Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Sfîntului și Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu
(3 februarie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna februarie


Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om drept și credincios, așteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste dînsul. Aceluia i s-a făcut știre de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era să fie în lume, a adevăratului Mesia. Și i s-a făcut știre, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru care lucru erau aleși oameni înțelepți din Israil, șaptezeci la număr. Între aceștia era și Sfîntul Simeon, ca un înțelept și iscusit întru dumnezeiasca Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul și, ajungînd la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicînd că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luînd cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mîna, zicînd: "Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul".

Deci el, crezînd cuvintele îngerești și proorocești, aștepta cu dor venirea lui Hristos în lume. Și era drept cu viața și fără prihană, ferindu-se de tot răul, șezînd lîngă biserică și rugîndu-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Sa și să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.

Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos și împlinindu-se patruzeci de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile Preacuratei Sale Maici, atunci și Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică și, căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum și la Fecioara cea fără de prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit și că aceea este Fecioara prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea, i s-a închinat, văzînd-o înconjurată de lumină cerească și fiind strălucită cu dumnezeieștile raze.

Deci, cu frică și cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat în mîinile sale pe Domnul și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos și despre răstignirea Lui, spunînd că va trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii și a necazului, cînd va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce. Și așa, mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adînci bătrîneți, pentru că se scrie despre dînsul că a trăit 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viața - ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

Despre acest Sfînt Simeon, care a primit în mîinile sale pe pruncul Iisus, cel dus în biserică și care a binecuvîntat pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria și pe Iosif, mulți înțeleg că a fost preot, precum era preot și Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în biserică și care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înțeleg astfel, este Sfîntul Atanasie cel Mare, în cartea sa "Despre aceeași fire a Tatălui și a Fiului", apoi Sfîntul Chiril din Ierusalim, în "Cuvîntul de la Întîmpinarea Domnului", și Sfîntul Epifanie, în "Învățătura despre părinții Legii Vechi și ceilalți". Dar de vreme ce sînt unii care nu se unesc - căci nu se pomenește despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvîntul acesta.

În această zi se mai face și pomenirea Sfintei Ana, proorocița, de care se pomenește în Evanghelie, și care cu Sfîntul Simeon primitorul de Dumnezeu întîmpinînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre Dînsul tuturor celor ce așteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia cel așteptat. Totdeauna se face și pomenirea Sfîntului prooroc Azaria, de care se scrie în cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfinților mucenici Adrian și Euvul, care au pătimit pentru Hristos în Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Și a Sfinților mucenici Papia, Diodor și Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos în vremea lui Deciu, împăratul, de către Paulin, boierul Pamfiliei. Cum și a Sfîntului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era păstor și fiind muncit nu s-a lepădat de Hristos, ci pe mulți i-a adus la credință, iar pe ighemon l-a omorît. Apoi, rugîndu-se lui Dumnezeu, și-a dat duhul în mîinile Lui și era văzută o porumbiță, în chipul luminii, zburînd deasupra trupului lui. Toiagul lui păstoresc, înfigîndu-l în pămînt, a odrăslit și a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidită peste moaștele lui.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna februarie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.