Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Hristofor
(30 august)

Viețile Sfinților pe luna august


Despre Cuviosul Hristofor, Ioan și Sofronie, scriitorii cărții ce se numește Limonar, au scris astfel: Cînd eram în Alexandria și am mers la părintele Teodul, care era în Sfînta Sofia cea din Faran, starețul ne-a spus: eu m-am tuns în călugărie în viața de obște a părintelui nostru Teodosie, cea din pustia sfintei cetăți a lui Hristos, Ierusalimul, și am găsit acolo pe un stareț mare, de neam roman, anume Hristofor. Deci, într-una din zile m-am închinat lui, zicînd: "Părinte, ai plăcerea și spune-mi lucrurile tale cele din tinerețe". Rugîndu-l eu foarte mult și starețul, cunoscînd că-l întreb pentru folos, a început a-mi spune astfel: "Fiule, cînd m-am lepădat de mine, aveam multă căldură și osîrdie spre nevoința monahicească. Deci, ziua mă îndeletniceam în slujbe, iar seara tîrziu intram în peșteră, în care mai înainte obișnuiau a se ruga Cuviosul Teodosie și ceilalți sfinți părinți.

Intrînd în peșteră, făceam cîte o sută de metanii pe fiecare treaptă și mă aruncam înaintea lui Dumnezeu, iar toate treptele erau în număr de optsprezece. Intrînd în peșteră, petreceam acolo rugîndu-mă, pînă ce lovea în toacă de cîntarea Utreniei și atunci ieșeam din peșteră la biserică. Astfel am petrecut unsprezece ani, neschimbîndu-mi pravila aceasta, ostenindu-mi trupul cu postire multă și cu înfrînarea gîndurilor în slujbele ce mi se porunceau; deci, răbdam toată lipsa în necîștigare.

Într-o noapte, intrînd în peșteră și săvîrșindu-mi pe trepte, după obicei, plecările mele de genunchi, și pogorîndu-mă la treapta cea mai de pe urmă, am stat. Atunci, deodată m-am simțit într-o răpire și am văzut toată peștera plină de candele, din care unele ardeau, iar altele nu. Am văzut încă și doi bărbați cu chip luminos, umblînd în haine albe și pregătind candelele. Eu am zis către dînșii: "Pentru ce ați pus candelele acestea aici și nu mă lăsați să intru să mă rog?" Ei mi-au răspuns: "Candelele acestea sînt ale părinților lui Dumnezeu, care se ostenesc". Eu am zis către dînșii iar: "Pentru ce unele ard, iar altele nu?" Ei mi-au răspuns: "Cei ce slujesc bine Domnului și-au aprins candelele, iar cei leneși nu și le-au aprins!" Eu iar am zis către dînșii: "Faceți bine și spuneți-mi, candela mea arde sau nu?" Ei mi-au răspuns: "Ostenește-te și te roagă și o vom aprinde". Eu am zis: "Mă rog totdeauna și n-am făcut altceva pînă în vremea aceasta". După cuvintele acestea mi-am venit în sine și n-am mai văzut pe nimeni.

Atunci am zis către mine: "O, Hristofore, ai trebuință de osteneli mai mari ca să-ți aprinzi candela!" Deci, dimineață am ieșit din mînăstirea mea și m-am dus în muntele Sinai, neluînd nimic cu mine, decît numai haina cu care eram îmbrăcat. Petrecînd eu în Muntele Sinai în multe osteneli și nevoințe 50 de ani, am auzit un glas, zicîndu-mi: "Hristofore, du-te în mînăstirea ta, în care te-ai ostenit mai înainte, ca să te odihnești acolo cu părinții tăi!" Cuviosul Hristofor, spunînd aceasta despre sine, a mai viețuit puțin după aceea și-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu.

Același părinte Teodul ne-a spus nouă - adică lui Ioan și lui Sofronie -, că părintele Hristofor, mai înainte de mutarea sa, a zis aceasta: "Într-una din zile am ieșit din mînăstirea mea și m-am dus la Sfînta Cetate Ierusalim, ca să mă închin și să sărut Crucea cea făcătoare de viață. După ce am fost acolo și m-am închinat Domnului, cînd voiam să ies, am văzut pe un frate oarecare stînd în ușile din mijloc ale bisericii. Acela nici nu intra, nici nu ieșea, și doi corbi zburau fără de frică înaintea feței lui, amenințîndu-l cu aripile și nelăsîndu-l să intre. Eu am înțeles că acei corbi erau demoni și am zis către cel ce stătea: "Frate, spune-mi pentru ce stai în mijlocul ușilor și nu intri?" El mi-a răspuns: "Părinte, iartă-mă că sînt bîntuit de gînduri. Un gînd îmi zice: Mergi și te închină cinstitei cruci și o sărută! Iar alt gînd îmi zice: Ba nu, du-te mai întîi și săvîrșește-ți lucrul și vei veni să te închini altă dată!" Eu, auzind acestea - zice Sfîntul Hristofor -, l-am luat de mînă și l-am dus în biserică, și îndată au plecat de la dînsul corbii aceia. Apoi l-am făcut să se închine cinstitei Cruci și Sfîntului Mormînt al Domnului, și după aceea l-am lăsat să plece cu pace.

Acestea mi le-a spus Cuviosul Hristofor - zice Teodul -, de vreme ce mă vedea îndeletnicindu-mă mult la lucrurile mînăstirești; iar de rugăciune neîngrijindu-mă, ca să știu că se cuvine a cinsti mai întîi pe cele duhovnicești, și după aceea a săvîrși slujirile cele trupești. Fericiții părinți Ioan și Sofronie, auzind acestea, le-au scris spre folosul celor ce le citesc și le ascultă, și spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site