Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Părinte Sava
(3 decembrie)

Viețile Sfinților pe luna decembrie


Cuviosul părintele nostru Sava din tinerețile sale a iubit pe Hristos, iar lumea a urît-o. El, mergînd la Cuviosul Serghie, a luat chip îngeresc și bine s-a nevoit, plăcînd lui Dumnezeu, cu postul, cu privegherea, cu rugăciunile, cu smerita cugetare și cu toate faptele cele bune, dorind ca să primească de la Domnul bunătățile cele cerești. Multe ispite a răbdat de la demoni, pe care i-a biruit cu ajutorul Celui Preaînalt și a împărățit peste patimi. Apoi cu povățuirea învățătorului său, marele Serghie, s-a dus din locașul Sfintei Treimi și s-a sălășluit în pustie. Acolo viețuia în munții ce se numeau Storoji, în sus pe rîul Moscova, aproape de Zvenigrad ca de o stadie de loc, iar de la împărăteasca cetate a Moscovei, ca patruzeci de stadii depărtate, unde sfîntul petrecea bine viața călugărească în liniște, răbdînd frigul nopții și purtînd greutatea zădufului zilei.

Pentru viața lui cea plină de fapte bune, au început a veni la sfînt din multe locuri, monahi, oameni și mireni mulți, vrînd a viețui lîngă dînsul și a se folosi de el. Iar sfîntul, primind pe toți cu dragoste, se făcea lor chip de smerenie întru ostenelile cele călugărești, scoțînd apă și ducînd-o pe umerii săi. Și alte lucruri de trebuință singur făcea, ca să învețe pe frați a nu se lenevi și a nu-și pierde zilele în nelucrare, adică în lenevire, care este pricinuitoare a toată răutatea.

După aceasta a venit la fericitul părintele nostru Sava un oarecare domn iubitor de Hristos, pe care l-a rugat să le zidească în locul acela o mănăstire. Acela a dat sfîntului aur destul, spre zidire; și apoi sfîntul, împlinind rugămintea acelui domn, s-a apucat și a ridicat o biserică Preacuratei Maicii lui Hristos, în cinstea slăvitei nașterii Sale. Deci a făcut mănăstire foarte frumoasă și mare pentru petrecerea călugărilor cea de suflet mîntuitoare, în care bine a păscut turma cea adunată întru Hristos, scoțînd-o la pășunea cea duhovnicească. Fiind și el asemenea viețuitor ca dumnezeiescul Serghie, multe fapte bune a isprăvit întru Hristos.

Ajungînd apoi întru adînci bătrîneți, a căzut în neputință trupească și zăcînd puțin, a chemat pe frați și i-a învățat pe ei din dumnezeieștile Scripturi, ca să-și păzească curăția cea trupească, să aibă iubire de frați, să se împodobească cu smerenie și să se nevoiască în post și în rugăciune. Apoi el le-a pus în locul său egumen pe unul din ucenicii săi și a poruncit tuturor fraților să petreacă în ascultare și în supunerea egumenului. Iar la sfîrșit, dînd tuturor pacea și sărutarea cea mai de pe urmă, întru bună mărturisire, și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, în ziua a treia a lunii decembrie, bineplăcînd în toate stăpînului său Hristos.

Auzind despre moartea sfîntului, domnii și toți boierii și cei ce viețuiau primprejur, cum și toți iubitorii de Hristos, cetățenii din Zvenigrad, alergară cu mare dragoste la îngroparea părintelui, aducînd pe bolnavii lor. Petrecîndu-l cu cîntările de psalmi cele de îngropare, l-au pus cu cinste în biserica Preasfintei Născătore de Dumnezeu, cea zidită de dînsul, în partea din dreapta. Cinstitele lui moaște izvorăsc pînă în ziua de azi multe feluri de vindecări, celor ce vin cu credință, întru slava lui Hristos, Dumnezeului nostru, care face minuni preaslăvite prin plăcuții Săi și după moartea lor.

Iată cîteva din minunile Cuviosului Sava.

