Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Or Monahul
(7 august)


Viețile Sfinților pe luna august

În Tebaida Egiptului, care este în hotar cu Etiopia, era între monahi un bărbat cu numele Or, părinte al multor mînăstiri. Acest cuvios avea sub stăpînirea lui ca la o mie de frați, care purtau rînduiala marelui chip monahicesc. El era de nouăzeci de ani, avea barba lungă, împodobit cu căruntețe, luminos la față și la căutătură, cinstit și prea cuviincios chiar din vedere, ca și cum avea ceva mai presus de firea omenească. El a viețuit mai întîi multă vreme singur în pustia cea mai depărtată, ostenindu-se în nevoințele pustnicești.

Apoi, cu porunca lui Dumnezeu, mutîndu-se aproape de cetate, a făcut o mînăstire și o dumbravă cu tot felul de copaci sădiți cu mîinile sale, unde, mai înainte de venirea lui, nu era nici un fel de copac. El a sădit dumbrava aceea, pentru ca frații, pe care începuse ai aduna acolo, să nu aibă nevoie să umble departe pentru lemne; căci se îngrijeau nu numai pentru mîntuirea lor sufletească, dar și pentru cele ce sînt de trebuință vieții, ca să nu fie lipsiți întru nimic.

Mai înainte, cînd viețuia singur în pustia cea mai depărtată, mînca buruieni și rădăcini din pustie, și i se părea că acelea sînt foarte dulci. Apă bea cînd găsea și astfel petrecea în neîncetate rugăciuni, în toate zilele și nopțile. Ajungînd el la adînci bătrîneți, i s-a arătat îngerul Domnului în vis, zicîndu-i: "Vei fi mare între străini, de vreme ce mult popor ți se va încredința, și multe mii de oameni vei povățui la calea mîntuirii. Deci, pe cît de mulți vei cîștiga în această viață spre mîntuire, pe atît în ceea ce va să fie vei lua răsplătire mare. Nu te îndoi, gîndind la nevoia trupului, pentru că nimic nu-ți va lipsi din cele ce sînt de trebuință vieții omenești, căci toate le vei avea, cîte vei cere de la Dumnezeu!"

Starețul, auzind acestea de la înger, s-a apropiat de locuințele omenești. Deci, făcîndu-și mai întîi o chilie mică și sădind verdețuri, a început a viețui, hrănindu-se numai cu verdețurile, dar și din ele mînca puțin; pentru că de multe ori mînca numai o dată pe săptămînă. Mai înainte nu știa a citi cărți, dar, cînd a venit din pustia cea depărtată la locurile cele mai apropiate, i s-a dat lui acel dar de la Dumnezeu, ca să înțeleagă Scripturile. Cînd frații îi aduceau vreo carte, el, deschizînd-o, începea a citi, ca și cum ar fi învățat-o de demult. El a luat stăpînire asupra diavolilor, căci mulți din cei îndrăciți erau aduși la dînsul. Aceia cu strigare mare spuneau acele lucruri plăcute lui Dumnezeu, pe care cuviosul le făcea în taină. Multe tămăduiri făcea el cu darul lui Hristos cel dat lui de sus.

Deci, mulți au început a veni la dînsul, și în puțină vreme s-a făcut mare adunare de monahi, cărora el le era povățuitor și învățător. Obiceiul lui era ca să nu guste mai înainte hrană trupească, ci mai întîi se împărtășea cu cea duhovnicească; căci se împărtășea cu dumnezeieștile Taine ale Preacuratului Trup și Sînge al lui Hristos, apoi mergea la masă. El totdeauna învăța pe frați cu cuvinte insuflate de Dumnezeu și cu povestiri folositoare de suflet.

