Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea sihastrului necunoscut, care s-a pocăit după căderea în păcat
(4 februarie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna februarie


Un sihastru temător de Dumnezeu și sporit în bunătăți, care ședea într-un munte pustiu, la hotarele cetății Antinoa, din Egipt, de la care mulți se foloseau prin cuvintele și lucrurile lui. Astfel fiind el, l-a ispitit vrăjmașul, ca și pe toți bărbații cei îmbunătățiți, și i-a dat un gînd ca acesta: "Nu se cade ție ca să-ți lucreze sau să-ți slujească alții și nici nu ești vrednic să slujești cuiva; dar de nu slujești altora, apoi măcar ție să-ți slujești. Deci, sculîndu-te, mergi în cetate, și-ți vinde coșurile pe care le lucrezi, cumpără-ți cele de trebuință și întoarce-te îndată la liniște, ca nici unuia să nu-i faci greutate". Aceasta l-a sfătuit înșelătorul, zavistuind liniștea lui, precum și îndeletnicirea cea bună spre Dumnezeu și folosul multora, pentru că vrăjmașul pretutindeni se sîrguiește să vîneze pe toți.

Deci sihastrul, supunîndu-se ca unui gînd bun, a ieșit din chilia sa, neînțelegînd meșteșugurile cele viclene ale diavolului, deși era cunoscut, lăudat și de mirare la toți. După multă vreme, văzînd o femeie și vorbind mult cu ea, din neluarea sa aminte s-a împiedicat și, mergînd la un loc pustiu, povățuindu-l vrăjmașul, a căzut cu ea lîngă un rîu și îndată a înțeles că s-a bucurat vrăjmașul de căderea lui. Iar el voia să se deznădăjduiască, de vreme ce a mîhnit pe Duhul Sfînt, pe îngeri și pe sfinții părinți, dintre care mulți, locuind în cetăți, au biruit pe vrăjmaș. Deci se mîhnea foarte mult de aceasta, neaducîndu-și aminte că Domnul este gata să dea putere celor ce nădăjduiesc spre El și, uitînd tămăduirea greșelii, voia să se arunce în repeziciunea rîului, spre cea mai desăvîrșită bucurie a diavolului. Dintr-o durere sufletească mare ca aceea, a slăbit cu trupul. Și de nu i-ar fi ajutat mai pe urmă milostivul Dumnezeu, ar fi murit fără de pocăință, spre bucuria diavolilor.

Venindu-și în fire, se gîndea cum ar putea să arate mai multă osteneală în pocăință și în rea pătimire, ca să milostivească pe Dumnezeu prin lacrimi și prin tînguire. Atunci iarăși s-a dus în chilia sa, astupînd ușa și, precum este obiceiul a plînge asupra mortului, astfel plîngea rugîndu-se lui Dumnezeu, postind și priveghind. Apoi cu toată strîmtorarea și-a slăbit trupul și nici așa nu i se părea că-și face pocăință îndestul pentru păcatul ce făcuse. Iar frații, după obicei, venind de multe ori la dînsul pentru folos și bătînd în ușă, el le răspundea, zicînd: "Nu pot să deschid pentru că am dat cuvînt lui Dumnezeu ca astfel să mă pocăiesc un an, ci, rugați-vă pentru mine, nevrednicul". Căci bătrînul nu găsea cum ar putea să le răspundă, ca să nu se smintească auzind de căderea lui în păcat, de vreme ce era socotit de dînșii ca un foarte cinstit și mare monah. Și a petrecut tot anul postind și pocăindu-se.

Venind noaptea Învierii lui Hristos și luînd o candelă nouă, a grijit-o, turnînd untdelemn. Apoi, punînd-o într-un vas nou, a acoperit-o și de cu seară a stat la rugăciune, zicînd: "Îndurate și milostive Doamne, Cel ce voiești ca și păgînii să se mîntuiască și la cunoștința adevărului să vie, la Tine am scăpat, Mîntuitorule al sufletelor noastre, miluiește-mă pe mine, care mult Te-am mîniat și spre bucuria vrăjmașului multe am făcut. Iată, acum sînt mort, ascultînd pe vrăjmașul. Dar Tu, Doamne, Cel ce miluiești pe cei necurați și nemilostivi și-i înveți a milui pe aproapele, miluiește și Te milostivește spre a mea ticăloșie, pentru că nimic nu-Ți este Ție cu neputință. Milostivește-Te, că de iad s-a apropiat sufletul meu; fă milă, că ești bun și milostiv, ca Unul ce voiești ca și trupurile cele ce nu sînt să le înviezi în ziua Învierii. Auzi-mă, Doamne, că s-a stins duhul și a slăbit trupul meu pe care l-am întinat; deci nu pot viețui, fiind nevrednic, iar de frica Ta lipsindu-mă, am îndrăznit a mă apropia spre pocăință. Ție mă rog, iartă-mi greșeala. Îndoit păcat am: căderea și deznădăjduirea. Deci, înviază-mă pe mine cel pierdut și poruncește ca prin al Tău foc să se aprindă candela aceasta; ca astfel luînd încredințare de iertare, prin îndurările Tale cele mari, cealaltă vreme a vieții ce mi-o vei dărui să o petrec întru frica Ta, păzind poruncile Tale și mai cu osîrdie să-Ți slujesc Ție".

Acestea grăindu-le în noaptea Sfintei Învieri, cu multe lacrimi s-a sculat să vadă de s-a aprins candela și, descoperind vasul, a văzut că nu se aprinsese. Apoi iarăși căzînd pe fața sa, se ruga, zicînd: "Știu, Doamne, că nevoința îmi era înainte ca să mă încununez și n-am luat aminte la cărările mele, voind mai mult să mă arunc în calea celor necurați, prin dulceața trupească. Deci, miluiește-mă, Doamne, că iată mărturisesc bunătății Tale a mea păcătoșenie înaintea tuturor îngerilor și a drepților, și de nu s-ar sminti oamenii, apoi înainte a toată lumea aș mărturisi căderea în păcat. Miluiește-mă, Doamne, pe mine cel ce mă mărturisesc, ca și pe alții să-i învăț; așadar, Doamne, înviază-mă".

Astfel, rugîndu-se de trei ori, a fost auzit și, sculîndu-se, și-a aflat candela arzînd, apoi s-a bucurat foarte mult, întărindu-se cu nădejdea către Dumnezeu. Și se minuna de darul lui Dumnezeu cel atît de mare și de milostiva Lui iubire de oameni, veselindu-se cu duhul, că l-a încredințat Dumnezeu de iertarea păcatului lui, auzindu-i smerita lui rugăciune și zicea: "Mulțumesc Ție, Doamne, că în această viață vremelnică m-ai miluit pe mine, nevrednicul, prin acest semn mare și nou, dîndu-mi îndrăzneală către Tine".

Astfel, petrecînd el în mărturisire, s-a făcut ziuă și, veselindu-se întru Domnul, a uitat de trupeasca hrană în ziua aceea de bucurie. Focul din candela aceea l-a păzit în tot timpul vieții sale, punînd untdelemn într-însa, ca să nu se stingă, și iarăși a petrecut într-însul duhul lui Dumnezeu, fiind de toți știut și folositor. Iar cînd era să se ducă din viața aceasta, i s-a arătat de la Dumnezeu, mai înainte cu cîteva zile, ceasul sfîrșitului său și s-a odihnit în pace, dîndu-și sufletul în mîinile lui Dumnezeu.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna februarie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.