Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfinților Mucenici Cosma și Damian, doctorii cei fără de arginți
(1 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni se auzea, ca un lucru oarecare de mirare, de viața tuturor sfinților mucenici ai lui Hristos, pentru că puterea Mîntuitorului s-a făcut minunată întru ei. Asemenea este de mirare tuturor îndrăzneala cu care ei se împotriveau ighemonilor.

Dintre unii ca aceia au fost și aceștia, de care ne este acum cuvîntul, Sfinții răbdători de chinuri: Cosma și Damian, amîndoi frați după trup. Ei s-au născut în Roma cea veche, dintr-un tată și o maică, și au crescut în dreapta credință. Aceștia, învățînd meșteșugul doctoricesc, tămăduiau toate bolile și toate neputințele; căci la toate aveau împreună ajutor darul lui Dumnezeu și, peste cîți din oamenii cei ce pătimeau și din dobitoace își puneau mîinile lor, îndată aceia se făceau sănătoși desăvîrșit. Ei, bunii tămăduitori, de la nimeni nu luau plată pentru tămăduiri; pentru care s-au și numit doctori fără de arginți. Numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau ei trebuință: cei ce se tămăduiau să creadă în Hristos. Ei, nu numai în Roma, ci și prin toate cetățile dimprejur și prin sate trecînd și tămăduind pe cei bolnavi, pe mulți îi întorceau la Hristos.

Pe lîngă darul cel tămăduitor și prin îndurata dăruire, ei mai făceau și bine popoarelor. Căci, avînd de la părinți și de la strămoși multe averi adunate și rămase lor, le vindeau și le împărțeau la săraci și la cei ce aveau trebuință. Astfel, hrăneau pe cei flămînzi, îmbrăcau pe cei goi și arătau spre cei săraci și lipsiți de tot felul, milă și îndurare. Cînd tămăduiau pe cei bolnavi, grăiau astfel către ei: "Noi numai mîinile punem pe voi, căci cu puterea noastră nimic nu putem face. Toate le lucrează prin noi tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unul adevăratul Dumnezeu; în Care, de veți crede cu neîndoială, îndată veți fi sănătoși". Aceia, crezînd, îndată cîștigau sănătatea. Și astfel, în toate zilele întorcîndu-se mulți de la păgînătatea închinării la idoli, se apropiau de Hristos.

Sfinții aceștia doctori aveau petrecere deosebită într-un sat oarecare din hotarele Romei, unde erau averile părinților lor. Acolo avînd adăpostirea lor, i-au luminat cu sfînta credință pe toți cei dimprejur. Diavolul însă, nevoind să vadă viața lor, care strălucea de faptele cele bune, a îndemnat pe niște slujitori ai lor, ca să meargă la împărat, să pîrască pe acești nevinovați. Pe vremea aceea împărățea în Roma, Carin. Acesta, ascultînd pe cei clevetitori, îndată a trimis ostași în satul acela, ca să prindă pe doctorii cei fără de plată, Cosma și Damian și să-i aducă înaintea lui la judecată. Mergînd ostașii în satul acela și întrebînd de Cosma și Damian, credincioșii s-au adunat la sfinți și-i rugau să se ascundă, pînă ce va trece mînia cea împărătească. Dar sfinții n-au voit să-i asculte pe ei, ci mai mult se sîrguiau să iasă de voie la ostașii care îi căutau, dorind cu bucurie să pătimească pentru Hristos. Dar, după ce mai mulți credincioși s-au adunat la ei și după ce i-au rugat cu lacrimi și-i îndemnau ca să-și păzească viața lor, nu pentru sineși, ci pentru mîntuirea multora, atunci s-au supus lor fără să vrea.

