Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Cuviosului Trifon, Patriarhul Constantinopolului
(19 aprilie)

Viețile Sfinților pe luna aprilie


Roman, Împăratul grecesc, socrul împăratului Constantin Porfirogenetul, a avut un fiu mai tînăr cu numele Teofilact, făgăduit din scutece la duhovniceasca rînduială. Și voia ca, după moartea patriarhului Ștefan, să-l facă patriarh al Constantinopolului. Dar, de vreme ce tînărul era încă nevîrstnic, avînd numai 16 ani și nu putea după pravila bisericească să se suie la o treaptă ca aceea, s-a ales pînă la o vreme Trifon monahul, spre îndrumarea patriarhiei, pînă ce Teofilact, fiul împăratului va ajunge la anii cei cuviincioși de primirea arhieriei. Și a fost sfințit Trifon monahul, rînduindu-se după trepte la arhierie și a luat rînduiala patriarhiei bărbatul cel cu adevărat vrednic de o așa rînduială, cel desăvîrșit în fapte bune și care avea viață fără prihană. Iar după ce a ținut patriarhia trei ani și ceva, a fost depărtat într-un chip ca acesta: Teofilact fiind de 20 de ani, Roman împăratul stăruia ca Trifon să lase locul patriarhiei fiului său. Dar fericitul Trifon nu voia să lase o rînduială ca aceasta, care avea trebuință de un bărbat desăvîrșit cu anii și cu înțelegerea, unui tînăr neiscusit. Apoi, trebuia să știe bine dumnezeieștile cărți și să poată îndrepta cîrmuirea bisericească cum se cade. Și se mîhnea împăratul Roman, neștiind ce să facă, deoarece nici o pricină nu putea să afle asupra lui Trifon, cu care ar fi putut să-l depărteze de la scaun. Căci Cuviosul Trifon era sfînt cu viața, fiind îndreptat din tinerețe spre fapte bune, nefiind într-însul nici o prihană.

Dar Teofan, episcopul Cezareei și prieten al împăratului, fiind viclean, a zis către împăratul: "O, împărate, lasă acest lucru asupra mea și voi face cu înlesnire după dorința voastră împărătească". Împăratul s-a bucurat mult de cuvîntul lui Teofan și l-a rugat să se străduiască precum știe. Atunci, Teofan, venind la prea sfințitul Patriarh Trifon, Ša vorbit cu dînsul bine, arătîndu-se a-i fi credincios și prieten. Însă îi grăia cu vicleșug astfel: "Stăpîne, mare este meșteșugirea împărătească împotriva ta, se cugetă multe asupra ta de către cei de un același gînd. Toți caută pricini cu care să te surpe de pe scaun. Cu toate că se îngrijesc de aceasta cu multă osteneală, însă nimic nu sporesc, deoarece caută pricini asupra celui nevinovat. Dar numai una îți găsește, zicînd că nu ești cărturar și nu știi să scrii, pentru aceasta te judecă că ești nevrednic de scaunul patriarhiei. Deci, este trebuință să-i rușinezi desăvîrșit, să le astupi gura ca să tacă. Iar de mă vei asculta, să faci aceasta: înaintea a tot sinodul scrie numele tău și cinstea patriarhiei, pe o hîrtie curată și o trimite împăratului, ca să se rușineze cei ce clevetesc, zicînd că nu știi să scrii, și vor tăcea gurile cele mincinoase". Iar fericitul Trifon, fiind fără răutate, n-a cunoscut vicleșugul lui Teofan, socotind că este bun sfatul lui.

Adunîndu-se sinodul, patriarhul a grăit către toți: "Cei ce voiesc, cu nedreptate să mă surpe de pe scaun, o, dumnezeieștilor împreună slujitori, se ostenesc în deșert, căutînd împotriva mea oarecare pricini binecuvîntate. Eu nădăjduiesc spre Dumnezeul meu, că nimic de acest fel nu vor afla asupra mea, deși mult s-ar osteni, ca să poată a mă înstrăina de la scaunul ce mi s-a încredințat de Dumnezeu. Cea mai de pe urmă clevetire ce au alcătuit asupra mea este și aceasta, că au mințit cum că n-aș fi cărturar și n-aș ști să scriu nicidecum, deși, iată, înaintea feții voastre scriu aceste litere, ca înștiințîndu-se clevetitorii, să se umple de rușine și să înceteze a mă cleveti".

Zicînd aceasta, fericitul a luat o hîrtie curată și, privindu-l toți, a scris aceasta: "Trifon, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului, Roma cea nouă și patriarh a toată lumea". Scriind aceasta, a trimis-o la împărat prin mîinile unui mai sus- șezător. Împăratul, luînd hîrtia aceea, cu sfatul celui mai înainte pomenit Teofan, episcopul Cezareei, a poruncit ca altcineva pe aceeași hîrtie să scrie astfel: "Eu Trifon mă dau în lături de la scaunul patriarhiei, nu pentru altă pricină, decît pentru aceea că mă știu nevrednic de o treaptă ca aceasta". Scriind așa, împăratul a poruncit să citească hîrtia aceea înaintea domnilor și a boierilor și înaintea a toate rînduielile. Și, trimițînd pe cei de un gînd ai săi, a dat jos cu sila din casele patriarhiei pe prea sfințitul Patriarh Trifon și a poruncit să-l numească patriarh pe fiul său Teofilact. Și a fost tulburare mare în Biserică, pentru că mulți din duhovniceasca rînduială țineau la Trifon, nevoind pe Teofilact.

Fericitul Trifon, suferind cu răbdare acea izgonire nedreaptă, s-a dus la mănăstirea sa unde a slujit întîi și, viețuind doi ani și cinci luni, s-a mutat la Domnul. Iar cinstitul lui trup s-a adus în biserica cea mare patriarhală și s-a așezat cu patriarhii, ca un adevărat patriarh. Atunci s-a adus pace Bisericii, pentru că după mutarea Sfîntului Trifon, toți s-au învoit cu patriarhia lui Teofilact și spre împărtășirea aceluia s-au înțeles. Iar pomenirea Sfîntului Trifon, au cinstit-o cu prăznuirea de peste ani, slăvind pe Dumnezeu.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.