Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea celor o mie trei Sfinți Mucenici din casa celor patru protectori împărătești din Nicomidia
(7 februarie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna februarie


Împărățind păgînul Dioclețian, cumplitul tiran, a ridicat mare prigonire asupra Bisericii lui Hristos și mulți creștini erau închiși în temnițe și uciși pentru Hristos. Atunci au pătimit și robii lui Hristos Teopempt, episcopul, Teona, care a fost vrăjitor, și patru protectori împărătești: Vasos, Evsevie, Evtihie și Vasilid, a căror pază era dată în grija Sfîntului Petru, mucenicul, nu arhiepiscopul Alexandriei, ci postelnicul lui Dioclețian. Femeile acelor protectori, primind sfînta credință și petrecînd nemișcate în mărturisirea lui Hristos, și-au pus sufletul lor pentru Domnul. După aceasta, casnicii lor, slugile toate și robii precum și cei liberi, sfătuindu-se între ei, au zis: "Iată stăpînii noștri, cei ce ne porunceau în lumea aceasta, ei, pentru sfînta credință în Domnul trecînd cu vederea viața aceasta vremelnică și deșartă, și-au cîștigat cereasca împărăție și pentru defăimarea celor pămîntești se îndulcesc acum de veșnicile bunătăți. Pentru ce să nu urmăm și noi stăpînilor noștri? De ce să nu ne apropiem de Dioclețian, împăratul, și să-i zicem: "Sîntem creștini și noi și dorim ca, împreună cu stăpînii noștri cei ce ne-au stăpînit în viața aceasta, să cîștigăm nestricăcioasa cunună, în viața ce va să vie".

Un sfat folositor ca acesta, făcînd între ei și toți învoindu-se cu osîrdie, s-au socotit cîți sînt la număr - cu femeile și cu copii - și s-au aflat o mie și trei. Deci, mergînd toți, au stat înaintea divanului păgînului tiran Dioclețian, strigînd: "Și noi sîntem creștini și dorim să urmăm părinților și stăpînilor noștri care pentru Hristos și-au vărsat sîngele, iar diavolilor nu ne supunem și idolilor celor orbi, surzi, muți și fără de suflet nu ne închinăm".

Împăratul, văzînd mulțimea lor, s-a tulburat foarte mult de mînie. Însă, mai întîi, prefăcîndu-se blînd, a început cu momiri a-i amăgi, zicîndu-le: "Așa de nebuni sînteți, că de bunăvoie vă aruncați în pierzare? Nu e mai bine să vă învoiți cu mine ca și cu un tată care vă sfătuiesc să jertfiți zeilor și să vă izbăviți de acea nebunie cu care v-a înșelat Evsevie și prietenii lui protectori, care au ieșit rău din viața aceasta? Iată, de mă veți asculta și veți aduce jertfe zeilor celor fără de moarte, cinste și daruri mari veți lua de la mine și cu mila noastră destul vă veți îmbogăți". Sfinții au răspuns tiranului: "Nouă nu ne trebuiesc nici darurile tale, nici nu ne temem, ci ne sîrguim să aducem jertfă de laudă Dumnezeului celui viu și adevărat. Iar tu, ceea ce voiești să faci, fă degrab, pentru că nimic nu ne este mai scump decît Hristos".

Dioclețian, auzind cuvintele acestea ale sfinților mucenici, s-a temut să nu se ivească vreo tulburare în popor, pentru că-i vedea apărînd cu foarte mare îndrăzneală credința lor în Hristos. De aceea a făcut semn ostașilor săi să-i împresoare cu armele între care erau mulți prunci, ținuți de mamele lor în brațe, unii de cîte un an, iar alții de două sau de trei luni. Și, înconjurînd oastea pe creștini, împăratul a zis către dînșii: "Acum dar, supuneți-vă sfatului meu și mărturisiți că voiți a jertfi zeilor și a vă închina lor, ca să vă întoarceți întregi și sănătoși la casele voastre. Miluiți-vă pe voi și pe pruncii voștri, cum vă miluiesc eu, ca nu cumva cu nebunia voastră să pieriți și voi și copiii voștri. Însă de nu mă veți asculta, apoi nici Hristos al vostru nu vă va putea ajuta întru ceva". Sfinții au răspuns: "Noi am învățat să ne închinăm unui Dumnezeu, Care locuiește în ceruri și Unuia Născut, Fiului și Cuvîntului Său, Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care toate s-au făcut, și Sfîntului Duh. Să nu ne amăgești în vreun chip cu mila ta cea deșartă, căci nici cu amăgirile tale nu ne vei pleca, nici cu îngrozirile nu ne vei înfricoșa, ca să cădem din credința cea întru Hristos, Domnul nostru, și să ne închinăm neînsuflețiților idoli celor cinstiți de tine, pentru că nimic nu poate să ne fie mai scump și mai dorit decît Hristos Dumnezeu, Care este în vecii vecilor".

Atunci, Dioclețian, mîniindu-se, a făcut semn ostașilor ca să-i taie pe toți. Iar ei, ca fiarele cele cumplite, năvălind de pretutindeni asupra lor, au tăiat pe sfinții mucenici ai lui Hristos, necruțînd nici unul, nici măcar pe pruncii care sugeau la pieptul mamei lor. Astfel că, din o mie și trei creștini n-a rămas nici unul viu. Așa și-au săvîrșit viața sfinții lui Hristos mucenici, întru mărturisirea dreaptei credințe, primind nevoința lor cea mucenicească, în 13 zile ale lunii care de egipteni se numește Mehir, iar după noi, în 7 zile ale lunii februarie, fiind la Nicomidia, în mitropolia Bitiniei, pe vremea împărăției lui Dioclețian, iar între noi împărățind Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu și Mîntuitorul nostru, Căruia I se cuvine slavă și laudă, cu Dumnezeu Tatăl și cu preasfîntul, bunul și de viață făcătorul Duh, în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna februarie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.