Odată a povestit aceasta spre folosul fraților: "Am văzut în pustie un bărbat, care trei ani n-a gustat nimic din cele pămîntești, pentru că îngerul Domnului îi dădea lui, a treia zi hrană cerească; nu numai mîncare, dar și băutură". Și iarăși: "Știu pe un om ca acela între monahi, la care au venit diavolii în asemănare de ostași îngerești, arătîndu-i o caretă de foc, ca și cum venea un împărat cu slavă. Deci împăratul acela pe care îl vedea acest monah, zicea: "O, omule, toate bunătățile le-ai împlinit. De acum ți se cade ție să te închini mie și eu, ca pe Ilie, te voi lua cu căruța de foc și te voi înălța din cele de aici". Monahul acela, auzind niște cuvinte ca acestea, a socotit în mintea sa: "Ce este aceasta? Eu în toate zilele mă închin Mîntuitorului meu, care este Împăratul meu, și el, de ar fi fost Împăratul, nu iar fi trebuit de la mine această închinăciune ce-mi cere, știindu-mă pe mine că totdeauna mă închin Lui". Apoi a răspuns către cel ce se vedea: "Eu am pe Împăratul meu, Căruia mă închin neîncetat în toate zilele. Dar tu nu ești Împăratul meu!" "Și îndată s-au stins toți diavolii cu împăratul lor și cu căruța cea de foc.

Cuviosul Or le spunea acestea la frați, ca și cum povestea de un altul, însă mulți dintre ei știau bine că însuși el a fost acela căruia i s-au întîmplat acestea. Acest cuvios părinte era foarte iubitor și milostiv către toți. Cînd venea vreun frate la el, ca să viețuiască împreună, aceluia îi zidea chilie într-o zi. Căci, chemînd pe frați, se apuca de lucru și toți îi ajutau cu osîrdie: unii îi aduceau pietre, alții, pămînt și apă, iar alții, lemne. Astfel, spre seară săvîrșea chilia, pe care dînd-o fratelui cel venit, îndată de toate trebuințele vieții îi făcea lui îndestulare; pentru că Dumnezeu trimitea plăcutului Său din toate cîte îi trebuiau.

Despre acest cuvios părinte se mai povestește și aceasta. Fiind el odată numai cu un ucenic și sosind prealuminatul praznic al Învierii celei de a treia zi a lui Hristos, i-a zis ucenicul său: "Părin-te, știi că astăzi sînt Paștile și ni se cade și nouă să-l prăznuim, precum îl prăznuiesc toți?" Grăit-a starețul: "Așa este, fiule. Eu am uitat că astăzi sînt Paștile!" Apoi, ieșind din chilie, a stat afară, întinzîndu-și mîinile în sus, stînd așa trei zile nemișcat, avîndu-și toată mintea ridicată spre Dumnezeu. Iar după a treia zi, venind la ucenic, i-a zis: "Iată, fiule, după puterea mea am prăznuit și eu Paștile!" Ucenicul i-a zis: "De ce ai făcut aceasta, părinte?" Stare-țul a zis: "Fiule, acesta este praznicul și Paștile monahului, ca mintea lui să umble pe lîngă gîlcevile lumii acesteia, ca și Israel prin mare cu picioare neudate și să se unească cu Dumnezeu". Apoi a mai grăit și aceasta către ucenicul său: "Monahul care fuge de lucrurile cele văzute, se apropie de Dumnezeul cel nematerialnic; iar cel ce își adună lucruri, se deosebește de cel nematerialnic".

Cînd Cuviosul Or s-a făcut părinte al multor frați, vedea cu mai înainte-vedere viața fiecăruia și chiar lucrarea cea în taină făcută. Într-o vreme, un oarecare frate străin și mincinos, venind la cuviosul, și-a ascuns hainele sale și, fiind jumătate gol, cerea de la dînsul îmbrăcăminte. Însă părintele îndată înaintea tuturor i-a vădit minciuna lui, iar hainele cele ascunse le-a pus de față; deci, li s-a făcut frică tuturor fraților pentru aceea, căci cele nevăzute și tăinu-ite le știa părintele cel mai înainte-văzător, și nimeni nu îndrăznea să mintă cu ceva înaintea lui sau să facă ceva necuvios undeva, că toate îi erau descoperite lui de Dumnezeu. Dar nu numai din monahi, ci și din oamenii cei mirenești, pe mulți i-a povățuit la calea cea adevărată a mîntuirii.

El s-a mutat către Domnul în cereștile locașuri, și s-a rînduit în ceata cuvioșilor celor mari, care stau înaintea scaunului Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh, al unui Dumnezeu în Treime, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site