Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Viața celui între sfinți Părintelui Ștefan Mărturisitorul
(15 decembrie)

Viețile Sfinților pe luna decembrie


Cuviosul părintele nostru Ștefan era de neam din Capadocia cea mare, născut din părinți creștini, care l-au crescut întru viață cuviincioasă. Deci copilul, fiind din pruncie cu bun obicei, se abătea de la jocurile cele obișnuite ale copiilor. În al șaptelea an, l-au dat părinții la învățătură de carte. Fiind isteț cu mintea la învățătură, în puțin timp a deprins bine dumnezeiasca Scriptură. La cincisprezece ani a ieșit din patria sa și a venit la Constantinopol, pentru a-și isprăvi învățătura acolo, în zilele împăratului Teodosie Adrametin și a sfîntului patriarh Ghermano. Învățînd filosofia, pe mulți i-a întrecut și covîrșit cu înțelepciunea sa și chiar pe dascălii săi i-a uimit, încît se minunau de înțelepciunea sa.

Auzind de dînsul patriarhul Constantinopolului, Sfîntul Ghermano, l-a chemat la sine și, binecuvîntîndu-l, l-a întrebat din ce parte este, iar el i-a spus toate cele despre sine. Patriarhul, îndrăgindu-l pentru obiceiul lui cel bun și pentru înțelepciunea și smerenia lui, l-a luat pe lîngă sine. Și a petrecut fericitul pe lîngă patriarh cîțiva ani, îndeletnicindu-se la sfînta biserică, viețuind cu înfrînare și conștiință curată.

După aceasta s-a dus de acolo tăinuindu-se de toți și, mergînd într-o mănăstire, s-a călugărit și se nevoia foarte mult. Poftind petrecere fără tulburare, a ieșit din mănăstirea aceea și aflînd un loc întunecos și neștiut de nimeni, a petrecut într-însul multă vreme, slujind lui Dumnezeu în post și în rugăciune. Apoi s-a mutat către Domnul episcopul care era în cetatea Surojiei și poporul a venit atunci în Constantinopol, la prea sfințitul patriarh Ghermano, cerînd episcop. Făcîndu-se încercare pentru alegerea lui, nu s-a ajuns la nici o înțelegere, iar poporul ruga neîncetat să le dea episcop, care ar putea să îndrepteze Biserica bine, pentru că se înmulțiseră eresurile în cetatea lor.

Odată, stînd noaptea la rugăciune, patriarhului Ghermano i s-a arătat îngerul Domnului zicîndu-i: "Mîine dimineață trimite în locul întunecos unde viețuiește alesul lui Dumnezeu, Ștefan, pe care să îl așezi episcop al Surojiei. Acesta poate să pască bine turma lui Hristos și pe cei necredincioși să-i întoarcă la credință; iar eu sînt trimis către dînsul de la Dumnezeu să-i poruncesc să nu se împotrivească ție". Dar patriarhul a zis: "Doamne, cum pot să aflu eu locul acela întunecos, unde petrece Ștefan, alesul lui Dumnezeu?" Iar îngerul, luînd o slugă a patriarhului, i-a arătat locul și venind sluga înapoi la patriarh i-a spus totul. Atunci sfîntului, pe cînd înălța rugăciune către Dumnezeu în locul cel întunecos, i s-a arătat același înger în haine albe, încît s-a temut Sfîntul Ștefan și, tremurînd, a căzut de frică la pămînt. Dar îngerul, luînd pe sfînt de mînă, l-a întărit zicînd: "Eu sînt îngerul Domnului trimis de la Domnul Iisus Hristos a-ți spune bucurie și a-ți porunci să mergi în cetatea Surojiei și să înveți pe popor credința în Hristos; dimineața te va lua patriarhul și te va sfinți, trimițîndu-te acolo arhiepiscop, iar tu să nu te împotrivești, ca să nu mînii pe Dumnezeu". Apoi îngerul, dîndu-i pace s-a suit în ceruri. A doua zi patriarhul a trimis cu sluga sa doi preoți la Sfîntul Ștefan și l-au adus la patriarh cu mare cinste. Patriarhul l-a primit cu bucurie și sfințindu-l, l-a așezat în scaunul Surojiei arhiepiscop.

Venind sfîntul în cetatea Surojiei, a luat scaunul arhiepiscopiei, învățînd poporul dumnezeiasca Scriptură, încît în cinci ani toată cetatea Surojiei a botezat-o și pe toate dimprejurul ei. După aceasta s-a ridicat în Constantinopol împăratul Leon, care era din Isauria și care s-a ridicat cu luptă contra sfintelor icoane, fiind învățat de doi iudei. Deci, mai întîi a poruncit să pună sfintele icoane sus, ca să le sărute numai acela care este curat. După aceasta a poruncit să spînzure sfintele icoane în văzduh, zicînd că nu se cade să fie atîrnate pe perete și multe altele făcînd ticălosul.

Sfîntul patriarh Ghermano a stat mult împotrivă, vorbindu-i și explicîndu-i să lase scornirea cea rea. Dar mîniindu-se tiranul, a arătat veninul din inima sa și a început a se lepăda de sfintele icoane, a le huli și a le călca. Apoi a trimis poruncă prin toată cetatea și peste tot: "De va fi cineva potrivnic mie, cu diferite munci îl voi munci și-l voi da morții". Atunci puteai să vezi în Constantinopol pe cei drept-credincioși munciți și chinuiți cu diferite munci, iar pe patriarhul Ghermano l-a surghiunit și în locul lui a pus pe Anastasie, patriarh de neam sirian, fiind la un cuget cu dînsul. Apoi împăratul și cu patriarhul au trimis poruncă prin solii lor în Surojia, ca sfîntul arhiepiscop Ștefan să nu se închine icoanelor și Crucii. Dar sfîntul răspundea: "Nu voi lăsa pe poporul meu a se lepăda de Hristos, nu ascult porunca împăratului, nici pe a ticălosului patriarh". Apoi s-a coborît noaptea în corabie către cei trimiși, a venit la Constantinopol și îmbrăcîndu-se în veșmintele dregătoriei sale, a venit înaintea împăratului.

