Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfîntului Mucenic Amfian și a fratelui său Edesie
(2 aprilie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna aprilie


Sfinții mucenici Amfian și Edesie au fost frați după trup, născuți dintr-un tată în păgînătatea elinească, iar patria lor a fost cetatea Patara din țara Lichiei. De acolo au fost trimiși de părinții lor la Virit (Beirut), pentru învățătura înțelepciunii celei din afară, unde, cu cinste, cu blîndețe și cu toată înțelepciunea petrecînd zilele lor din tinerețe, erau în mirarea tuturor, pentru viața lor cea fără de prihană. Căci, lepădînd năravurile cele obișnuite ale tinerilor, se asemănau bătrînilor celor cinstiți, avînd drept căruntețe, înțelepciunea - după Scriptură - și în loc de vîrsta bătrîneților, viața cea curată.

Pentru aceasta nu s-au lipsit de darul lui Dumnezeu, pentru că a răsărit în inimile lor lumina cunoștinței adevărului și au început a vedea rătăcirea închinătorilor de idoli și a cunoaște calea cea dreaptă a bunei credințe celei creștinești. Apoi, doreau ca mai desăvîrșit să știe cele despre Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu și să se facă robi ai Aceluia. Întorcîndu-se de la Virit acasă, au găsit pe tatăl lor avînd boierie în Patara, dar păgînătatea elinească nu o lăsase; asemenea și pe toate rudeniile, care nu voiau să se deștepte din întunericul închinării idolești. Deci, nesuferind să se împărtășească cu păgînii și să petreacă în loca-șurile păcătoșilor, au plecat în taină de la ai lor, lăsîndu-și părinții, casa, averile și desfătarea vieții pentru Hristos.

Purtîndu-se cu duhul lui Dumnezeu, au mers în Cezareea, cetatea Palestinei, unde au aflat pe plăcutul lui Dumnezeu, Sfîntul Pamfil, prezbiterul creștinesc, care după aceea s-a făcut mucenic al lui Hristos și s-au încredințat lui spre învățătura duhovniceștii înțelepciuni. De la el învățînd sfînta credință și deprinzînd toate creștineștile taine, s-au luminat cu Sfîntul Botez și viețuiau împreună cu dascălul lor Pamfil, spre lauda lui Dumnezeu. Apoi se îndeletniceau cu citirea cărților și în legea Domnului învățau ziua și noaptea.

Într-acea vreme, Maximian, al doilea împărat cu același nume, a luat partea Răsăritului de la Maximian Galeriu, unchiul său, fiind foarte cumplit asupra creștinilor. Pentru că, arătîndu-și păgînătatea după neamul său și ură împotriva adevăratului Dumnezeu, prigonea Biserica lui Hristos mai amar decît împărații care au fost înaintea lui. Și a fost tulburare mare în toate părțile Răsăritului, pretutindeni fiind uciși robii lui Hristos. Mulți, sîrguindu-se să scape de primejdiile ce veneau asupra lor, își lăsau casele și cetățile și fugeau, ascunzîndu-se de frica muncitorilor; iar mulți se dădeau în mîinile păgînilor și în nevoința pătimirii intrau, pentru dragostea lui Hristos.

Unul ca acesta a fost Sfîntul Amfian, viteazul tînăr cu vîrsta trupească abia fiind de douăzeci de ani, iar de o sută de ani cu înțelegerea și cu mărirea de suflet. Cînd în toată Cezareea, precum și prin celelalte cetăți și țări, propovăduitorii chemau pe nume pe fiecare dintre cetățeni la diavoleștile locașuri, prin porunca boierilor, și toți creștinii erau în mare primejdie, atunci viteazul Amfian, urmărind scopul său, a ieșit din acel loc în care se ascundeau creștinii, tăinuit de toți, și s-a dus la necurata capiște idolească, în care Urban ighemonul în acel ceas aducea idolilor jertfă. Fără frică apropiindu-se de el, a apucat de dreapta lui cea cu jertfă și cu îndrăzneală, cu mare glas, printr-o dumnezeiască stăpînire îl sfătuia ca să înceteze de la o rătăcire ca aceea, iar pe diavolii și idolii cei făcuți de mîini omenești să nu-i socotească zei, defăimînd pe Unul adevăratul Dumnezeu.