Mulți ani trecînd după moartea cuviosului, egumenul mănăstirii aceleia, cu numele Dionisie, într-o noapte după obișnuita sa pravilă, culcîndu-se să se odihnească după osteneală, i s-a arătat un monah cinstit, cu bun chip și cu căruntețe împodobit, pe care l-a auzit, spunînd: "Dionisie, sculîndu-te degrabă, zugrăvește chipul meu pe icoană". Iar Dionisie l-a întrebat pe el: "Cine ești tu, părinte, și cum este numele tău?" Iar bătrînul cel cu bunăcuviință a răspuns: "Eu sînt Sava, începătorul locului acestuia". Iar Dionisie, deșteptîndu-se din somn, a chemat pe un bătrîn oarecare cu numele de Avacum, care era unul din ucenicii Cuviosului Sava, și l-a întrebat cum era chipul fericitului Sava; iar Avacum a început a-i spune chipul, asemănarea și mărimea staturii părintelui și învățătorului său. Atunci a zis egumenul către dînsul: "Adevărat este, frate, căci cu acest chip mi s-a arătat mie Cuviosul Sava în această noapte și mi-a poruncit ca să-l zugrăvesc pe icoană". Deci, grăbindu-se egumenul, a zugrăvit frumos chipul sfîntului, căci însuși el era pictor. Și dintru acea vreme a început a se face minuni și vindecări, la mormîntul Cuviosului Sava.

Un om îndrăcit, cu numele Iuda, a fost adus în locașul cuviosului, pentru care, cînd se săvîrșea cîntarea de rugăciune a strigat: "Amar mie, că pier!" Din acel ceas s-a făcut sănătos. Apoi, celor ce-l întrebau care este pricina strigării lui, zicea: "Am văzut deasupra mormîntului Cuviosului Sava un bătrîn cu bunăvoință, ținînd o Cruce și umbrindu-mă cu dînsa; iar din Cruce a ieșit o văpaie mare și peste tot m-a ars; pentru aceea am strigat, iar cu focul acela a fost izgonit din mine duhul cel necurat".

Frații locașului aceluia odinioară au cîrtit asupra egumenului Dionisie și, născocind multe minciuni și clevetiri asupra lui, l-au pîrît stăpînitorului, marelui domn Ioan. Iar stăpînitorul, crezînd clevetirea lor, a poruncit degrabă să aducă pe egumen înaintea sa. Atunci egumenul fiind în mare mîhnire, i s-a arătat noaptea în somn fericitul Sava, zicînd: "Pentru ce te mîhnești, frate? Mergi neîndoindu-te și grăiește cu îndrăzneală, căci Domnul va fi cu tine, ajutîndu-ți". Asemenea s-a arătat și unora din cei ce cîrteau, zicîndu-le: "Pentru aceasta ați ieșit din lume? Și așa ați voit a vă săvîrși nevoința vieții voastre celei monahicești? Voi cîrtiți, iar egumenul se roagă pentru voi cu lacrimi. Cine va birui cîrtirea voastră sau rugăciunile părintelui vostru?" Deci, stînd egumenul și frații înaintea stăpînitorului, s-au rușinat clevetitorii iar egumenul a fost întors cu cinste la mănăstirea sa.

Un călugăr oarecare din aceeași mănăstire era bolnav de ochi de multă vreme, încît nu putea să vadă nicidecum lumina. Deci, fratele acela într-o zi apropiindu-se de mormîntul sfîntului, a căzut cu lacrimi cerînd tămăduire și a șters ochii săi cu acoperămîntul care era deasupra mormîntului. Văzînd un frate din cei ce stau acolo, l-a defăimat, zicînd: "Nu vindecare vei dobîndi, ci mai mult îți vei umple ochii cu praf". Dar acela, atingîndu-se cu credință de mormîntul sfîntului, a dobîndit vindecarea ochilor săi celor vătămați. Iar fratele cel ce defăima îndată a fost lovit cu orbire năpraznică și a auzit un glas, zicînd către dînsul: "Ai aflat ceea ce ai căutat, ca prin tine și alții să se învețe a nu lua în rîs și a huli minunile ce se fac de plăcutul lui Dumnezeu". Atunci cel ce orbise, căzînd cu mare frică și cu tînguire la mormîntul Sfîntului Sava, își ceru iertare, care a dobîndit-o, însă nu degrabă, ci după multe rugăciuni cu lacrimi și pocăință.

Odată au venit tîlharii, noaptea, în mănăstirea acestui sfînt, ca să prade biserica Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și, cînd s-au pornit spre fereastra ce este deasupra mormîntului cuviosului părinte, s-a arătat lor un munte mare pe care nu le era cu putință niciodată a se sui pe dînsul. Apoi a căzut peste dînșii frică și cutremur și s-au dus rușinați. Aceasta singuri tîlharii aceia au mărturisit mai pe urmă, venind cu pocăință în mănăstire și bineviețuind în pocăință.

