Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Sfîntul Sfințitul Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei și cei împreună cu dînsul
(21 aprilie)

Viețile Sfinților pe luna aprilie


Pe vremea împărăției lui Antonin, stăpînind Teodot ighemonul în Perga Pamfiliei, alegea la rînduiala ostășească pe tinerii cei mai frumoși și tari cu trupul, spre slujirea împărătească. Deci, împreună cu tinerii cei de neam bun, a luat și pe acest fericit Teodor, frumos la vedere și l-au dus la ighemonul Teodot, iar ighemonul a pus pe el, ca și celorlalți tineri, semnul ostășesc. Dar Sfîntul Teodor a aruncat îndată semnul acela de la sine, zicînd: "Eu sînt însemnat din pîntecele maicii mele, cu Împăratul cel ceresc, cu Domnul nostru Iisus Hristos și nu voiesc să fiu ostaș la alt împărat!" Și l-a întrebat ighemonul: "Cărui împărat te-ai făcut ostaș?" Sfîntul a răspuns: "M-am făcut ostaș Aceluia, Care a făcut cerul și pămîntul". Și îndată ighemonul cunoscînd că este creștin, a zis: "Au, nu vei aduce jertfe zeilor noștri?" Sfîntul a răspuns: "Eu n-am adus jertfă niciodată necuraților diavoli". Deci ighemonul a poruncit să-l bată. Și bătîndu-l foarte, iarăși l-au pus înainte la întrebare și i-a zis: "Acum oare te-ai plecat, ne vei răspunde mai cu blîndețe și te vei închina zeilor?"

Sfîntul răspunse: "De ai fi cunoscut pe Dumnezeu, Care te-a făcut, singur ai fi voit să te închini Lui". Atunci ighemonul a poruncit să aprindă un foc, să aducă un cazan mare de fier, să topească smoală multă, pucioasă și ceară, apoi să-l pună pe mucenic în cazan și să toarne peste el cele topite. Și făcîndu-se aceasta, deodată Dumnezeu a făcut o minune preaslăvită. Pentru că, ridicîndu-se un vuiet mare și făcîndu-se cutremur, a crăpat pămîntul în acel loc, unde se afla focul și cazanul și a izvorît multă apă din crăpătura pămîntului, care a stins focul de la cazan, iar sfîntul mucenic a rămas cu totul sănătos și a zis către ighemon: "Iată, vezi, că acest lucru nu este al puterii mele, ci al lui Hristos Dumnezeul meu, Căruia îi slujesc. Iar tu, de voiești să cunoști puterea zeilor tăi, aprinde focul și arde iarăși cazanul, apoi poruncește să întindă pe unul din ostașii tăi, în numele zeilor tăi, și atunci vei vedea puterea lor și vei cunoaște tăria cea mare și în toate a Dumnezeului meu".

Auzind aceea ostașii care stăteau înainte, au zis către ighemon: "Nu, domnule, să nu ne faci aceasta, ci slujitorului zeilor să-i faci așa. Pentru că tot așa va asculta cazanul pe el, ca și pe Teodor și nu-l va arde". Atunci ighemonul a poruncit să cheme îndată pe un slujitor și l-a întrebat: "Cum îți este numele?" El răspunse: "Dioscor îmi este numele". Ighemonul zise către dînsul: "Cu ce fel de vrăji și buruieni se ung creștinii, căci intră în foc cu îndrăzneală și rămîn nearși, precum și Teodor este nevătămat de foc". Dioscor răspunse: "Creștinii nu sînt vrăjitori, ci numele lui Hristos este așa de puternic, încît unde se cheamă El, acolo toată buruiana și basmele cele vrăjitorești se strică și diavolii se cutremură". Ighemonul zise: "Oare este mai tare Hristos decît Dia al nostru?"

Dioscor răspunse: "Dia și ceilalți zei sînt idoli și nesimțitori; dar te rog nu mă sili să intru în cazan, ci de voiești să știi puterea lui Dia, pe el singur să-l pui pe foc". Ighemonul zise: "Cine poate să facă aceasta, pentru că cine va îndrăzni să pună pe zeu în foc?" Dioscor zise: "Poruncește-mi și eu voi face aceasta și de mi se va împotrivi Dia, atunci îl voi crede că este zeu și poate să se apere de foc!" Ighemonul zise: "De acum cu adevărat nu mai ești slujitor, deoarece grăiești unele ca acestea asupra zeilor". Dioscor răspunse: "Am fost slujitor asemenea ție în credința păgînească; însă văzînd acum pe fericitul Teodor nebiruit de muncile ce i se dau de către tine și este nears de foc, am cunoscut puterea lui Hristos, am înțeles neputința mincinoșilor zei, m-am întărit în credința lui Hristos și astăzi voiesc să mă fac ostaș împreună cu Teodor".

Ighemonul zise către dînsul: "Dacă grăiești așa, Dioscore, apoi suie-te în cazan ca și Teodor". Atunci Dioscor, căzînd înaintea mucenicului lui Hristos, a zis: "Teodore, robule al lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, roagă-te pentru mine!" Și s-a rugat sfîntul pentru Dioscor. Apoi a dezbrăcat pe Dioscor și băgîndu-l în cazanul cel înfocat, a strigat tare: "Mulțumesc Ție, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor; căci mă rînduiești cu robii Tăi; deci primește cu pace sufletul meu". Și zicînd aceasta și-a dat duhul. Și a luat într-un ceas cununa muceniciei, ca și tîlharul Raiul, cînd era pe Cruce.

