Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfintei Mucenițe Teodula
(5 februarie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna februarie


Pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, împărații Romei, în cetatea Anazavriei era un voievod, anume Pelaghie, care a zis către slujitorii săi: "Duceți-vă în toată stăpînirea mea, căutați pe creștini și, prinzîndu-i, aduceți-i la judecată, ca, ascultînd porunca împărătească, să se închine zeilor noștri". Ducîndu-se slujitorii să împlinească porunca, au prins pe o femeie creștină, anume Teodula. Dar ea, netemîndu-se atît de chinuri, pe cît se temea să nu fie necinstită de cei necredincioși, le da mult aur, rugîndu-i să-i dea drumul. Ei, neluînd în seamă aurul, au dus-o la voievodul lor și i-au spus despre dînsa cum că voia să se răscumpere cu aur. Atunci, voievodul a lăudat pe slujitorii care nu s-au bucurat de aur și nu au eliberat-o și pentru care lucru i-a cinstit cu daruri. El, șezînd la judecată și punînd de față pe acea fericită femeie creștină, a întrebat-o de numele ei. Ea a răspuns: "Sînt creștină". Voievodul Pelaghie a zis: "Mai înainte de a începe să te chinuim, spune-ne numele tău". Sfînta a răspuns: "Ți-am spus o dată și n-am mințit, că mă numesc creștină; acesta îmi este numele cel cinstit și veșnic, iar de oameni sînt numită Teodula. M-am născut din părinți credincioși și sînt prea bine crescută în legea creștină".

Voievodul i-a zis: "Te văd răspunzîndu-mi fără minte". Teodula a răspuns: "Voi sînteți fără minte, că ați lăsat pe Dumnezeu și vă închinați pietrelor". Voievodul a zis: "Te sfătuiesc ca pe o soră să jertfești zeilor, ca să vii să te desfătezi în averile mele și să fii în mare cinste". Teodula a răspuns: "Desfătează-te în averile tale tu și tatăl tău, satana, că veți fi împreună moștenitorii muncii veșnice". Voievodul zise: "Știu că voi, femeile, sînteți pornite cu năravurile și ocărîți pe stăpîni, însă eu sînt negrabnic spre mînie și cu blîndețe te învăț să te supui mie și să jertfești zeilor, ca să nu-ți pierzi sufletul". Sfînta răspunse: "Eu nu-mi pierd sufletul, ci îl mîntuiesc, petrecînd în mărturisirea lui Dumnezeu, iar trupul va merge în pămînt. Deci nu fără de minte îți zic să-mi chinuiești trupul precum voiești căci Dumnezeu, văzînd răbdarea mea, îmi va trimite ajutorul Său, de vreme ce voiesc a pătimi cu osîrdie pentru El, precum și El a pătimit pentru noi pe cruce, lucrînd mîntuirea poporului Său". Pelaghie, voievodul, a zis: "Socotești că prin aceste cuvinte ale tale mă vei porni spre mînie, ca să te pierd mai degrab. Să știi bine că te voi chinui multă vreme, tăind unul cîte unul din mădularele tale, pînă ce te voi pierde". Sfînta a răspuns: "Vicleanule și răpitorule lup, cum vei putea să pierzi pe oaia care are ca păstor pe bunul Hristos, Făcătorul tuturor și dintr-ale Cărui mîini nimeni nu va putea să mă răpească?"

Atunci, mîniindu-se, tiranul a poruncit să o dezbrace pe sfîntă și s-o spînzure de cosițele capului de un chiparos și s-o chinuiască arzîndu-i pieptul cu țevi de fier încinse. Sfînta chinuindu-se, a zis: "Să știi, voievodule, că nu simt chinurile, ci pe tine te văd chinuindu-te și biruindu-te". Voievodul îi răspunse: "Zeii noștri sînt milostivi și știu că vrei să te întorci către dînșii; de aceea, cruțîndu-te, au luat durerea de la tine, ca să nu simți muncile". Sfînta i-a zis: "Unde sînt zeii tăi care m-au cruțat? Arată-mi-i, ca să-i cinstesc". Voievodul, auzind acest cuvînt, s-a bucurat foarte și cu sîrguință a poruncit ca, dezlegînd-o, s-o ducă în capiștea lui Adrian, pe care îl aveau ca pe un zeu prea lăudat. Deci, intrînd sfînta în capiștea aceea, a văzut pe idolul lui Adrian și, rugîndu-se adevăratului Dumnezeu, a suflat asupra idolului și îndată a căzut, lovindu-se ca de un tunet, și s-a frînt în trei părți. Apoi, ieșind sfînta afară, a zis către voievod: "Intră și dă mînă de ajutor zeului tău, deoarece a căzut și s-a sfărîmat". Voievodul, intrînd, a văzut pe idol căzut la pămînt, sfărîmat în trei bucăți și s-a tînguit după el cu plîngere mare.