Deci credincioșii, luîndu-i, i-au ascuns într-o peșteră. Ostașii, căutîndu-i pretutindeni și neaflîndu-i, s-au umplut de mînie și, prinzînd pe niște bărbați cinstiți din satul acela, i-au legat cu lanțuri și i-au dus la Roma. Înștiințîndu-se Sfinții Cosma și Damian de acest lucru, îndată au ieșit din peșteră și au alergat degrabă în urma ostașilor. Deci, ajungîndu-i pe ei pe drum, au zis către dînșii: "Lăsați în pace pe acești nevinovați și ne luați pe noi. Pentru că noi sîntem aceia pentru care voi aveți poruncă să-i prindeți". Deci ostașii, liberîndu-i pe acei bărbați, au pus lanțurile pe Sfinții Cosma și Damian și i-au dus la Roma, unde au fost păziți pînă a doua zi.

A doua zi, împăratul a șezut la obișnuita judecată înaintea poporului care venise la locul de priveliște. Și, punînd înainte pe Sfinții Cosma și Damian, a început a vorbi către ei cu glas mare, zicîndu-le: "Voi sînteți cei ce vă împotriviți zeilor părinților noștri și tămăduiți bolile între oameni și între dobitoace fără de plată, cu oarecare meșteșug de vrăji, amăgind prin aceasta poporul cel prost, ca să se depărteze de zei și de legile părintești? Măcar acum, întorcîndu-vă de la a voastră rătăcire, ascultați sfatul meu cel bun și, apropiindu-vă, aduceți jertfă zeilor, care îndelung v-au răbdat pe voi pînă acum. Căci, făcîndu-li-se strîmbătate de către voi, nu v-au răsplătit rău pentru rău, cu toate că puteau să vă răsplătească; dar au răbdat, așteptînd întoarcerea voastră către ei".

Sfinții cei plăcuți ai lui Hristos, ca și cu o gură răspunzînd către împăratul, au grăit: "Noi pe nici un om nu l-am înșelat, nici nu știm de vrăji, nici am făcut vreun rău cuiva, ci tămăduim bolile cu puterea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, precum Acela ne-a poruncit, zicînd: Pe cei bolnavi tămăduiți, pe cei leproși curățiți. Aceasta o facem fără plată, de vreme ce Mîntuitorul a poruncit, zicînd: În dar ați luat, în dar dați. Noi nu avem trebuință de averi, ci căutăm mîntuirea sufletelor omenești și slujim neputincioșilor și săracilor ca Însuși lui Hristos. Acela socotește îngrijirile cele făcute pentru dînșii, ca Lui, zicînd către bunii dătători: Flămînd am fost și Mi-ați dat să mănînc; am însetat și M-ați adăpat; am fost gol și M-ați îmbrăcat. Aceste porunci ale Lui ne sîrguim a le împlini, așteptînd ca să luăm de la Dînsul plată în viața cea fără de sfîrșit a împărăției cerului. Zeilor închipuiți de tine, nicidecum nu voim să le slujim; tu și ai tăi slujiți-le lor, pentru că noi știm cu adevărat că aceia nu sînt dumnezei. De voiești, împărate, noi îți punem înainte un sfat bun; adică să cunoști pe Unul și adevăratul Dumnezeu, Făcătorul tuturor, Care răsare soarele Său peste cei răi și peste cei buni și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. Pentru trebuința noastră și spre slava numelui Său cel mare, Aceluia să-i slujești, depărtîndu-te de idolii cei nesimțitori și fără suflet!"

Atunci împăratul Carin a zis către dînșii: "Nu v-am chemat să grăiți filosofii, ci să aduceți jertfă zeilor!" Sfinții au răspuns: "Noi aducem Dumnezeului nostru jertfă fără de sînge sufletele noastre, Celui ce ne-a izbăvit din cursele diavolului și a dat pe Fiul Său Unul Născut pentru mîntuirea lumii. Acel Dumnezeu este nezidit, ziditor al tuturor; pe cînd zeii tăi sînt niște scorniri omenești și sînt făcuți de mîini omenești. De n-ar fi fost între oameni meșteșugul de a face pe zei, voi n-ați fi avut la ce să vă închinați". Carin a zis: "Nu batjocoriți pe veșnicii zei, ci mai ales, apropiindu-vă, să vă închinați lor cu jertfe, mai înainte de a primi muncile ce vă așteaptă!"

