Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfîntului Mucenic Caliopie
(7 aprilie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna aprilie


O femeie, Teoclia, din Perga Pamfilei, fiind dreptcredincioasă și temătoare de Dumnezeu cu toată casa sa, făcea milostenii multe și avea viață cinstită. Apoi, fiind însoțită cu un bărbat cinstit și cu rangul de senator și patriciu, nu a născut fii mulți ani, căci era stearpă. După aceea a zămislit, cerînd de la Dumnezeu dezlegarea nerodirii sale prin rugăciuni. Cînd purta în pîntece pe cel zămislit, bărbatul ei a murit lăsîndu-i bogăție mare. Iar ea, după ce a născut fiu, i-a pus numele Caliopie și l-a crescut în învățătura cărții, sîrguindu-se să-l învețe bine frica de Dumnezeu și toată înțelepciunea dumnezeieștilor Scripturi. Dar în vremurile acelea cei mai mulți oameni se închinau și aduceau jerfe necuraților idoli. Iar Sfîntul Caliopie se îndeletnicea totdeauna cu rugăciuni și cu postiri.

După ce s-a adus știre judecătorului despre sfîntul tînăr, că este creștin, fericita Teoclia, maica sa, dînd fiului său aur mult, haine și slugi, l-a trimis cu corabia în altă țară ca să scape de judecata păgînească. Și a plutit fericitul Caliopie în Pembropoli, cetatea Ciliciei, unde păgînul ighemon Maxim făcea jertfe, hore și jocuri în cinstea necuraților săi idoli. Văzînd aceasta sfîntul tînăr, se mira și a întrebat pe unii: "Care este pricina unei dănțuiri ca aceasta?" Iar ei au răspuns: "Acum este praznicul zeilor noștri; deci vino și tu de te împărtășește cu noi la ospățul nostru". Iar el le-a răspuns: "Sînt creștin și prăznuiesc cele ce sînt ale Hristosului meu. Deci, nu este cu putință ca omul care slăvește pe Hristos, să intre în necuratele jertfe ale zeilor păgînești".

Deci, a ajuns aceasta la auzul lui Maxim ighemonul, care, umplîndu-se de mînie, a poruncit să prindă pe sfîntul tînăr și să-l pună înaintea judecății sale. Și l-a întrebat: "Cum te numești?" Sfîntul a răspuns: "Sînt creștin și mă numesc Caliopie". Ighemonul a zis: "Ospățul cel mare făcîndu-se acum pentru praznicul zeilor, cum numai tu singur stai în amăgire, nevrînd să prăznuiești cu noi?" Grăit-a Sfîntul Caliopie: "Voi sînteți cei ce umblați în amăgire și în întuneric, că ați lăsat pe Dumnezeul Cel viu, pe Ziditorul cerului și al pămîntului, Care a făcut toate cu cuvîntul și vă închinați lemnului celui nesimțitor, pietrei celei scobite și lucrului celui făcut de mîini păgînești". Ighemonul zise: "Tinerețile tale te fac îndrăzneț, dar îți pregătesc nu puține munci. Din ce țară și din ce neam ești?", l-a întrebat ighemonul. Sfîntul răspunse: "Sînt din Perga Pamfilei, din neam de senator și de patriciu; dar mai de cinste decît toate îmi este aceasta, căci sînt creștin". Ighemonul zise: "Ai părinți?" Sfîntul răspunse: "Am maică, iar tatăl meu a murit încă de mult". Ighemonul zise: "Mă jur pe marele zeu, adică soarele, și pe toți zeii, că de te vei închina zeilor, am o fiică una născută, pe aceasta ți-o voi da de soție". Sfîntul răspunse: "De aș fi voit să mă însor, aș fi putut s-o iau de soție pe fiica ta și s-o duc în averea maicei mele. Dar să știi că am făgăduit lui Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce m-a zidit după chipul Său, ca să-mi păzesc trupul acesta de țărînă în feciorie curată și fără de prihană să-l pun înaintea dreptei Lui judecăți. Deci fă ceea ce voiești, dar eu sînt și rămîn creștin!"

Ighemonul zise: "Necuratule și prearăule, nu ți se pare că prin niște cuvinte ca acestea mă vei porni spre mînie, ca să te ucid mai degrabă? Să știi că te voi munci mult sfărmîndu-ți trupul bucăți, iar rămășița o voi da focului spre ardere". Sfîntul răspunse: "Cu cît îmi vei lungi muncile mai mult, cu atît mai luminoasă cunună mi se va împleti de Hristosul meu, pentru pătimirea mea; pentru că zice Scriptura: "Nimeni nu se încununează, dacă nu va fi muncit după lege"". Ighemonul zise către slujitori: "Întindeți-l și sfărmați-i toate oasele cu toiege de plumb". Deci, fiind bătut, Sfîntul Caliopie a grăit: "Mulțumesc Ție Hristoase că m-ai învrednicit a pătimi muncă pentru mărirea numelui Tău Cel Sfînt".

