Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Pimen, cel cu multe dureri
(7 august)


Viețile Sfinților pe luna august

Despre fericitul Pimen, luînd cuvînt, să ne pogorîm la mărturisirea pătimirii lui, ca să știm cu mulțumire să răbdăm cu vitejie durerile, și cum puterea lui Dumnezeu se săvîrșește întru neputință.

Acest fericit Pimen s-a născut bolnav în lume, și bolnav a și crescut. Această boală trupească nu a dat loc celei sufletești întru dînsul, căci era curat de toată mîhnirea și nu a cunoscut întinăciunea păcatului. El de multe ori se ruga de părinții săi să-l dea la mînăstire, să se tundă în chipul monahicesc; dar ei, ca niște iubitori de fiu, vrînd să-l aibă moștenitor după moartea lor, l-au oprit.

Altă dată - Dumnezeu văzînd-o mai înainte -, fericitul a slăbit peste măsură, și acum era întru deznădăjduire de viață. Atunci părinții lui au fost siliți să-l ducă în Mînăstirea Pecersca, rugînd pe cuvioșii părinți care locuiau în mînăstire, să se roage lui Dumnezeu pentru fiul lor, ca să se tămăduiască de boală. Deci, cuvioșii părinți, ostenindu-se mult întru rugăciuni, nimic nu au folosit bolnavului, căci rugăciunea lui biruia pe toți, fiindcă el singur nu-și cerea sănătate de la Domnul, ci mai ales cerea adăugire de boală, ca nu cumva, însănătoșindu-se, să-l ia părinții săi de la mînăstire, și atunci nu-și va mai cîștiga dorința. Însă tatăl său și maica sa șezînd lîngă el și nevoind să-l călugărească, fericitul era foarte mîhnit.

El a început a se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca să-i împlinească dorința lui, cu judecățile care le știe singur. Dar, iată, într-o noapte, pe cînd părinții lui și slugile dormeau, au intrat la dînsul îngeri luminați, unii în chip de tineri frumoși, iar alții în chip de egumeni și frați, purtînd în mîini lumînări, Evanghelie, cămăși de păr, mantie, culion, și toate cele ce sînt de trebuință călugăriei, și-i ziceau lui: "Voiești ca să te tundem?" Iar fericitul cu bucurie le-a răspuns: "Cu adevărat voiesc! Domnul v-a trimis pe voi, domnii mei! Împliniți-mi dorința inimii mele!" Atunci, ei îndată au început întrebările și toate cele scrise în rînduiala tunderii monahicești; și astfel l-au călugărit în chipul cel mare al monahilor, îmbrăcîndu-l în mantie și culion și numindu-l pe el Pimen. Apoi, dîndu-i după obicei lumînare aprinsă, i-au zis: "Pînă la 40 de zile și 40 de nopți lumînarea aceasta să nu se stingă". Ei i-au mai poruncit să ducă și chinuirea bolii, iar cîștigarea sănătății să-i fie semn de moarte. Apoi, săvîrșind toate, l-au sărutat pe el și s-au dus în biserică, luînd perii lui într-o năframă, pe care au pus-o pe mormîntul Cuviosului Teodosie.

Frații care erau aproape în chiliile lor, auzind glasul cîntării, au deșteptat pe ceilalți de primprejurul lor, părîndu-le că egumenul cu oarecare frați călugărește pe cel bolnav, ori că a murit; deci, toți împreună au mers în chilia aceea unde zăcea fericitul. Ei au găsit acolo pe toți dormind - pe tatăl, pe maica și slugile lui -, și i-au deșteptat; deci, toți s-au umplut de bună mireasmă, iar pe bolnav l-au văzut plin de bucurie și veselie, și îmbrăcat în haine monahicești. Atunci frații l-au întrebat: "Cine te-a tuns pe tine monah și ce cîntare am auzit noi aici, pe care părinții tăi, la tine fiind, n-au auzit-o?" Bolnavul a răspuns: "Mi se pare că a venit egumenul cu frații de m-au tuns și m-au numit Pimen; deci, aceia cîntau cîntarea pe care ați auzit-o, iar lumînarea aceasta pe care o vedeți, mi-a dat-o, zicîndu-mi să ardă neîncetat, pînă la 40 de zile și 40 de nopți, iar perii capului luîndu-i în năframă, i-au luat cu ei la biserică".

