Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfinților Mucenici Marin ostașul și Asterie senatorul
(7 august)


Viețile Sfinților pe luna august

Pe vremea împărăției lui Valerian și a fiului său, Gal, era în Roma un bărbat oarecare, cinstit și bun, cu numele de Asterie, de neam bun și slăvit în bogăție. El era iubit de împărați și era de credință creștină. Cu toate că în vremea aceea erau cumplite prigoniri împotriva creștinilor, el își păzea buna sa credință fără prihană. Credința lui cea în Hristos a fost arătată astfel:

Pe cînd era în părțile Palestinei, i s-a întîmplat de a mers în cetatea ce se numea Cezareea lui Filip, pe care fenicienii o numesc Panead. În această cetate locuiau o mulțime de închinători păgîni, care aveau obiceiul de a săvîrși necurate prăznuiri lîngă izvorul ce curgea din muntele Paneas, de unde se zice că izvorăște rîul Iordanului. În acea prăznuire, jertfa care se punea diavolului se făcea nevăzută, pentru că diavolul care petrecea acolo, răpea jertfa și o făcea nevăzută. Acele popoare orbite cu rătăcirea, considerau înșelăciunea diavolească ca o mare minune și o preamăreau.

Pe Asterie, robul lui Hristos, fiind acolo și văzînd prăznuirea diavolească ce o făceau păgînii, l-a durut inima pentru rătăcirea și orbirea cea sufletească a poporului înșelat. Deci, ridicîndu-și ochii spre cer și înălțînd mîinile, s-a rugat cu credință către Hristos Dumnezeu, ca să izgonească de acolo pe diavolul care înșela pe oameni. Îndată diavolul a fost izgonit cu puterea lui Dumnezeu și a încetat acea înșelătoare minune drăcească; pentru că se vedea de atunci acea jertfă la arătarea tuturor, iar nu precum se obișnuia mai întîi și se făcea nevăzută. Încetînd acea minune, a încetat și prăznuirea, și de atunci popoarele au început a nu se mai aduna acolo.

Astfel, credința și rugăciunea Sfîntului Asterie a curățat locul acela de spurcăciunile diavolești. El a fost rînduit a pătimi pentru Hristos în cealaltă Cezaree, care se numea Cezareea Palestinei. Acolo era un ostaș cu numele Marin, de neam bun, cinstit și bogat, iar mai cinstit cu credința în Hristos și mai bogat cu faptele cele bune. Acesta a fost chemat de ostașii săi la cinstita treaptă de sutaș, deoarece acel loc era liber, după sfîrșitul sutașului ce fusese. Cînd Marin era să ia dregătoria aceea, altul dorea acea dregătorie, vrînd s-o cîștige pentru el. Deci, acela s-a apropiat de judecător, care se numea Axeos, și a pîrît pe Marin că este creștin și nu voiește să aducă jertfă zeilor și chipurilor împărătești, zicînd că nu se cuvine unuia ca acela, după legea romanilor, ca să fie ridicat la treapta de sutaș. Atunci judecătorul, chemînd pe Marin, îndată l-a întrebat de credința lui. El i-a spus că este creștin, iar judecătorul i-a dat vreme de trei ceasuri, să se gîndească și să-și aleagă, ori viața, ori moartea, pentru că aceste două îi punea înainte, sau să aducă jertfa cea necurată și să fie viu, sau să moară pentru Hristos.

În vremea aceea, episcopul Teotecn al acelei cetăți, apropiindu-se de mărturisitorul lui Hristos, l-a luat de mînă și l-a dus în biserică, vorbind cu el cele folositoare. Ducîndu-l în altar, i-a arătat Sfînta Evanghelie. Arătînd cu mîna spre acea carte și spre sabia cea ostășească, cu care Marin era încins, i-a zis: "O, bunule bărbat, alege-ți unul din aceste două lucruri, sau să porți această sabie și să te lupți pentru împăratul cel pămîntesc și vremelnic, iar după moarte să pieri pentru vecie, sau să te lupți pentru Împăratul cel ceresc și pentru preasfînt numele Lui cel scris în această carte, să-ți pui sufletul și să împărățești cu Dînsul în viața cea fără de moarte, în vecii cei fără de sfîrșit".