Acea îndrăzneală a lui pe mulți creștini i-a întărit în credință, iar pe necredincioși și mai ales pe însăși ighemonul, l-a pornit spre mînie și urgie. Și îndată ostașii care erau cu ighemonul s-au năpustit ca lupii asupra oilor, i-au dat lovituri peste gură, peste față și peste tot trupul, apoi, tăvălindu-l pe pămînt și călcîndu-l cu picioarele, l-au aruncat în temniță și l-au înfășurat în legături.

Iar a doua zi l-au scos la judecată și l-a silit ighemonul la jertfă idolilor, dar s-a arătat nesupus și nebiruit ostașul lui Hristos. Fiind spînzurat și cu unelte ascuțite de fier strunjit peste tot trupul, pînă la oase, bătut cu vergi de plumb peste față, peste grumaji și peste coaste, nu i se vedea fața de răni, încît nici de cei cunoscuți nu se cunoștea, iar coastele lui erau sfărîmate și zdrobite. Dar el n-a încetat a mărturisi în munci numele lui Iisus Hristos, pătimind ca într-un trup străin. După aceea l-au înmuiat în untdelemn, învăluindu-l și legîndu-i picioarele, l-au aprins cu foc și, arzînd pătimitorul, se topea ca ceara. Însă nici cu această muncă nu l-au putut birui, ci, mai ales umplîndu-se de o mai mare îndrăzneală, striga cu mare glas, preamărind pe Hristos, iar nedumnezeirea elinească vădind-o și ocărînd-o. Apoi, l-au aruncat în temniță, iar în a treia zi, fiind abia viu, iarăși muncitorii îl întrebau cu munci și în aceeași mărturisire petrecînd neschimbat, ighemonul a poruncit să-l arunce în adîncul mării.

Ducînd pe mucenicul în mijlocul noianului și legîndu-i o piatră de dînsul l-au aruncat în mare. Și îndată, în acel ceas, s-a umflat marea cu valurile, s-a cutremurat pămîntul, cetatea s-a clătinat și toți erau cuprinși de frică mare. Valurile mării, înălțîndu-se, au scos trupul mucenicului afară pe pămînt, înaintea porților cetății. Astfel a fost pătimirea și sfîrșitul Sfîntului Mucenic Amfian, în a doua zi a lunii Aprilie, joi. După aceasta, au fost prinși și ceilalți creștini, precum și Edesie, fratele lui Amfian. Deci unii îndată au fost munciți în multe feluri, iar alții s-au osîndit la tăiere, prin unelte de aramă, în Palestina, unde au și fost trimiși, printre care și Edesie.

După cîtăva vreme l-au adus pe Edesie în Alexandria, cetatea Egiptului. Acolo, văzînd pe Ieroclei voievodul șezînd la judecată, mai presus de măsură iuțindu-se asupra creștinilor, iar pe fecioarele cele sfințite lui Dumnezeu și pe femeile creștine foarte înțelepte dîndu-le spre batjocură desfrînaților celor fără de rușine, sfîntul s-a umplut de rîvnă pentru Hristos și înaintea tuturor, repezindu-se asupra acelui boier, l-a lovit peste obraz și, trîntindu-l la pămînt, îl bătea cu mîna, iar cu cuvîntul îl ocăra pe acel păgîn judecător, pentru judecățile cele nedrepte.

Atunci, îndată cei ce stăteau împrejur l-au apucat și l-au muncit asemenea ca pe Sfîntul Amfian, fratele său, și astfel și-a cîștigat sfîrșitul. Pentru că după cumplitele munci l-au înecat în mare, luînd Sfîntul Edesie cununa biruinței împreună cu Sfîntul Amfian, de la Hristos, Mîntuitorul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.