Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Talaleu
(27 februarie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna februarie


Sfîntul Talaleu era cu neamul din latura Ciliciei. El, defăimînd deșertăciunea lumii acesteia, a mers mai întîi în locașul Sfîntului Sava. Iubind pustniceasca petrecere în călugărie, a luat asupră-și îngerescul chip și, pentru îmbunătățita sa viață, s-a învrednicit treptei preoțești. Apoi, după cîțiva ani, a mers în cetatea Siriei ce se numea Gavala, care era sub mitropolia Laodiciei. De la acea cetate, ca la 20 de stadii, era o movilă mare și o capiște idolească veche, ca cimitir vechi elinesc, și erau o mulțime de idoli acolo. Acel loc era înfricoșat tuturor celor ce treceau pe acolo, căci diavolii nu numai cu năluciri și cu arătări mincinoase înfricoșau, ci și cu ucideri de oameni vătămau pe mulți oameni și dobitoace. De acest lucru auzind Cuviosul Talaleu, s-a dus acolo și s-a sălășluit, făcîndu-și o colibă mică, nevoindu-se cu pustnicești osteneli și cu rele pătimiri, rugîndu-se neîncetat ziua și noaptea. Iar diavolii, nesuferind să aibă lîngă dînșii un vecin ca acesta, au adunat toate taberele cele înfricoșătoare și, pornindu-se cu mare mînie, năvăleau asupra lui, înfricoșîndu-l cu glasuri fără de rînduială și cu ucidere îngrozindu-l. Apoi cu toate puterile cele viclene se sîrguiau să izgonească pe sfînt din acele locuri pe care le aveau de demult ale lor. Iar Cuviosul Talaleu, întărindu-se și îngrădindu-se cu credință în Dumnezeu, cu rugăciunea și cu semnul Crucii, stătea ca un ostaș viteaz și nebiruit în ziua de război și batjocorea puterea lor cea slabă.

Un război ca acesta avînd cu diavolii în toate zilele și mai ales în toate nopțile, viteazul nevoitor i-a biruit în sfîrșit cu ajutorul Celui înalt și au fugit cu rușine, neputînd să biruiască pe ostașul cel viteaz al lui Hristos. Gonind pe diavoli, plăcutul lui Dumnezeu și-a făcut o chilie strîmtă, nu după măsura staturii sale, ci de doi coți de înaltă și de un cot de largă, în care nu numai a sta, dar nici a ședea drept nu putea, pentru că, fiind mare cu trupul, totdeauna ținea capul plecat la genunchi. Petrecînd el aproape zece ani într-o strîmtoare ca aceasta, a venit Teodorit, episcopul Cirului, să-l cerceteze și l-a găsit adunîndu-și folos din Sfînta Evanghelie. Și întrebîndu-l episcopul, pentru care pricină și-a ales o viață ca aceea, sfîntul a răspuns: "Eu sînt vinovat de multe păcate și crezînd că mă așteaptă multe munci veșnice, mi-am aflat o închisoare ca aceasta, de bună voie, ca pedepsind trupul acesta cu muncire puțină, să mă izbăvesc de muncile cele mari, care vor să fie". Iar episcopul a primit mult folos de la dînsul.

Apoi a dăruit Dumnezeu Cuviosului Talaleu și darul facerii de minuni, ca să tămăduiască toate bolile și neputințele, nu numai la oameni, ci și la dobitoace. Pentru aceasta, mulți mergeau la dînsul, ca la un izvor tămăduitor și cîștigau sănătate trupească și sufletească. Căci elinii, care erau în satele dimprejur, se întorceau la Hristos Dumnezeu și toți închinătorii de idoli care se aflau între creștinii din toate hotarele cetății Gavaliei - care erau încă o mulțime pe atunci -, s-au luminat desăvîrșit cu sfînta credință, prin minunile cele făcute de Sfîntul Talaleu, venind la cunoștința adevărului. Iar cu ajutorul popoarelor celor ce de curînd crezuseră, Cuviosul a stricat templul cel păgînesc. Apoi cimitirul elinesc l-a dărîmat și, curățind locul de acele vechi lucruri diavolești, a zidit pe el o biserică în numele tuturor sfinților mucenici și a dat slavă lui Dumnezeu într-însa. El a viețuit celelalte zile întru nevoințele sale cele obișnuite și plăcînd lui Dumnezeu desăvîrșit, s-a mutat la El întru adînci bătrînețe.

Despre acest cuvios, Sfînt Sofronie al Ierusalimului, în Limonar scrie astfel: Ava Petru, preotul lavrei Sfîntului Sava, ne-a spus nouă despre ava Talaleu Cilicianul că a petrecut 70 de ani în chipul monahicesc, neîncetînd din plîngere niciodată și zicea către toți totdeauna: "Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraților, spre pocăință și, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebați de dînsa".


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna februarie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.