Acestea auzindu-le frații, au mers îndată la biserică, dar au găsit-o încuiată; drept aceea au deșteptat pe cîntăreți și i-au întrebat: "A intrat cineva în biserică după rugăciunea Pavecerniței?" Ei au răspuns: "Nu a intrat nimeni, pentru că și cheile sînt luate de eclesiarh". După aceasta au deșteptat pe eclesiarh, și, luînd cheile, au intrat în biserică, și, iată, au aflat pe mormîntul Cuviosului Teodosie, perii capului lui, fiind puși în năframă; atunci au spus egumenului de toate. Egumenul, mirîndu-se foarte mult, a început a cerceta cu dinadinsul, cine ar fi tuns pe fericitul Pimen. Dar nu au aflat, decît numai s-a cunoscut de toți, că această purtare de grijă era de sus, de la Dumnezeu, prin sfinții Lui îngeri.

Deci, egumenul și frații socoteau de bine minunea ce se făcuse prin tunderea fericitului după rînduiala Bisericii. Despre aceasta aveau mărturie încredințată, căci, după cuvîntul lui, au găsit biserica încuiată și totuși s-au aflat în ea perii capului lui pe mormîntul Cuviosului Teodosie, asemenea și lumînarea ce era destulă să ardă într-o zi, a ars nestinsă 40 de zile și 40 de nopți. Drept aceea, altă tundere nu i-au mai făcut lui, ci i-au zis: "Destul îți este ție, frate Pimene, chipul cel dăruit de Dumnezeu și numele cu care te-a numit. Însă, spune-ne și nouă - la întrebat egumenul, venind cu părul cel tuns -, ce fel erau cei ce te-au tuns pe tine? Oare nu au lăsat ceva de cele scrise în cărțile acestea?" Fericitul Pimen a zis către egumen: "Ce mă ispitești, părinte? Tu singur, cu toți frații venind aici, mi-ai făcut toate acestea, care sînt scrise în cărțile acestea. Și încă mi-ai mai zis și aceasta, că mi se cade a pătimi în boală toată viața mea și, cînd mi-o fi sfîrșitul meu, atunci mi se va da sănătate, încît să pot duce cu mîinile mele, patul meu cel de moarte. Deci, sfinte părinte, roagă-te pentru mine, ca Domnul să-mi dea răbdare". Auzind acestea l-au lăsat.

Fericitul Pimen, după proorocia celor ce l-au călugărit pe el, a zăcut mulți ani în boala cea grea și urîtă, încît se îngrețoșau de el și slujitorii, care de multe ori îl lăsau flămînd și însetat cîte două sau trei zile, iar el răbda toate cu bucurie, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. Odată s-a întîmplat de au adus pe un alt bolnav și l-au tuns monah în Mînăstirea Pecersca. Iar frații cei rînduiți la slujirea bolnavilor, luîndu-l pe acela, l-au dus la fericitul Pimen, ca să le slujească amîndurora împreună; însă, neavînd de grijă pentru o slujbă ca aceasta, pe amîndoi i-au lăsat în uitare, încît bolnavii sufereau de sete. Atunci fericitul Pimen a zis celuilalt bolnav: "Frate, de vreme ce cei ce ne slujesc se îngrețoșează de mirosul ce iese de la noi, tu, dacă te-ar scula pe tine Domnul, ai fi voit să petreci în slujba aceasta?" Iar bolnavul s-a făgăduit fericitului, zicînd: "Dacă Domnul mă va tămădui, eu aș sluji cu osîrdie bolnavilor pînă la moartea mea". Atunci fericitul Pimen i-a zis aceluia: "Iată, Domnul ridică boala de la tine și de acum înainte, fiind sănătos, îndeplinește făgăduința ta, slujindu-mi mie și celor asemenea mie; iar peste cei ce nu au îngrijit de această slujbă, Domnul va aduce boală cumplită, ca, pedepsindu-i astfel, să se mîntuiască!" Bolnavul îndată s-a sculat și a început a-i sluji, iar pe leneșii care n-au voit să slujească bolnavilor, i-a cuprins pe toți boala, după cuvîntul fericitului.