Ighemonul zise către dînsul: "Jertfește zeilor, ca să-ți vezi moșia și să nu te lipsești de averile tale, că vezi cît de amar te muncești". Sfîntul răspunse: "Văd dulceața odihnei ce are să-mi fie, care îmi este făgăduită de la Hristos, iar muncile nu le simt. Și dacă sînt acum în țară străină, știu că al Domnului este pămîntul și plinirea lui. Dar aici văd și pe maica mea și patria mea, pentru că maica mea este dreptcredincioasa Biserică a lui Hristos, iar patria îmi este Ierusalimul cel ceresc după cuvîntul Apostolului care zice: "Petrecerea noastră este în cer! Iar de-mi vei pomeni de maica cea după trup, mă întăresc prin dumnezeiescul glas care zice: Că cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine". Iar îndestularea bogăției întru nimic o socotesc, căci voiesc mai bine să pătimesc cu Hristos Cel răstignit decît să am sațiul cel de puțină vreme cu păcatul acestei lumi nebune".

Ighemonul zise către slujitori: "Precum este întins, întoarceți-l și-l bateți pe pîntece cu vine crude, zicîndu-i: "Necuratule, nu răspunde una pentru alta, ci să-mi răspunzi la cele întrebate"". Sfîntul Mucenic Caliopie a zis către ighemon: "Nebunule și mai cumplitule decît toată fiara, înstrăinatule de bunătățile cerești, eu îți grăiesc cuvintele dreptății, iar tu avîndu-ți ochii sufletești orbiți și urechile astupate ca să nu auzi cuvintele Domnului și cu nedreptate mă muncești bătîndu-mă ca pe un tîlhar". Atunci a zis ighemonul către slujitori: "Așezați o roată de muncire cu fiare ascuțite, să puneți foc mare sub dînsa și, întinzînd pe Caliopie pe roată, să-l țineți pînă la dezlegarea încheieturilor; apoi să-l întoarceți ca, tăindu-se de fiare și aprinzîndu-se de foc, să piară".

Începîndu-se acea muncire, iar pe sfîntul tînăr durîndu-l, a strgat către Domnul, zicînd: "Vino și-mi ajută Hristoase al meu robului Tău, ca pînă în sfîrșit să se preamărească în mine nevrednicul, numele Tău cel sfînt și să știe toți că cei ce nădăjduiesc în Tine nu se vor rușina în veci". Și îndată i-a stat înainte Îngerul Domnului, care a stins focul și roata a oprit-o, apoi a făcut-o nemișcată, încît nu mai puteau slujitorii să întoarcă roata, cît de puțin. Și se uda tînărul trup al mucenicului cu sîngele de pe roată, iar oasele i se vedeau prin rănile cele adînci, pentru că roata avea în amîndouă părțile cuțite ascuțite în chip de ferăstrău.

Deci a poruncit ighemonul să dezlege de pe roată pe mucenic și să-l ia; și era jalnică priveliște tuturor celor ce priveau. Apoi poporul a strigat, zicînd: "O, judecată nedreaptă! O, ce tînăr și cum se pierde!" Și a zis ighemonul către Sfîntul Caliopie: "Oare nu ți-am spus că tinerețile tale te fac îndrăzneț și mai grele munci îți mijlocesc ție?" Răspuns-a Sfîntul: "Cîine fără de rușine, ți se pare că m-am înfricoșat de muncile tale?" Zis-a ighemonul: "Ticălosule, mă ocărăști ca să te pierd mai degrabă; dar nu va fi astfel. Deci apropie-te și jertfește zeilor ca să scapi de cele mai multe și mai cumplite munci". Sfîntul mucenic a zis: "Nădăjduiesc spre Hristosul meu că nu-mi voi păta curata mărturisire a lui Dumnezeu, Care este întru mine. Trupul meu stă înaintea ta, deci muncește-l precum voiești, avînd să-ți iei răsplata de la Dumnezeu în ziua înfricoșatei judecăți; căci cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura ție".