După moartea fericitului Dioscor, pe Sfîntul Teodor l-au aruncat în temniță. După aceea, în altă zi, împiedicîndu-l de picioare și legîndu-l de un cal sălbatic, îl tîra pe ulițele cetății și alergînd foarte tare calul, care fugea fără rînduială și căzînd în prăpăstii, s-a sfărîmat și a pierit. Iar mucenicul fiind păzit cu puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu și dezlegîndu-se, a rămas întreg și fără vătămare, mirîndu-se toți, de o minune ca aceea. Iar doi din ostași, Socrat și Dionisie, cei care legaseră pe sfînt de cal, povesteau o vedenie minunată. Pe cînd era fugărit calul, au văzut o căruță de foc pogorîndu-se din cer la mucenic și, luîndu-l într-însa, l-a tras și l-a dus întreg în divan. Spunînd aceasta la toți, cei doi ostași au strigat: "Mare este Dumnezeul creștinilor".

Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit să-i închidă în temniță și pe ei împreună cu Sfîntul Teodor. Apoi a ars un cuptor cu foc mare trei zile. După aceea a aruncat în cuptorul acela pe mucenic și pe amîndoi ostașii care crezuseră în Hristos, pe Socrat și Dionisie. Și îndată s-a coborît din cer ploaie dumnezeiască și i-a plouat, așa încît a răcorit văpaia. Iar sfinții ședeau în mijlocul cuptorului ca în mijlocul unui vînt răcoros, vorbind unul cu altul.

Atunci Sfîntul Teodor și-a adus aminte de fericita sa maică, care a fost robită mai înainte cu trei ani de cei de alt neam și o duseseră cu mulți alții în țară străină. Și s-a rugat lui Dumnezeu pentru dînsa, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arată-mi pe maica mea precum știi Tu, cu puterea Ta dumnezeiască, pentru că doresc s-o văd. La Tine sînt toate cu putință, arată-mi-o pe dînsa, ca și ceilalți să cunoască măririle Tale". Astfel rugîndu-se sfîntul, se stingea văpaia încet, cu rugăciunile mucenicului și cuptorul se răcorise, așa încît sfinții se plecau spre somn, că era noapte. Și stînd îngerul în vis înaintea Sfîntului Teodor, i-a zis: "Nu te mîhni, Teodore, pentru maica ta, că o vei vedea". Deșteptîndu-se sfîntul din somn, a spus prietenilor săi vedenia din vis. Iar pe cînd spunea aceea, s-a arătat în mijlocul cuptorului maica sfîntului, care se numea Filipia și, văzînd pe fiul său cel iubit, s-a bucurat și l-a sărutat cu dragoste, cum și pe ostașii care erau împreună cu dînșii. Apoi le-a spus cum și de unde a venit, purtată de mînă nevăzută. Iar Sfîntul Mucenic Teodor, ridicîndu-și mîinile la cer, a dat lui Dumnezeu mulțumirea cea cuviincioasă. A doua zi ighemonul sculîndu-se din somn, a zis către ai săi: "Mi se pare că n-a rămas nici un os în cuptor de al lui Teodor și de ale ostașilor aruncați împreună cu dînsul".

Grăind el aceasta, unul din străjeri, care păzea cuptorul, a venit la ighemon și i-a spus că sînt vii mucenicii în cuptor și focul s-a stins de o ploaie, care s-a vărsat de sus peste el. Iar maica lui Teodor, venind din robie fără de veste, șade în cuptor ca într-o cămară, vorbind cu fiul său și cu cei doi ostași despre Dumnezeul lor. Auzind acestea, ighemonul s-a spăimîntat și sculîndu-se, singur a mers la cuptor, apoi chemînd pe fericita Filipia, a zis către dînsa: "Oare tu ești maica lui Teodor?" Răspuns-a fericita: "Eu sînt". Ighemonul a zis: "Învață pe fiul tău să se închine zeilor, ca nu singur să piară rău și pe tine să te lase fără fiu". Iar ea a răspuns: "Fiul meu, precum am primit despre dînsul înștiințare de la Domnul meu, mai înainte de zămislirea lui, va fi răstignit de tine și va jertfi lui Dumnezeu jertfă de laudă!" Zis-a ighemonul: "Deoarece tu singură ai hotărît fiului tău moarte de cruce, apoi așa să fie". Și îndată a poruncit să-l răstignească pe Sfîntul Teodor, iar Sfintei Filipia să-i taie capul cu sabia, și pe cei doi ostași, Socrat și Dionisie să-i împungă cu sulițele.

Și așa sfinții mucenici și-au luat cununa, iar Sfîntul Teodor după ce a stat trei zile spînzurat, s-a dus către Domnul. Atunci unul din cei dreptcredincioși, luînd trupurile sfinților, le-au învelit cu cinstite giulgiuri și cu aromate și le-au pus la un loc însemnat cu cinste, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe un Dumnezeu în Treime slăvit în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.