Atunci robii lui Hristos, umplîndu-se de Duhul Sfînt, au zis: "O, împărate, să fii rușinat împreună cu zeii tăi, deoarece mintea ta se întoarce de la Dumnezeul Cel ce pururea este și viețuiește în veci! Deci, fața ta să se întoarcă de la locul său, spre a ta înfruntare, ca să te deprinzi prin încercare ce poate Dumnezeul nostru!"

Sfinții,zicînd acestea, îndată fața lui Carin s-a schimbat și s-a întors la spate, iar grumajii lui i s-au sucit, încît nu putea să-i mai întoarcă; deci, nimeni nu putea să-i ajute cu ceva. Astfel el ședea pe scaun, avînd grumajii și fața întoarsă, iar poporul care privea la el, striga cu glas mare: "Mare este Dumnezeul creștinilor și nu este alt Dumnezeu afară de Dînsul!" Dintru acea vreme mulți au crezut în Hristos și au rugat pe sfinții doctori să-l tămăduiască pe împărat. Chiar și împăratul singur se ruga către dînșii, zicînd: "Acum știu cu adevărat că sînteți robi ai adevăratului Dumnezeu. De aceea mă rog către voi ca, precum ați tămăduit pe mulți, așa să mă tămăduiți și pe mine, căci și eu cred că nu este alt Dumnezeu afară de Dumnezeul propovăduit de voi, Care a făcut cerul și pămîntul!"

Atunci sfinții au zis către dînsul: "De vei cunoaște pe Dumnezeul Cel ce ți-a dat viața și împărăția și de vei crede într-Însul cu toată inima, Acela poate să te tămăduiască pe tine". Împăratul, auzind aceasta, a zis cu glas mare: "Cred în Tine, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat, miluiește-mă pe mine și nu pomeni neștiința mea cea dintîi!" Aceasta zicînd împăratul, i s-au îndreptat grumajii, asemenea și fața i-a venit la loc precum a fost mai înainte. Apoi, sculîndu-se din locul său, și-a ridicat ochii spre cer și, înălțîndu-și mîinile, a dat mulțumire lui Dumnezeu împreună cu tot poporul, zicînd: "Bine ești cuvîntat Hristoase, Dumnezeul cel adevărat, Care m-ai adus din întuneric la lumină prin acești sfinți ai Tăi!" Astfel tămăduindu-se, împăratul a cinstit pe Sfinții doctori Cosma și Damian și i-a liberat pe ei cu pace; iar ei, plecînd din Roma, s-au dus în satul lor.

Locuitorii satului acela și cei de primprejur, auzind toate cele ce se făcuseră în Roma, au ieșit în întîmpinarea plăcuților lui Dumnezeu și i-au primit cu bucurie, veselindu-se și slăvind pe Stăpînul Hristos. Dar sfinții, după obiceiul lor, iarăși umblau primpre-jurul cetăților și prin sate, tămăduind neputințele și luminînd poporul cu sfînta credință, apoi iarăși se întorceau în satul lor.

Dar vrăjmașul diavol, neputînd prin meșteșugirea sa cea dintîi să piardă dintre cei vii pe acești sfinți, a scornit un alt meșteșug. În părțile acelea era un doctor slăvit, de la care acești oameni preaminunați învățaseră meșteșugul doctoricesc. Pe acela vrăjmașul l-a îndemnat să-i ucidă pe sfinți, deoarece nu putea suferi slava lor cea bună. Deci acel doctor, chemînd pe sfinți la dînsul prin înșelăciune, i-a luat la un munte ca să adune buruieni pentru doctorii, dar în inima lui avea gîndul lui Cain. De aceea, ducîndu-i pe ei departe, a rînduit ca deosebit fiecare să adune buruieni. Astfel, pîndind mai întîi asupra unuia, l-a ucis cu pietre; apoi și pe celălalt. După aceea, luînd trupurile lor, le-a ascuns lîngă un izvor de apă ce era în apropiere.

Astfel sfinții răbdători de chinuri ai lui Hristos, doctorii cei fără de plată, Cosma și Damian, și-au luat sfîrșitul vieții și s-au învrednicit de cununile mucenicești de la Hristos Domnul și Mîntuitorul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și Sfîntul Duh, I se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site