Zis-a ighemonul către slujitori: "Ferecați-l cu lanțuri de fier, apoi azvîrliți-l în cea mai dinăuntru temniță și să nu aveți de dînsul nici o grijă, nici să lăsați pe cineva dintre creștini să intre la dînsul, ca nu cumva să-l fericească pentru răbdarea lui". Și îndată slujitorii ferecînd pe pătimitorul, l-au aruncat în temnița cea mai adîncă.

Iar Teoclia, fericita lui maică, aflînd despre pătimirea pentru Hristos a Sfîntului Caliopie, fiul ei cel unul născut, a scris îndată așezămînt desăvîrșit pentru casa sa și pentru toate averile. Și a dăruit libertate robilor și roabelor sale, în număr de două sute și cincizeci, și cît aur și argint avea, ca și îmbrăcăminte de mult preț, pe toate le-a împărțit săracilor, iar pe celelalte moșii și averi, adică țarine și vii le-a dăruit Sfintei Biserici. Apoi, lăsîndu-și patria sa, s-a dus în Cilicia la fiul său cel ce pătimea pentru Hristos. Și, dînd străjilor temniței aur, a intrat în cea mai dinăuntru temniță și văzînd pe fiul său în lanțuri, i s-a închinat lui și îi ștergea rănile. Iar Sfîntul Caliopie fiind legat cu fiare și cu tot trupul istovit de multe răni, nu putea să se scoale înaintea maicei sale și a zis: "Bine ai venit, maica mea, mărturisitoarea patimilor lui Hristos". Iar ea, văzînd trupul fiului zdrobit cu răni, grăia către dînsul: "Fericită sînt eu și bine cuvîntat este rodul pîntecelui meu, de vreme ce te-am pus ca Ana pe Samuil, ca un vas sfînt înaintea lui Dumnezeu și ca Sara pe Isaac te-am adus lui Dumnezeu jertfă bineprimită".

Și a petrecut maica în temniță toată noaptea aceea, șezînd lîngă picioarele fiului, cîntînd cu dînsul împreună și slăvind pe Dumnezeu. Iar la miezul nopții a strălucit o lumină mare în temniță și s-a făcut un glas, zicînd: "Voi sînteți sfinții lui Dumnezeu, mărturisitori ai lui Hristos și stricători ai idolilor, cei ce v-ați lăsat patria și averile și cu Hristos ați voit a pătimi".

A doua zi Maxim ighemonul, șezînd la judecată, a scos din temniță pe Sfîntul Caliopie spre ispitire și, aducîndu-l înaintea sa, a zis către dînsul: "Oare te-ai schimbat din nebunia ta? Sau iarăși voiești să pătimești rău, ca și dascălul tău Hristos?" Răspuns-a Sfîntul: "Mă minunez de nerușinarea ta, că de multe ori auzind de la mine unul și același răspuns, că sînt creștin și pentru Hristos voiesc să mor și iarăși mă întrebi de același lucru și nu te rușinezi a te împotrivi adevărului. Pentru că eu doresc să pătimesc asemenea ca și Hristos al meu și mă sîrguiesc în tot chipul să mor pentru dînsul".

Auzind aceasta ighemonul, și din niște răspunsuri ca acestea cunoscînd cugetul neschimbat al mucenicului și mărimea lui de suflet cea nemișcată, a poruncit ca asemenea lui Hristos să-l răstignească pe Cruce. Și era ziua aceea Joia cea mare, în care se săvîrșește aducerea aminte de Cina Sfintelor Taine ale lui Hristos. Și văzînd Sfînta Teoclia pe fiul său dus la locul de răstignire, a dat ostașilor cinci galbeni, rugîndu-i să nu răstignească pe Sfîntul Caliopie ca pe Hristos, ci cu capul în jos. Iar aceasta a făcut-o din smerenie, socotind a fi nevrednic ca fiul ei să fie asemenea cu Hristos, Domnul său, prin răstignire.

Deci, a fost răstignit Sfîntul Caliopie cu capul în jos pentru Hristos, în ziua Cinei celei mîntuitoare, iar în Vinerea cea mare a Patimilor lui Hristos, în ceasul al treilea din zi și-a dat duhul în mîinile lui Dumnezeu. Atunci un glas dumnezeiesc, venind către dînsul din cer, a zis: "Suie-te, mucenice al lui Hristos, împreună moștenitorule cu sfinții". Iar după ce au luat de pe Cruce trupul lui cel mort, a cuprins grumazul fiului fericita sa maică, slăvind pe Hristos, și îndată și-a dat și ea duhul. Apoi venind frații, au luat trupurile amîndurora și le-au îngropat împreună la un loc cinstit, lăudînd pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, Căruia I se cuvine toată slava, în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.