Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfintei Mucenițe Fervuta și a roabei sale
(4 aprilie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna aprilie


Sfîntul Simeon, episcopul Persiei, sfîrșindu-și a sa mucenicie pentru Hristos, fiind chinuit de împăratul Savorie, au rămas după dînsul două surori ale lui, una fecioară, cu numele Fervuta, iar alta văduvă, și o roabă. Deci, sfînta fecioară era tînără cu anii și la față frumoasă fără măsură, de a cărei frumusețe înștiințîndu-se împărăteasa Persiei, femeia lui Savorie, a poruncit să o aducă la sine. Ducîndu-se slugile, au luat pe acea sfîntă fecioară, pe sora ei și pe roabă și le-au dus la împărăteasă, cînd se sfîrșea anul, după uciderea Sfîntului episcop Simeon.

Văzînd împărăteasa frumusețea Fervutei, a zis către dînsa: "O, fecioară, ți se cade, să fii stăpînă a multora, avînd o astfel de frumusețe". Iar sfînta a răspuns: "Am mire pe Hristos, pentru care fratele meu a pătimit și nu pot să mă gîndesc la alt mire". Iar împărăteasa nemaiîntrebînd-o nimic, a poruncit ca să petreacă în palatul împărătesc, cu sora ei și cu roaba. Dar a doua zi împărăteasa s-a îmbolnăvit deodată și au mers vrăjitorii Persiei să o cerceteze și să-i cunoască boala ei. Deci, au văzut în palatul împărătesei pe Fervuta fecioara cea frumoasă și s-a rănit unul din vrăjitori de frumusețea ei. Apoi, ieșind din palat, a trimis la dînsa, zicîndu-i: "De vei voi să-mi fii mie femeie, apoi te voi cere de la împărăteasă și vei fi stăpînă a multor averi și bogății". Răspuns-a sfînta: "Nu-mi este cu putință mie, fiind creștină, să mă unesc cu păgînii!"

Auzind aceasta vrăjitorul acela, s-a umplut de rușine și de mînie și ducîndu-se la împăratul Savorie, a zis: "Nu este ușoară boala împărătesei, fiind otrăvită. Iată, sînt în palatul ei două surori creștine, al căror frate, Simeon, episcopul creștin, a fost ucis din porunca ta. Și cu adevărat aceasta este, că acelea avînd răutate asupra ta pentru fratele lor, pregătind otravă, i-au dat împărătesei tale". Deci, îndată împăratul a poruncit ca să le aducă pe acelea la întrebare. Fiind aduse la împăratul toate trei, Sfînta Fervuta, sora ei și roaba, au ieșit la dînsele după porunca împăratului, Mauptis, boierul vrăjitorilor, și cu dînsul alți doi boieri din suită, ca să le întrebe și să audă răspuns de la dînsele. Aceia șezînd la judecată și pe femeile aduse punîndu-le înainte, după ce au văzut negrăita cuviință a Sfintei Fervuta, îndată s-au rănit inimile lor și fiecare dintre dînșii gîndea în sine vicleșuguri și tăinuia fiecare unul de altul necuratul său cuget. Și au zis către dînsele: "Pentru ce ați otrăvit pe împărăteasa, stăpîna lumii? Iată, sînteți vinovate de moarte".

Sfînta Fervuta le-a răspuns, zicînd: "Pentru ce a băgat satana în inima voastră o scornire ca aceasta asupra noastră, care lucru este departe de adevăr? Și pentru ce cu nedreptate voiți să ne ocărîți pe noi? Dacă sînteți însetați de sîngele nostru, apoi cine este cel ce vă oprește pe voi, ca să-l beți? Dacă doriți înjunghierea noastră, iată în toate zilele mîinile voastre vi le spurcați, iar noi pentru Dumnezeul nostru murim ca niște creștine, nelepădîndu-ne de El; de vreme ce El este viața noastră și, precum este scris nouă, unui Dumnezeu ne închinăm și Aceluia Unuia Îi slujim. Încă este și aceasta scrisă în cărțile noastre: "Vrăjitorul și fermecătorul să nu trăiască, ci să moară de mîinile poporului". Deci, cum aș fi dat cuiva otravă, cînd nu este o mai mare răutate ca aceea, adică a ne lepăda de Dumnezeul nostru? Căci pentru amîndouă greșelile acelea stă deasupra noastră pedeapsa de moarte".

Acestea grăindu-le sfînta, cu dulceață o ascultau pe ea și minunîndu-se de frumusețea și de înțelepciunea ei, nu puteau să-i grăiască ceva împotrivă, ci fiecare în sine gîndea: "Eu voi ruga pe împăratul ca să le elibereze de la moarte și îmi voi lua mie pe fecioara aceasta de femeie". Și abia a răspuns Mauptis, zicînd: "Deși nu se cade vouă a face fermecătorii, precum ați zis, ca să nu călcați legea voastră, însă, dorind răzbunarea morții fratelui vostru, ați făcut aceasta". Răspuns-a Sfînta Fervuta: "Dar ce rău a pătimit de la voi fratele nostru, ca pentru aceea să vă doresc vouă moartea, și viața noastră să o pierdem la Dumnezeu? Căci deși voi l-ați ucis pe el, iuțindu-vă cu păgîneasca voastră mînie, însă el este viu și se bucură cu Hristos în cereasca Lui Împărăție, în fața căreia împărăția voastră nu este nimic". Acestea zicîndu-le sfînta, a poruncit boierul, să ducă pe sfintele fecioare în temniță.

