Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Sfinților Apostoli Iason și Sosipatru, din cei șaptezeci, a fecioarei Cherchira și a celor împreună cu dînșii
(28 aprilie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna aprilie


Sfîntul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dintîi din Tars, către dreapta credință. Iar Sfîntul Sosipatru era apostol din Ahaia. Amîndoi aceștia, după primirea sfintei credințe în Hristos, au fost ucenici ai Sfîntului Apostol Pavel, care, în epistola către Romani, îi numește rudenii ale sale. Deci Iason a fost ales episcop al cetății sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocîrmuirea Bisericii Iconiei și au păscut bine Bisericile lor și le-au înmulțit. Apoi s-au dus în părțile Apusului și mergînd în insula Cherchirei, au zidit o biserică preafrumoasă în numele Sfîntului Întîiului Mucenic Ștefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe mulți i-au atras la credința în Hristos.

Dar fiind ponegriți în fața lui Cherchilin, stăpînitorul acelei insule, au fost închiși într-o temniță, în care ședeau șapte tîlhari ale căror nume sînt: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mamie, pe care sfinții apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu însuflețită, i-au adus la sfînta credință și din lupi i-au făcut oi. Împăratul a poruncit să se umple o căldare mare cu smoală, pucioasă și ceară și să o fiarbă, iar pe acei șapte legați să-i arunce în acea căldare. Deci, sfîrșindu-se mucenicește, au luat cununi de la Dumnezeu. Și a crezut în Hristos și străjerul temniței, căruia i-au tăiat întîi mîna, apoi amîndouă picioarele; și fiindcă tot timpul chema numele lui Hristos, i-au tăiat capul și s-a numărat în ceata sfinților mucenici. Iar pe Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru, scoțîndu-i din temniță ighemonul, i-a dat boierului Carpian la muncă, care, luîndu-i, i-a legat și i-a trimis iarăși în temniță.

O pătimire ca aceasta a sfinților apostoli văzînd-o Cherchira, fiica stăpînitorului, și aflînd că pentru Hristos pătimesc, a mărturisit și ea că este creștină; și scoțînd de pe ea podoabele cele de mare preț și gherdanurile, le-a împărțit la săraci. De acest lucru auzind tatăl ei, s-a supărat și se străduia în tot chipul, să o întoarcă de la credința în Hristos. Dar neputînd, a închis-o într-o temniță deosebită și din mînia cea mare a poruncit să o dea unui arap, spre desfrînare. Iar cînd s-a apropiat arapul de ușile temniței, un urs sălbatic a alergat și, apucîndu-l, îl rupse. Simțind fiica împăratului, care era în temniță și uitîndu-se pe ferăstruie, a izgonit acea fiară cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a tămăduit de răni și l-a învățat cunoștința lui Hristos, făcîndu-l creștin și ostaș al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: "Mare este Dumnezeul creștinilor!" Pentru aceasta, împăratul l-a schingiuit fără de milă și, sfîrșindu-se mucenicește, a trecut în ceata mucenicilor.

Stăpînitorul a poruncit ostașilor să pună lemne împrejurul temniței și să le aprindă, ca împreună cu temnița să ardă și fiica lui. După ce a făcut aceasta și a ars temnița, s-a găsit fecioara vie și nearsă. O minune ca aceasta auzind-o, mulți din popor au crezut în Hristos. Apoi a spînzurat-o muncitorul de un lemn și cu fum greu a înăbușit-o și cu săgeți a însăgetat-o, pînă ce și-a dat duhul în mîinile lui Dumnezeu. După sfîrșitul ei, a început tiranul stăpînitor a prigoni pe cei ce au crezut în Hristos; iar aceia, temîndu-se de tirania ighemonului, au fugit într-o insulă ce era aproape și s-au ascuns. Aflînd de ei stăpînitorul, a înotat spre insula aceea, vrînd să-i pedepsească cumplit. Dar cînd a fost la mijlocul mării, fiind pedepsit de mînia lui Dumnezeu, s-a afundat în mare ca și faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izbăvindu-se din mîinile lui cele tirane, a adus cîntări de mulțumire lui Dumnezeu. Atunci Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru, liberîndu-se din temniță, învățau poporul Cuvîntul lui Dumnezeu, fără a mai fi opriți.

După acesta a venit alt ighemon și auzind de sfinții apostoli, i-a prins și a poruncit ca într-o baie de fier să pună smoală, pucioasă și ceară, să o fiarbă și să arunce pe sfinți acolo. Făcîndu-se aceasta, sfinții, cu darul lui Hristos, au fost nearși în baia aceea; iar din cei necredincioși, care stăteau împrejur, s-au ars mulți cu acel foc. Văzînd unii acea înspăimîntată minune, au crezut în Hristos. Încă și împăratul insulei a crezut și o piatră la grumaji spînzurîndu-și se tînguia, zicînd: "Dumnezeul lui Iason și al lui Sosipatru, miluiește-mă pe mine!" Atunci sfinții apostoli adunînd pe toți cei ce crezuseră, i-au învățat cuvîntul adevărului. Învățînd și pe împărat, l-au botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh și i-au pus numele Sebastian.

După cîteva zile, fiul împăratului s-a îmbolnăvit și a murit; iar sfinții apostoli, rugîndu-se lui Dumnezeu, l-au înviat din morți. Și alte multe minuni au făcut sfinții; au zidit biserici frumoase împreună cu împăratul și toate le-au săvîrșit cu bine și cu sfințenie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la bătrînețe, sfîrșindu-li-se viața, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.