Acesta l-a întrebat: "Cine ești tu?". Iar sfîntul a răspuns: "Eu sînt Ștefan, arhiepiscopul Surojiei". Și a zis împăratul: "Oare vezi soborul acesta șezînd cu mine în mare cinste? Aceștia au ars și au călcat icoanele, deci să faci și tu așa și vei fi împreună cu mine în această cinste mare". Sfîntul a răspuns: "Chiar de mă vei și arde sau mă vei tăia în bucăți, sau cu orice fel de munci mă vei pedepsi, pentru icoana și crucea Domnului, toate le voi răbda". Și iarăși a zis: "Noi am aflat în cărți o proorocire, că se va ridica în Constantinopol un împărat răucredincios, care va arde sfintele icoane, dar să nu lase Dumnezeu aceasta întru împărăția ta". Și a zis împăratul: "Oare aflat-ați numele acelui împărat?" Răspuns-a sfîntul: "Numele lui este Conon". Și a zis împăratul: "Adevărat, Ștefane, ai aflat numele meu și maica mea așa m-au numit pe mine, Conon". Iar Ștefan a zis: "O! împărate, să nu fie aceasta întru împărăția ta; căci de vei face așa, apoi vei fi mergător înaintea lui antihrist". Auzind acestea de la sfînt, ticălosul împărat i-a sfărîmat fața lui și buzele și dinții, cu o mînă de fier: "Cum mă numești pe mine mergător înaintea lui antihrist?". Apoi a poruncit să apuce pe sfînt de păr și de barbă, să-l bată, să-l tîrască pe pămînt și să-l arunce în temniță. Iar sfîntul fiind tîrît, înălța mulțumire lui Dumnezeu. Și astfel a fost dus în temniță, în care mai erau și alți arhierei.

După aceasta, iarăși a poruncit împăratul să-l aducă înaintea sa și a zis: "Bătîndu-l, tîrîți-l aici". Și a venit sfîntul înaintea împăratului cu șapte episcopi. Împăratul ținea în mînă icoana Domnului, a Maicii Domnului și a Mergătorului înainte Ioan și a zis către sfînt: "Pentru ce m-ai numit mergător înaintea lui Antihrist?" Sfîntul a zis: "Pentru că faci lucrurile aceluia, de aceea am zis și iarăși voi mai zice". Apoi împăratul a scuipat icoana, pe care apoi a călcat-o și a zis lui Ștefan: "Fă și tu așa icoanei acesteia". Iar sfîntul, lăcrimînd, a zis: "Vrăjmașule al lui Dumnezeu, nevrednicule de împărăție, cum n-au orbit ochii tăi cei răi și nu s-au uscat mîinile tale cele fărădelege? Dumnezeu să-ți ia degrabă împărăția ta și să-ți scurteze viața". Împăratul auzind acestea, cu mînie a poruncit să-l bată, apoi l-a legat de coada unui cal și l-a dus în temniță. Sfîntul dădea mulțumită lui Dumnezeu și, sculîndu-se toți cei ce erau în temniță, au rugat pe Dumnezeu; iar după rugăciunile lor, îndată a murit răul împărat.

După dînsul a luat împărăția Constantin Copronim, fiul lui, a cărui împărăteasă auzind de faptele cele bune și de minunile Sfîntului Ștefan, a rugat pe bărbatul său, împăratul Constantin ca să-l libereze la scaunul său. În acea vreme i s-a născut împăratului un fiu și l-a botezat Sfîntul Ștefan. Iar împăratul, mulțumindu-i cu mare cinste l-a liberat la turma sa. Deci bunul păstor, primindu-și iarăși scaunul său, a păscut bine turma cea încredințată lui vreme îndelungată. Apoi, cunoscîndu-și sfîrșitul, a pus în locul său în scaunul Surojiei, pe Filaret și s-a mutat la Dumnezeu, spre viața veșnică, în a cincisprezecea zi a lunii decembrie. Și era acolo un om cu numele Efrem, de neam din Surojia, orb fiind din pîntecele maicii sale, pe care Sfîntul Ștefan îl îngrijea, dîndu-i mîncare, băutură și haine. Acela, auzind de moartea făcătorului său de bine, a plîns, zicînd: "De acum cine mă va cerceta? Duceți-mă, vă rog, ca să-i sărut sfintele lui picioare". Cînd a fost adus la trupul Sfîntului Ștefan, orbul a căzut plîngînd și tînguindu-se și îndată a văzut. Prin acea minune dumnezeiască, făcută prin plăcutul lui Dumnezeu Ștefan, s-a făcut încredințare că acesta era rînduit cu sfinții, în ceata făcătorilor de minuni și a mărturisitorilor. Iar sfîntul lui trup l-au îngropat cu cinste arhiereii și tot poporul Surojiei, vărsînd multe lacrimi, spre slava lui Dumnezeu Cel lăudat de toți și preaînălțat în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna decembrie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site