Sfîntul Marin, îndată întinzîndu-și dreapta spre Sfînta Evanghelie și sărutînd-o cu dragoste, i-a zis că este gata să moară pentru Hristos. Episcopul i-a zis: "Lipește-te de Dumnezeu, lipeș-te-te cu tot sufletul și, întărindu-te cu puterea Lui, pătimește pentru Hristos pe Care L-ai ales". Apoi l-a liberat, zicîndu-i: "Mergi cu pace!" Ducîndu-se Sfîntul Marin din biserică, propovăduitorul care stătea lîngă ușile curților, a început a chema pe Marin, căci trecuseră trei ceasuri. Mergînd Sfîntul Marin, a stat înaintea judecătorului mai cu îndrăzneală ca întîi și s-a mărturisit că este creștin. Înaintea judecătorului, el preamărea cu glas mare numele lui Iisus Hristos și ocăra păgînătatea idolească, iar judecătorul l-a osîndit la moarte. Deci, scoțîndu-l afară din cetate, i-a tăiat capul.

În vremea tăierii lui, stătea acolo înainte Sfîntul Asterie, care, din rînduiala lui Dumnezeu, venise la vreme în cetatea aceea. Văzînd sfîrșitul cel mucenicesc al Sfîntului Marin, a dezbrăcat haina lui cea de mult preț și, întinzînd-o pe pămînt, a luat cinstitul trup și cap al mucenicului, le-a învelit cu acea haină și le-a ridicat pe umerii săi și, ducîndu-le, le-a îngropat cu cinste. Pentru aceea, singur s-a învrednicit cununii mucenicești, căci păgînii, prinzîndu-l, i-au tăiat cu sabia cinstitul lui cap, și a stat înaintea lui Hristos, Împăratul ceresc, în cetele sfinților mucenici împreună cu Sfîntul Marin. Acestea au fost pe vremea împărăției lui Galien, care, după pierderea tatălui său, Valerian, împărățea singur. Căci tatăl lui, pentru vărsarea sîngelui creștinesc, a fost pedepsit de mînia lui Dumnezeu, adică a fost dat în robia lui Savorie, împăratul Persiei, care biruise pe romani; și Valerian, fiind prins viu, a fost dus în Persia, unde slujea ca scară, sub picioarele lui Savorie, cînd încăleca pe cal. El nu putea deloc să se răscumpere din robia și din batjocorirea aceluia, pentru că Savorie nu voia pentru el nici vistieriile cele mari, îndestulîndu-se cu slava aceea, căci călca pe spatele și pe grumajii împăratului Romei. Astfel, împăratul Persiei, batjocorind multă vreme pe Valerian, a poruncit, spre mai mare ocară, ca înaintea poporului să jupoaie de pe el pielea, și apoi să-i presare sare pe corp. Deci, rău a pierit acel om rău, începîndu-și veșnicile sale munci încă din această viață.

De această pierzare a tatălui său înfricoșîndu-se Galien și cunoscînd că aceea este o dumnezeiască răsplătire pentru vărsarea sîngelui creștinesc, ce s-a făcut fără cruțare, a dat poruncă prin toate părțile stăpînirii Romei să înceteze prigonirea împotriva creștinilor, iar episcopii să-și îndrepteze bisericile cu libertate. Dar acești Sfinți Mucenici, Marin și Asterie, au fost munciți pentru Hristos mai-nainte de a veni acea poruncă în Cezareea Palestinei și astfel au intrat în bucuria Domnului lor și a Stăpînului nostru Iisus Hristos, Care împărățește împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site