Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Cuviosului Anastasie, Egumenul Muntelui Sinai
(20 aprilie)

Viețile Sfinților pe luna aprilie


Purtătorul de Dumnezeu părintele nostru Anastasie, în ce chip a fost crescut din tinerețe în dreapta credință, se adeverește din cuvintele lui, pe care le-a grăit despre sine astfel: "Cei ce au văzut pe Hristos în trup, Îl socotesc că este prooroc; iar noi, deși cu ochii cei trupești nu l-am văzut, însă îndată L-am cunoscut, că este Dumnezeu și Stăpîn Atotputernic și Făcător al veacurilor, rază a slavei Tatălui, de la Care am învățat a-L mărturisi. Iar Sfînta Lui Evanghelie cu atît de mare credință o ascultăm, ca și cum pe Hristos Însuși L-am vedea grăind cu noi. Iar pe mărgăritarul cel fără de prihană al Preacuratului Său Trup primindu-l, credem, că pe Hristos însuși Îl primim. Și cînd vedem icoana, închipuirea asemănării Lui celei dumnezeiești, ca pe Însuși Hristos, ce privește spre noi, Îl cinstim, ne închinăm și către El cădem".

Prin aceste scurte cuvinte, Cuviosul Anastasie a arătat în ce chip din tinerețile sale, a învățat a cunoaște pe Hristos adevăratul Dumnezeu, a crede în El, a se teme cu frică curată, a-L iubi din toată inima și a-L cinsti în sfintele icoane cu închinăciunea cuvenită lui Dumnezeu. Iar după ce a sosit la vîrsta desăvîrșită, a lăsat lumea și cele din lume și, luînd crucea, după porunca Sfintei Evanghelii, a urmat cu osîrdie lui Hristos; pentru că, intrînd într-o mănăstire, s-a făcut monah.

Însă, dorind să se povățuiască la cele mai mari nevoințe și bărbaților celor desăvîrșiți să le urmeze în toată fapta bună, s-a dus la Ierusalim, unde, închinîndu-se cinstitelor și sfintelor locuri, a mers la muntele Sinai. Acolo, găsind pe mulți sfinți bărbați sporiți în faptele bune monahicești, a rămas la ei, supunîndu-se lor și slujindu-le cu osîrdie, ținînd în acea vreme egumenia muntelui Sinai Cuviosul Părintele nostru Ioan Scărarul. Iar pentru smerita lui cugetare, a luat de la Dumnezeu darul cunoștinței celei duhovnicești și al înțelepciunii celei mari. A alcătuit cuvinte multe, folositoare de suflet și a scris viețile unor sfinți părinți și s-a învrednicit de rînduiala preoțească.

Apoi, după Sfîntul Ioan Scărarul și după Gheorghe fratele lui, Anastasie a fost numit egumen al muntelui Sinai. Și se lupta cu ereticii, care se numeau "acefali", adică fără capete, scriind mult despre ei; și certîndu-se cu ei, îi mustra, îi biruia și-i rușina. Acel eres fusese început în Alexandria, pe vremea împărăției lui Zenon, de învrăjbitorii și împotrivitorii Sinodului al patrulea din toată lumea, al Sfinților Părinți, care a fost în Calcedon. Pe cînd acel eres se începea, era în Alexandria un patriarh mincinos, Petru ereticul, care se numea Mogos. Cu acel eres al "acefaliților", s-a unit Sevir, care se numea "fără cap", din pricina eresurilor și care a răpit scaunul patriarhal al Antiohiei.

Deci, pe acei eretici, biruindu-i Cuviosul Anastasie în zilele sale din dumnezeieștile cărți, se lupta cu ei nu numai în muntele Sinai, ci și în toată Siria, în Arabia și în Egipt. Pe de o parte, prin scrisorile sale, iar pe de alta, străbătînd singur pretutindeni, dezrădăcinînd acel eres, gonindu-l și întărind în dreapta credință Biserica lui Hristos. Apoi plăcînd lui Dumnezeu mai mult decît alți părinți, s-a dus la adînci bătrîneți către Domnul. Iar sfîrșitul lui a fost pe vremea împărăției lui Iraclie.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.