A doua zi foarte de dimineață, Mauptis, boierul vrăjitorilor a trimis în taină, în temniță, la Sfînta Fervuta, zicîndu-i: "Iată gata sînt, ca să rog pentru tine pe împăratul, numai să voiești să-mi fii mie femeie". Iar sfînta fecioară, auzind acelea, cu îndrăzneală a răspuns: "Astupă-ți gura, preanecuratule cîine, vrăjmașule al lui Dumnezeu și a toată dreptatea, să nu îndrăznești mai mult unele ca acele necurate cuvinte, să le aduci în urechile mele, că nu suferă mintea să le audă pe acelea. Nu va fi aceasta în veci, pentru că odată m-am unit cu Domnul meu Iisus Hristos și fecioria mea Aceluia o păzesc și credința și adevărul Aceluia mă sîrguiesc a le închina. Că Hristos, fiind singurul fără de păcat, este puternic să mă scoată din păgîneștile voastre mîini și din necuratele voastre gînduri, pe care le-ați pus asupra mea. Deci nu mă tem de moarte, nici mă înfricoșez de ucidere, pentru că prin aceasta mă trimiteți la Sfîntul Episcop Simeon, iubitul meu frate, și acolo voi afla mîngîiere de necazurile mele și de suspinuri, pe care le-am răbdat după moartea lui".

Astfel Sfînta Fervuta mireasa lui Hristos a izgonit pe trimisul lui Mauptis cu necinste de la sineși; iar pe însuși Mauptis, boierul vrăjitorilor l-a umplut de mare rușine. La fel a făcut și celorlalți doi boieri, care de frumusețea ei se răniseră. Pentru că fiecare dintre dînșii trimitea în taină la dînsa în temniță pe solii lor spre a lor însoțire și toți s-au rușinat de către dînsa. După aceea rușinîndu-se ei de înțelepciunea fecioarei aceleia și văzîndu-și paguba lor, s-au sfătuit toți cei trei boieri să piardă cu totul pe fecioara Fervuta și pe cele împreună cu dînsa. Deci, au mărturisit cu nedreptate înaintea împăratului mințind, că cele trei creștine sînt vrăjitoare și fermecătoare vrednice de moarte.

Deci, le-a poruncit împăratul să se închine soarelui și să fie vii. Iar sfintele mucenițe fiind duse iarăși la judecată înaintea celor trei boieri, după ce au auzit acea poruncă împărătească, au răspuns: "Noi ne închinăm lui Dumnezeu Făcătorul cerului și al pămîntului și cinstea Aceluia nu o vom da soarelui, care este făptură a lui Dumnezeu pe Care Îl cinstim noi, iar ale voastre îngroziri, niciodată nu pot să ne despartă de dragostea Mîntuitorului și Domnului nostru Iisus Hristos". După ce sfintele au zis acestea, Mauptis și cei doi boieri, au strigat cu glas mare: "Să se piardă de pe pămînt femeile acestea, care au dat împărătesei otravă și au aruncat-o pe ea în cumplită boală". Și s-a dat de la împărat, asupra sfintelor mucenițe, hotărîre de moarte, ca acele trei femei creștine să moară cu acel fel de moarte cu care vor voi vrăjitorii Persiei. Și ziceau oamenii aceia păgîni: "De nu se vor tăia femeile acelea în două, iar împărăteasa de nu va trece printre părțile tăiate ale trupurilor lor, nu va putea să se tămădu-iască".

Fiind duse la tăiere sfintele mucenițe, Mauptis iarăși a trimis la Sfînta fecioară Fervuta, zicîndu-i: "De voiești să mă asculți pe mine, apoi nici tu nu vei muri, nici cele ce sînt cu tine". Iar sfînta fecioară, cu mare și mînios glas ocărîndu-l, i-a zis: "Pentru ce, necuratule cîine, grăiești acestea, pe care nici a le auzi nu pot? Pentru că eu desăvîrșit doresc să mor pentru Hristos Dumnezeul meu, ca să dobîndesc de la El viața veșnică; pentru că niciodată nu voi iubi viața aceasta vremelnică, ca să nu mor cu moartea cea veșnică". Atunci păgînii, scoțînd pe sfintele mucenice din cetate, au înfipt pentru fiecare cîte doi pari, de unul au legat pe Sfînta Muceniță Fervuta de grumaji, iar de altul i-a întins picioarele ei. Asemenea și pe sora ei și pe roabă, întinzîndu-le la pari, le-au legat și aducînd un ferăstrău de lemn, le-au ferestruit în două.

Astfel Sfintele Mucenițe, miresele lui Hristos, și-au dat preacuratele lor suflete în mîinile Mirelui lor Celui fără de moarte. După aceasta muncitorii au pus șase copaci mari, trei de-o parte a drumului și trei de alta, și au spînzurat de ei părțile cele ferestruite ale trupurilor sfintelor mucenițe. O, înspăimîntătoare priveliște și vedere plină de lacrimi! După aceea au petrecut-o pe necurata lor împărăteasă, pe calea aceea, printre trupurile cele spînzurate ale sfintelor mucenițe, și a trecut după dînsa toată mulțimea poporului, iar la sfîrșit cinstitele trupuri ale Sfintelor Mucenițe le-au aruncat într-o groapă.

Așa s-a sfîrșit Sfînta Muceniță Fervuta, împreună cu sora ei și cu roaba sa, în patru zile ale lunii Aprilie, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava și împărăția, cinstea și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.