavă și, lepă-dîndu-se pe față de eres, s-a făcut părtașă Bisericii celei sobornicești. Poporul cel mult al mirenilor, văzînd aceasta, asemenea și monahii care fuseseră înșelați de ereticul Teodosie, s-au întors la dreapta credință prin chipul împărătesei.

Sfîntul Iuvenalie, după aceasta, cealaltă vreme a vieții sale a petrecut-o în pace, împodobind Sfînta Biserică cu cuvîntul, cu viața și cu munca cea păstorească.

Notă - În prolog, se scrie și aceasta: Pe cînd Marcian cu Pulheria zideau biserica din Vlaherna în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, au scris Sfîntului Iuvenalie, întrebîndu-l dacă știe unde s-a pus trupul Maicii Domnului. El a răspuns, tot prin scris, că nu știe; însă a spus un cuvînt vechi, adevărat, că a fost îngropată și s-a auzit de Sfinții Apostoli o cîntare îngerească pînă la a treia zi. După trei zile, unul din ucenici, nefiind la îngroparea preacuratului ei trup, i-a deschis mormîntul, dar n-a găsit trupul ei, decît numai cele de îngropare singure. Împăratul și împărăteasa, citind aceasta, au scris către dînsul, rugîndu-l ca măcar racla cu cele de îngropare s-o pecetluiască și s-o trimită la dînșii - lucru care s-a și făcut.

Sfîntul Iuvenalie, viețuind toți anii ierarhiei sale 38, a adormit cu pace și a stat înainte între cereștile ierarhii, la scaunul slavei Arhiereului cel Mare, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, se cuvine slava în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site