Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Mucenic Favie, Episcopul Romei
(5 august)


Viețile Sfinților pe luna august

Sfîntul Favie (Favian) era de neam roman și cu rînduială de preot, pe vremea păgînilor împărați ai Romei, care erau prigonitorii Bisericii lui Hristos, fiind întunecați cu închinarea la idoli. Locuința sa o avea mai întîi într-un sat aproape de Roma, apoi s-a mutat chiar în Roma. El se silea la îngroparea trupurilor mucenicești, pentru că mulți creștini erau chinuiți și uciși de chinuitorii lui Hristos, și trupurile lor aruncate afară din cetate spre a le mînca cîinii, fiarele și păsările. El le lua noaptea în taină și le îngropa cu cinste. Atunci, pe vremea împărăției lui Maximin, fiind ucis pentru Hristos preasfințitul episcop Anter, credincioșii care se ascundeau din pricina prigonirii și păzeau în taină sfînta credință, s-au adunat la un loc cu episcopii și cu preoții lor în biserica pe care o aveau și care era neștiută de prigonitori, pentru a alege alt episcop. Biserica lor era o casă ascunsă din pricina prigonirii, iar la acel sinod era și preotul Favie.

Făcîndu-se încercare pentru a alege pe cel mai vrednic pentru o slujbă ca aceasta, mulți pomeneau pe bărbați cinstiți și aleși care puteau să păstorească bine turma lui Hristos; dar pe preotul Favie, nici gînd nu avea cineva să-l numească, de vreme ce el era din cei mai de pe urmă și nu era de multă vreme venit din sat în cetate. Fiind neînțelegere în sobor, deodată s-a arătat un porumbel alb ca zăpada, zburînd de sus. Toți l-au văzut și l-au privit cum, coborîndu-se de sus, a șezut pe capul preotului Favie, apoi iarăși, ridicîndu-se, s-a făcut nevăzut. Atunci toți au cunoscut că Însuși Dumnezeu, cu Duhul Său cel Sfînt, l-a ales pe el să fie întîi șezător și păstor al Bisericii Sale. Deci, luîndu-l pe dînsul cu mare bucurie, l-au pus pe scaunul patriarhal, și astfel Sfîntul Favie a fost ales episcop al Romei. Deci, îndată s-a făcut liniște Bisericii, căci, prigonitorul Maximin fiind ucis de ostașii săi, a urmat la împărăție Gordian și a încetat prigonirea împotriva creștinilor, deoarece acel împărat, cu toate că era păgîn, era însă blînd și bun la obicei și nu poruncea să se facă răutate creștinilor.

În zilele lui, creștinii aveau viață pașnică și zideau pretutindeni bisericile lor. Sfîntul Favie a zidit multe biserici de rugăciune în Roma, la gropnițele cele deasupra mormintelor mucenicești. El le făcea largi ca să încapă credincioși mulți în ele. Asemenea a făcut și deasupra acelor peșteri în care se ascundeau creștinii pe vremea prigonirilor. Deci, Biserica lui Hristos creștea, întorcîndu-se în toate zilele mult popor de la păgînătatea idolească la Hristos. Dar mai ales după sfîrșitul lui Gordian, cînd a luat împărăția Romei, Filip cu fiul său, cel de un nume și o împărăție cu el. Ei au primit credința în Hristos de la un bărbat dreptcredincios și unul din cei dintîi senatori, anume Pontie; iar Preasfințitul Favie i-a botezat. Atunci s-a înmulțit foarte mult numărul credincioșilor, căci împăratul și cu fiul său fiind botezați la arătare, mulți s-au botezat, căutînd la dînșii, și într-acea vreme credința lui Hristos se bucura de mare libertate.

Preasfințitul episcop Favie, avînd de ajutor pe senatorul Pontie, adevăratul rob al lui Hristos, sfărîma idolii și le dărîma capiștile lor, iar bisericile lui Dumnezeu le ridica. Dar nu multă vreme a fost Biserica lui Hristos întru această odihnă și libertate - doar abia patru ani - căci Hristos, Capul Bisericii, pe Mireasa Sa, pentru care Și-a vărsat sîngele, vrînd să o aibă pe pămînt, ca aurul în ulcea și precum crinii între spini, a slobozit asupra ei multe primejdii și pătimiri. Astfel s-a ridicat prigonire de la balaurul iadului, care, și altădată, precum i s-a arătat în vedenie Cuvîntătorului de Dumnezeu Ioan, prigonea pe femeia cea împodobită cu podoabe cerești, a aruncat după dînsa apă din gura lui spurcată ca un rîu, ca s-o înece apa. Acel urîtor de bine, de demult, nesuferind să vadă mărindu-se slava lui Hristos, a îndemnat pe oamenii robiți lui, pe păgînii închinători la idoli, să se răscoale împotriva împăraților celor luminați și care străluceau în dreapta credință.

Deci, adunîndu-se toți cîți urau pe Hristos și pe creștini, și avînd ca povățuitor pe necuratul Deciu, au ucis pe împăratul Filip și pe cel de o împărăție cu el, pe Filip, fiul său, nu pentru vreo altă pricină, decît numai pentru că amîndoi au crezut în Hristos și au dat libertate creștinilor. Ucigînd ei pe amîndoi împărații, s-au pornit și împotriva tuturor creștinilor; și a fost într-acea vreme în Roma mare vărsare de sînge creștinesc.

Întîi a fost prins preasfințitul Favie, pe care îl urau mai mult păgînii, deoarece era întîiul povățuitor și învățător creștinesc. După aceea a mai fost căutat și acel bărbat credincios, senatorul Pontie, care era prietenul împăraților Filip; dar nu a fost găsit, căci se ascunsese, precum făcuseră și cei mai mulți credincioși care fugiseră din Roma. Iar Preasfințitului episcop Favie, din porunca lui Deciu, ce împărățea atunci, i s-a tăiat capul cu sabia și a trecut de la Biserica care se ostește, la Biserica care se prăznuiește, cu oile păstoriei sale fără de număr, și care au fost înjunghiate într-o vreme cu dînsul. Sfîntul Pontie, fiind prins mai pe urmă, și-a luat mucenicescul sfîrșit pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, I se cuvine slavă în veci.

Notă - Pe acest sfînt episcop Favie, romanii l-au numit Favian, și îi săvîrșesc pomenirea la 3 ianuarie. El a așezat ca în toți anii în Sfînta și Marea Joi a Cinei celei de Taină a Domnului nostru Iisus Hristos să se sfințească Sfîntul Mir, iar pe cel vechi să-l ardă în biserică.

De vreme ce în pomenirea sfințitului Mucenic Favie s-a pomenit Sfîntul Mucenic Pontie, am judecat să punem aici viața și pătimirea lui, ca să nu fie trecut cu vederea un plăcut ca acesta al lui Hristos. El a adus la Hristos pe doi împărați Filip și s-a ostenit împreună cu Sfîntul Favie, întorcînd pe mulți de la întunericul rătăcirii închinării la idoli, și povățuindu-i la luminoasa cale a sfintei credințe; iar mai pe urmă și-a pus sufletul pentru Domnul său.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site