Dar fratele cel tămăduit de boală, a slujit mai puțin. Deci, el, peste puțină vreme, nesuferind mirosul, s-a depărtat de Pimen și l-a lăsat flămînd și însetat; și, ducîndu-se, zăcea în altă casă. Atunci deodată l-a cuprins o boală înfricoșătoare, încît n-a putut să se scoale trei zile și nemaiputînd suferi setea de apă, a început a striga: "Miluiți-mă pentru Domnul, căci mor de sete". Frații care erau în altă chilie, auzindu-l, au mers la dînsul și, văzîndu-l cuprins de boală cumplită, i-au spus despre el fericitului Pimen: "Fratele ce-ți slujește, moare". Iar fericitul Pimen a zis: "Ceea ce va semăna omul, aceea va secera, de vreme ce m-a lăsat flămînd și însetat, însuși a luat această sarcină, mințind lui Dumnezeu și defăimînd prostimea mea. Însă să nu răsplătim rău pentru rău, duceți-vă și spuneți lui: "Te cheamă Pimen, scoală-te și vino la dînsul".

Cînd cei ce veniseră i-au zis aceasta, bolnavul îndată s-a însănătoșit și, sculîndu-se singur, a mers la fericitul neținut de nimeni. Fericitul l-a sfătuit destul, zicîndu-i așa: "Puțin credinciosule, iată, te-ai însănătoșit, de acum să nu mai greșești! Au nu știi că aceeași plată vor avea, bolnavul și slujitorul lui? Căci răbdarea săracilor nu va pieri pînă la sfîrșit, ci celor de aici le este necaz și întristare. Unde este boală de puțină vreme, acelora le va fi acolo veselie și bucurie, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfîrșit. De aceea, frate, eu rabd acestea, iar Dumnezeu Care te-a tămăduit de boală prin mine, Acela poate și pe mine să mă scoale de pe patul acesta și să-mi tămăduiască boala; dar eu nu voiesc, pentru că cel ce va răbda pînă la sfîrșit - a zis Domnul -, acela se va mîntui.

Mai de folos îmi este să putrezesc în această viață, pentru ca în cealaltă, trupul meu să fie fără de stricăciune. Aici să sufăr urîta putoare, ca acolo să mă umplu de buna mireasmă cea negrăită. Bună este, frate, bisericeasca stare înainte, în luminatul, curatul și preasfîntul loc, unde poți, cu îngereștile puteri nevăzut, a înălța cîntare lui Dumnezeu. Aceea este foarte bineplăcută și bineprimită, căci Biserica se cheamă "cer pămîntesc" și cei ce stau întru dînsa, li se pare că stau în cer. Dar această întunecoasă și puturoasă casă ce este? Au nu judecată mai înainte de judecată și o muncă mai înainte de munca cea fără de sfîrșit? Însă, cel ce rabdă aici cu mulțumire, zice cu vrednicie: Așteptînd, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine. Pe unii ca aceștia mîngîindu-i, și apostolul, a zis: De veți suferi certarea, ca niște fii, se va afla vouă Dumnezeu, iar de sînteți fără de certare, atunci sînteți fii din desfrînare. Însuși Domnul ne sfătuiește, zicîndu-ne: În răbdarea voastră, veți dobîndi sufletele voastre".