Altădată a venit în mănăstirea aceea un boier oarecare cu numele Ioan și cu porecla Irtișeb, aducînd pe pat un fiu al său bolnav, anume Gheorghe, care de multă boală nu putea acum nici să grăiască. Iar călugării, făcînd pentru dînsul cîntare de rugăciune, au turnat în gura bolnavului must mănăstiresc și îndată bolnavul a început a grăi; apoi, vindecîndu-se boala sa, a mîncat pîine de la masa călugărilor și s-a făcut sănătos. Iar tatăl său, Ioan, bucurîndu-se foarte mult pentru tămăduirea fiului său, mare mulțumire a dat lui Dumnezeu și plăcutului său, Sfîntul Sava. Apoi, ca și cum ar grăi cu un om viu, grăia cu cuviosul, zicînd: "O, cuvioase părinte, am în casa mea slugi și slujnice cuprinși de felurite boli; deci, cred că, de vei voi, poți și pe aceia a-i tămădui". Și, cerînd de la egumen puțin cvas (suc de fructe), s-a întors la casa sa, împreună cu fiul său cel vindecat. După ce a ajuns acasă, a poruncit să aducă la sine pe una din roabele sale, cu numele Irina, care era oarbă și mută și a turnat în urechile ei cvas din care adusese din mănăstirea cuviosului Sava; de asemenea a uns și ochii ei cei orbi și îndată a văzut Irina și a auzit bine cu urechile. Atunci toți s-au minunat cu spaimă de măririle lui Dumnezeu. Așijderea, chemînd pe o slugă a sa, cu numele de Artemie, care era surd de șapte ani, i-a turnat din același cvas în urechile lui și acela s-a tămăduit. Apoi a adus și pe o fecioară oarbă cu numele Chiliohia și aceea prin ungerea cu cvas a văzut. Însă nu cvasul făcea niște minuni ca acelea, ci binecuvîntarea și rugăciunile Cuviosului Sava și credința cea mare a lui Ioan. După cîtăva vreme însuși Ioan îmbolnăvindu-se, același fel de doctorie a folosit și a dobîndit vindecare.

Egumenul mănăstirii aceleia, cu numele Misail, căzînd într-o boală grea, se deznădăjdui de viața sa și era aproape de moarte. Iar odată, eclesiarhul mănăstirii aceleia, cu numele Gurie, vrînd să tragă clopotul pentru Utrenie, mergea către clopot. Și, cînd a fost în dreptul ușilor bisericii, l-a întîmpinat un bătrîn cu bunăcuviință și a început a-l întreba: "Cum se află cu sănătatea egumenul vostru?" Iar Gurie i-a spus despre boala lui. Dar bătrînul cel cu bunăcuviință i-a zis: "Mergi și îi zi lui ca să cheme în ajutor pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu și pe începătorul locului acestuia, pe bătrînul Sava și va redobîndi sănătatea. Iar tu, frate, deschide-mi ușile bisericii ca să intru într-însa. Iar Gurie s-a îndoit și n-a vrut să deschidă mai înainte de a trage clopotul și a îndrăznit a-l întreba pe el cine și de unde este? Iar bătrînul care se arătase, nezicînd nimic mai mult, a mers către ușile bisericii și îndată s-au deschis singure și a intrat înăuntru bătrînul. Atunci Gurie, întorcîndu-se cu frică în chilie, la tovarășul său, a început a-l defăima pe el, zicînd: "Pentru ce n-ai încuiat ușile bisericii? Că iată, am văzut că a intrat un bătrîn necunoscut în biserică, prin ușile deschise". Iar tovarășul lui îi spunea cu jurămînt cum că de cu seară a încuiat ușile. Deci, aprinzînd lumînarea, a alergat la biserică și a aflat ușile închise și încuiate cu toată întăritura, precum făcuse de cu seară tovarășul lui Gurie. Iar după Utrenie, Gurie spuse tuturor ceea ce văzuse și auzise și, toți ziceau că, bătrînul care s-a arătat, a fost sigur Cuviosul Sava. Iar egumenul auzind aceasta a poruncit să-l ducă la mormîntul cuviosului și rugîndu-se cu sîrguință pentru tămăduirea sa, a dobîndit sănătate cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Cuviosului Sava.

Și alte multe minuni și tămăduiri se săvîrșeau la mormîntul plăcutului lui Dumnezeu unde și acum se săvîrșesc la cei ce aleargă cu credință, cu darul lui Dumnezeu și rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Cuviosului Sava, pe care și noi îl rugăm ca și durerile noastre cele sufletești și trupești, să le vindece cu rugăciunile sale fierbinți, către Hristos Domnul Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna decembrie


Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site