Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Viața celui între sfinți, Părintele nostru Alexie, Mitropolitul Kievului și a toată Rusia, făcătorul de minuni
(12 februarie)
(Din Prolog)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna februarie


Sfîntul Alexie, făcătorul de minuni al Rusiei, a fost de neam boieresc. Părinții lui se numeau Teodor și Maria și erau din părțile Severului, din cetatea Cernigovului. El s-a născut pe vremea marelui cneaz Ioan Daniilovici, care i-a fost naș la Sfîntul Botez, și-i puseră numele Elefterie. După ce a venit în cuviincioasa vîrstă, părinții l-au dat la învățătură și, fiind el de 12 ani, i s-a întîmplat a umbla prin pustie unde întindea curse pentru prinderea păsărilor. Apoi, adormind, se auzi către dînsul un glas, zicînd: "Alexie, pentru ce te ostenești în deșert? Iată, te voi face vînător de oameni".

Atunci, deșteptîndu-se copilul din somn, nu a văzut pe nimeni și s-a mirat de glasul ce auzise. Din ceasul acela era în mare chibzuire, nepricepînd ce sfîrșit are să aibă o vedenie ca aceea.

Iubind pe Dumnezeu din tinerețe, cuviosul a lăsat pe părinții săi și căsătoria. Apoi, dorind să slujească Stăpînului Hristos, s-a dus în Mănăstirea Sfintei dumnezeieștii Arătări (Boboteaza), din cetatea Moscova, și s-a tuns în chipul monahicesc de egumenul Ștefan, fratele făcătorului de minuni Serghie. La tundere, îi puseră numele Alexie, cum s-a spus mai sus, cînd a avut vedenie visului, zicînd către sine glasul care-i spunea: în loc de vînare de păsări, vei vîna oameni.

Cînd s-a tuns avea 20 de ani și a petrecut în rînduiala mona-hicească pînă la 40 de ani, slujind lui Dumnezeu cu post, cu veghere de toată noaptea și cu neîncetate rugăciuni, încît mulți se minunau de nevoința lui. Era vestit și slăvit de toți pentru viața sa îmbunătățită, și chiar marele cneaz al Moscovei, Simeon Ioanovici și mitropolitul Teognost îl iubeau foarte mult. Pentru prea multele sale fapte bune, îl puseră episcop în marea cetate Vladimir. Iar după moartea mitropolitului Teognost, marele cneaz Ioan Ioanovici, care luase domnia după fratele său Simeon, a ales cu sobornicească judecată pe Sfîntul Alexie și l-a trimis la Constantinopol spre sfințire, la prea sfințitul patriarh Filotei. Apoi l-a așezat mitropolit a Kievului și a toată Rusia. Deci, întorcîndu-se Sfîntul Alexie de la Constantinopol și luînd acea mare ocîrmuire a Bisericii, a început a se nevoi, adăugînd osteneli peste osteneli, încît era la toți luminător și chip turmei cu cuvîntul, cu viața, cu dragostea, cu duhul, cu credința și cu curăția.

În acea vreme, împărățea în Sciția păgînul împărat Verdevir, care-și ucisese cei 12 frați ai săi, fiind cumplit și foarte nemilostiv, care voia război asupra creștinilor și toți se temeau de el. Sfîntul Alexie, fiind rugat de marele cneaz Ioan, s-a dus în tabără la Verdevir și, potolind mînia lui cu cuvinte blînde, a mijlocit pace creștinilor și s-a întors iarăși la Moscova, la scaunul său. Căci, din cauza războaielor dese și a năvălirilor barbare, se mutase acolo scaunul mitropoliei de către Sfîntul Petru, mitropolitul Kievului. După aceasta a ridicat o biserică în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adică a Chipului celui nefăcut de mîini. Apoi a așezat mănăstire și a alcătuit într-însa viață de obște, încredințînd egumenia lui Andronic, ucenicul Sfîntului Serghie, făcătorul de minuni; după aceea a ridicat și multe alte biserici prin alte cetăți și locuri.