Cu niște sfaturi ca acestea bine învățîndu-se fericitul frate, de atunci nu se mai îndepărta de a-i sluji lui. Iar Sfîntul Pimen, viteazul pătimitor și următor al dreptului Iov, mulțumind neîncetat lui Dumnezeu, a zăcut în chinuirea sa douăzeci de ani. Apoi a sosit vremea morții lui și s-a făcut semn în Mînăstirea Pecersca. Noaptea i s-au arătat trei stîlpi de foc deasupra trapezei, și de acolo a trecut spre vîrful bisericii. Domnul însă știe ce lucru arăta prin acel semn; însă aceasta era adevărată, că Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc, Dumnezeu cel în Treime, Acela a trimis pe îngerii Săi la sufletul bolnăviciosului Pimen, ca la al lui Lazăr, căci în acea zi îndată s-a făcut sănătos. El spunea că a sosit vremea plecării sale, precum îi proorociseră cei ce l-au tuns.

Sculîndu-se el, umbla pe la toate chiliile, închinîndu-se tuturor și cerîndu-și iertare, iar fraților bolnavi le zicea: "Fraților și prietenii mei, sculați-vă și petreceți-mă!" Și îndată cu cuvîntul lui s-a îndepărtat boala de la ei și, însănătoșindu-se, mergeau cu dînsul. După aceea, intrînd el în biserică, s-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine și, luînd năsălia nepovățuit de nimeni, a dus-o pe cale la peștera în care niciodată nu fusese și pe care nu a văzut-o de la nașterea sa. Intrînd în peșteră, s-a închinat la mormîntul Cuviosului Antonie și a arătat locul la care voia sa fie pus.

Apoi a descoperit o taină minunată, arătînd mormîntul fraților care zăceau acolo aproape, zicînd: "Aici ați pus anul acesta doi frați, unul cu schimă, iar altul fără schimă; deci, pe care l-ați pus fără schimă îl veți afla în schimă, pentru că de multe ori voia să se tundă într-însa, dar era nebăgat în seamă; însă lucrurile l-au arătat vrednic de chipul acela și, pentru aceasta, Domnul i-a dăruit schima după moarte. Pe celălalt frate, pe care l-ați pus în schimă, îl veți afla fără de ea, pentru că în viață nu o voia, nici nu a arătat lucruri vrednice, ci zicea astfel: "De mă veți vedea ieșind din această viață și murind, atunci să mă tundeți în schimă". Și nu-și aducea aminte de cel ce a zis: Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoară în iad, ci noi, cei vii, vom binecuvînta pe Domnul!

Pentru aceasta s-a luat de la el acest dar monahicesc și s-a dat aceluia, că a arătat lucruri vrednice; pentru că cel ce are lucruri bune, pretutindeni i se va da și-i va prisosi, iar cel ce nu are lucruri bune, i se va lua și ceea ce are. Al treilea frate este pus aici de mulți ani și a putrezit, iar schima lui petrece nestricată, pentru că se păzește spre mustrare și osîndă; căci el a cîștigat lucruri nevrednice chipului schimnicesc, fiindcă și-a petrecut toată viața în lenevire și în lucruri de ocară, neaducîndu-și aminte de Cel ce a zis: Căruia i s-a dat mult, mult i se va cere. Tunderea monahicească nimic nu folosește celor ce n-au lucruri bune și se pedepsesc cu munci".

Descoperind această taină, Cuviosul părintele nostru Pimen a zis către frați: "Iată, au venit cei ce m-au tuns pe mine și vor să mă ia". După aceste cuvinte, culcîndu-se, a adormit întru Domnul, iar frații l-au pus cu cinste în peșteră la locul arătat de el. Săpînd mormintele de care se vorbise, ei au aflat pe cei trei monahi după cuvîntul sfîntului; pe cei doi care muriseră de curînd și pe cel ce era pus în schimă, însă schima monahală era luată de pe acela și pusă pe celălalt fără schimă; iar pe al treilea, ce murise de mult, l-au aflat putred și schima lui era întreagă. Mulți s-au minunat de negrăita judecată a lui Dumnezeu, că Acela va răsplăti fiecăruia după lucrurile lui, Căruia I se cuvine slava, cinstea și stăpînirea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site