Ajungînd vestea la împărați despre sfărîmarea lui Adrian, și au trimis un bărbat în cetatea Anazavriei, ca să afle de este adevărat și să-l dea pe voievod la fiare. Înștiințîndu-se de aceasta, voievodul a căzut înaintea Sfintei Teodula cu plîngere, rugînd-o să facă întreg pe zeul lor, iar el a făgăduit să se facă creștin, de va vedea pe zeul acela stînd la locul său, unde fusese mai înainte. Sfînta, făcînd rugăciune către atotputernicul Dumnezeu, a poruncit idolului să se ridice întreg și să se așeze la locul lui. Atunci îndată idolul s-a ridicat întreg și s-a așezat la locul unde fusese mai înainte. Deci, venind omul cel trimis de la împărați și văzînd pe idol întreg, s-a întors, nefăcînd voievodului nici un rău. După aceasta a venit la Pelaghie o scrisoare de la împărați, poruncindu-i ca, chinuind-o pe Teodula cu diferite chinuri, s-o piarză cu moarte. Pelaghie nu numai că nu și-a îndeplinit făgăduința, adică a se face creștin, dar, uitînd și facerile de bine ale Sfintei Teodula, a pus-o iarăși la chinuri și a poruncit să-i ardă picioarele cu țepușe înfocate. Făcîndu-se aceasta, s-a apropiat de Pelaghie un închinător de idoli, anume Comentarisie, zicîndu-i: "Mă rog strălucirii tale, voievodule, să-mi dai stăpînire asupra ei și eu o voi face să se închine zeilor, iar de nu voi face aceasta apoi să-mi tai capul". Deci voievodul i-a dat putere asupra sfintei.

Tiranul, făcînd cinci piroane lungi, a înfipt unul în urechea ei stîngă și a trecut prin urechea dreaptă. Alt piron l-a înfipt în urechea dreaptă și a străbătut capătul pironului în cea stîngă, al treilea l-a înfipt în fruntea ei, iar celelalte două în pieptul ei. Sfînta, ridicîndu-și ochii către cer, s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea răbdare și îndată a primit ajutorul lui Dumnezeu și tămăduire, pentru că au căzut piroanele și a rămas sănătoasă. Comentarisie, luînd pe sfîntă în casa sa, o sfătuia cu cuvinte înșelătoare să se închine zeilor lor, ca și eu - zicea dînsul - să primesc cinste de la voievod și tu de la împărați să te învrednicești de mare slavă. Sfînta a zis către el: "Gîndește-te tu singur și te fă creștin, ca să te învrednicești nu de cinstea cea de puțină vreme, ci de cea veșnică, întru Împărăția Domnului nostru Iisus Hristos, Celui ce are să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele lui". Comentarisie a zis: "Spune-mi mie, roaba lui Hristos, tot adevărul, că s-a aprins inima în mine, după cuvintele tale".

Teodula i-a grăit: "Lumea aceasta, bogățiile și toată slava ei, degrabă trec, iar veacul cel viitor este nesfîrșit. De va face cineva aici fapte bune, va lua răsplătire bună în veacul acela, iar cei ce fac rele în lumea aceasta, vor fi acolo munciți în veci. Mai ales cei ce se închină idolilor, ca și voi, vor cădea în chinurile cele nesfîrșite". Cu aceasta și cu mai multe cuvinte, Sfînta Teodula l-a adus pe Comentarisie la cunoașterea adevărului și, umilindu-se cu inima a zis: "Rogu-mă ție, doamnă Teodula, nu pomeni răutățile cele ce ți-am făcut, ci te roagă pentru mine, Dumnezeului tău, ca și eu să fiu creștin".

A doua zi, a stat Comentarisie în fața voievodului cu Sfînta Teodula și i-a zis: "N-am putut să întorc pe roaba adevăratului Dumnezeu de la dreapta și fericita ei cale, dar, mai ales, ea m-a povățuit și pe mine la calea cea dreaptă, izbăvindu-mă de întunericul neștiinței și, aducîndu-mă la Hristos, adevăratul Dumnezeu, în Care cu neîndoire cred și mărturisesc preasfînt numele Său, și mă închin Lui, cu osîrdie". Aceste cuvinte ale lui auzindu-le, voievodul a poruncit ca îndată să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce în mare, și astfel s-a sfîrșit chinuirea lui în 24 de zile ale lui ianuarie.

Sfînta Teodula a fost aruncată într-un cuptor aprins și a petrecut într-însul nevătămată. După aceasta, a dat-o în stăpînire unuia, anume Eladie, ajutător al voievodului, ca să o îndemne la închinarea idolilor, dar și acela, ca și Comentarisie, prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate ale Sfintei Teodula, a fost adus către Hristos și, stînd înaintea voievodului, a mărturisit că este creștin; pe care apoi l-a tăiat cu sabia. Atunci, arzînd tiranul o tigaie, a întins pe fericita Teodula pe tigaia aceea și a turnat peste dînsa smoală fiartă, ceară și unt. Însă tigaia a crăpat de foc și aruncînd scîntei mari și văpaie înfocată, a ars mulțimea poporului ce sta de față, iar pe voievod, ajungîndu-l focul și vătămîndu-l, l-a dat morții celei amare, pe cînd Sfînta Teodula a rămas fără vătămare.

Această minune văzînd-o mulțimea poporului, a crezut în Hristos, între care era și Macarie cu Evagrie, cinstiți cetățeni. Mai pe urmă, necredincioșii, arzînd ei iarăși cuptorul, au aruncat într-însul pe Sfînta Teodula și cu dînsa și pe Macarie și Evagrie și pe mulțimea acelora ce au crezut în Hristos, în același cuptor. Acolo, rugîndu-se cu toții, și-au dat sfîrșitul și, trecînd la viața cea nesfîrșită, se încununează cu cununa biruinței și dănțuiesc cu toți sfinții, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna februarie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.