Deci, străbătea despre dînsul cinstea cea mare, nu numai între credincioși, dar și între necredincioșii agarieni, care nu auziseră de Hristos. Dar păgînul împărat Amurat, al agarenilor, avea pe împărateasă oarbă de trei ani și, auzind de Sfîntul Alexie și de cîte face Dumnezeu prin rugăciunea lui, a trimis la marele cneaz Dimitrie Ioanovici și l-a rugat să trimită la dînsul pe omul lui Dumnezeu, Alexie, ca să se roage pentru împărăteasa lui și să-i dea vedere, zicînd: "De se va tămădui împărăteasa mea prin rugăciunea aceluia, vei avea pace cu mine, iar de nu-l vei trimite, apoi cu sabie și cu foc îți voi prăda țara".

Primind o scrisoare ca aceasta de la acel împărat și ajungînd în cetatea Moscovei, Sfîntul Alexie socotea greu lucrul acela, zicînd că este mai presus de puterea sa. Însă, rugîndu-l marele cneaz Dimitrie, a binevoit să meargă în pămîntul agarienilor; dar, mai întîi a făcut rugăciune cu tot clerul în biserica cea mare, sobornicească, a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Săvîrșind rugăciunile sale, acest mare arhiereu al lui Dumnezeu, s-a aprins o lumînare singură la mormîntul Sfîntului Petru, făcătorul de minuni și priveau toți. Din această întîmplare Sfîntul Alexie a luat încredințare despre ajutorul lui Dumnezeu care îi gătea calea cea cu bună sporire. Luînd o părticică de ceară din lumînarea care se aprinsese de la sine, a făcut o lumînărică și a pornit pe cale cu sfințitul cler, punîndu-și nădejdea în Dumnezeu cu neîndoire. Dar, mai înainte de a ajunge sfîntul în cetatea agarenelor, împărăteasa a văzut în vedenie pe arhiereul lui Dumnezeu, Alexie, venind cu toți preoții în veșminte arhierești. Deșteptîndu-se din somn, a poruncit ca îndată să gătească veșminte de mare preț arhiereului și preoților, după cum văzuse în vis.

Deci, apropiindu-se sfîntul, l-a întîmpinat împăratul agarenilor cu mare cinste și l-a dus în palatele sale. Iar arhiereul lui Dumnezeu, Alexie, începînd cîntarea, a poruncit să aprindă lumînarea făcută din ceara luată de la lumînarea care se aprinsese singură la mormîntul Sfîntului Petru și, după multă rugăciune, a stropit pe împărăteasa cea oarbă cu apă sfințită și, îndată, împărăteasa a văzut bine din ceasul acela. Atunci împăratul, cu boierii săi și cu toți cîți erau acolo s-au mirat foarte de acea minune preaslăvită și înălțau laude lui Dumnezeu, apoi, cinstind împăratul pe Sfîntul Alexie și pe cei ce erau cu dînsul, i-a eliberat cu cinste și cu daruri multe, la ale lor cu pace.

Întorcîndu-se de acolo, Sfîntul Alexie a ridicat o biserică de piatră înăuntrul cetății Moscova, în numele Sfîntului Arhanghel Mihail, în amintirea cinstitei și slăvitei lui minuni, ce s-a făcut odată în Hone. Apoi a întemeiat o mănăstire, care pînă acum se cheamă Minune și a poruncit ca într-acea biserică să-l pună după moartea sa. Încă și alte multe lucruri de mirare făcînd întru slava lui Dumnezeu și păscînd turma oilor lui Hristos celor bine cuvîntătoare s-a apropiat de fericitul său sfîrșit, în adînci bătrînețe.

Cunoscînd plecarea sa către Dumnezeu, a săvîrșit slujba cea dumnezeiască și s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Apoi, dînd pace voievodului și poporului în sărutarea cea de pe urmă tuturor, s-a dus către Domnul, în anul 6886 (1378 d.Hr.) în 12 zile ale lunii februarie. A petrecut în arhierie 24 ani, iar vîrsta lui era de 85 de ani. Și-l îngropară cu cinste, în biserica Sfîntului Arhanghel Mihail, cea zidită de el în hotarele Bunei Vestiri a Preacuratei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu. După mulți ani s-au găsit sfintele și mult tămăduitoarele lui moaște întregi, iar veșmintele nestricate, ca îmbrăcate de ieri. După aceasta, a fost adus Sfîntul Alexie în biserica cea zidită în numele lui, în care și pînă acum izvorăsc multe tămăduiri din sfintele lui moaște, ca din izvor, și se dă ajutor tuturor care cu credință cer sfintele lui rugăciuni, cu darul lui Dumnezeu și al Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna februarie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.