Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


CANONUL CEL MARE
Alcatuire a Sfîntului Parintelui nostru
Andrei Criteanul Ierusalimiteanul

Home Page


Canonul cel Mare se citește, în mod normal, de cinci ori, în Postul Mare - bucăți se citesc luni, marți, miercuri, joi în prima săptămînă
la Pavecernița mare, iar deplin se citește joi în a cincea săptămînă a Postului Mare.
Roadele sale sunt îndemnul la pocăință, liniștirea sufletului și întărirea credinței.

Se zic mai întîi rugăciunile începătoare:

Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Slavă... Și acum... Preasfîntă Treime... Doamne miluiește... (de 3 ori), Slavă... Și acum... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția...

Apoi Troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepîndu-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpîn, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mînia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mîinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvîntată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mîntuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pămîntului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri, și S-a întrupat de la Duhul Sfînt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi după Scripturi;

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit.

Și întru Duhul Sfînt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfîntă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă... Și acum... Veniți să ne închinăm... (de 3 ori).

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mîhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mîinilor Tale m-am gîndit. întins-am către Tine mîinile mele, sufletul meu ca un pămînt însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormînt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pămîntul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stîrpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă... Și acum... Aliluia... (de 3 ori).

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încît drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor cînd vei judeca Tu. Că iată întru fără delegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vîrtos decît zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfînt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale și cu duh stăpînitor mă întărește. învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei ne credincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sînge, Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele; bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrîntă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Apoi urmează:

CANONUL

Cîntarea 1, glasul al 6-lea:
Irmosul:

Ajutor și acoperitor S-a făcut mie spre mîntuire. Acesta este Dumnezeul meu și-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu și-L voi înălța pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.
(Acest stih se zice înaintea fiecărui tropar)

De unde voi începe a plînge faptele vieții mele celei ticăloase? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei tînguiri de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertare greșelilor.

Vino ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor. Și îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte și adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăință.

Rîvnind neascultării lui Adam ce lui întîi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, și de împărăția cea pururea fiitoare și de desfătare, pentru păcatele mele.

Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintîi? Că ai căzut rău și te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom și ai gustat cu îndrăzneală mîncarea cea nechibzuită.

În locul Evei celei trupești, făcutu-s-a mie Evă înțelegătoare gîndul cel cu poftă trupească, arătîndu-mi cele plăcute, și gustînd pururea din băutura cea amară.

După dreptate a fost lepădat Adam din Eden, nepăzind singura Ta poruncă, Mîntuitorule. Dar eu, care am călcat totdeauna cuvintele Tale cele dătătoare de viață, ce voi pătimi?

Covîrșind eu de bunăvoie ucide rea lui Cain, m-am făcut cu știință ucigaș al sufletului, umplîndu-mi trupul de viermi, și războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele rele.

Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptății lui Abel. Daruri bineprimite nu ți-am adus ție niciodată, nici fapte dumnezeiești, nici jertfă curată, nici viață fără prihană.

Precum Cain așa și noi, ticălosule suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor și jertfă vrednică de mustrare și viață netrebnică; pentru acestea ne-am și osîndit împreună.

Ziditorule, făcîndu-mă lut viu, ai pus întru mine trup și oase și suflare și viață; dar, o! Făcătorul meu, Mîntuitorul meu și Judecătorul meu, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.

Mărturisesc ție, Mîntuitorule, păcatele pe care le-am făcut, și rănile sufletului și ale trupului meu, care tîlhărește le-au pus înlăuntrul meu gîndurile cele ucigătoare.

De am și greșit, Mîntuitorule, dar știu că ești iubitor de oameni; bați cu milă și Te milostivești fierbinte; pe cel ce plînge îl vezi, și alergi ca un părinte, chemînd pe cel rătăcit.

Pe mine cel lepădat înaintea uși lor Tale, Mîntuitorule, măcar la bătrînețe nu mă lăsa în iad deșert, ci mai înainte de sfîrșit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greșelilor.

Eu sunt cel căzut între tîlhari, în gîndurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele și plin de bube; dar Tu însuți venind de față, Hristoase Mîntuitorule.

Preotul, văzîndu-mă mai înainte, a trecut de mine, și levitul, văzîndu-mă gol în nenorocire, nu m-a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de față, miluiește-mă.

Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilință.

Vremea este a pocăinței, iar eu vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului, și ca un îndurat, dă-mi iertare greșelilor.

Să nu mă urăști, Mîntuitorule, să nu mă lepezi de la Fața Ta; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului, și ca un milostiv, dă-mi iertare greșelilor.

Greșelile mele cele de voie și ce le fără de voie, Mîntuitorule, cele vădite și cele ascunse, cele știute și cele neștiute, toate iertîndu-le, ca un Dumnezeu, milostivește-Te și mă mîntuiește.

Din tinerețe, Mîntuitorule, poruncile Tale le-am lepădat, și mi-am petrecut toată viața cu pofte, neîngrijindu-mă și lenevindu-mă; pentru aceasta strig ție, Mîntuitorule: măcar la sfîrșit mîntuiește-mă.

Bogăția sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt de virtuți creștinești și, flămînzind, strig: Părinte al îndurărilor, apucînd înainte, miluiește-mă.

Înaintea Ta cad, Iisuse; greșit-am ție, milostivește-Te spre mine; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de umilință.

Să nu intri cu mine la judecată, vădind faptele mele, cercetînd cuvintele și îndreptînd pornirile; ci cu îndurările Tale, trecînd cu vederea răutațile mele, mîntuiește-mă, Atotputernice.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Tu-mi dă har luminător, din osîrdia ta cea dumnezeiască de sus, ca să scap de întunericul patimilor; și să laud din inimă faptele vieții tale cele frumoase, Marie.

Plecîndu-te dumnezeieștilor legi ale lui Hristos, la Dînsul ai venit, lăsînd pornirile desfătărilor cele neoprite, și toată virtutea, ca pe una singură, cu multă cucernicie ai săvîrșit-o.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Cu rugăciunile tale, Andrei, scapă-ne de patimile cele fără de cinste și te rugăm să ne arăți părtași acum împărăției lui Hristos, pe noi cei ce te lăudăm pe tine, strălucite, cu credință și cu dragoste.

Slavă..., a Treimii:

Treime, Ființă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilință.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, nădejdea și folosirea celor ce te laudă pe tine, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca o stăpînă curată, mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc.

Și iarăși se cîntă irmosul: Ajutor și acoperitor...

Cîntarea a 2-a:
Irmosul:

Ia aminte, cerule, și voi grăi; și voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu trup (de două ori).

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Ia aminte, cerule, și voi grăi; pămîntule primește în urechi glasul celei ce se pocăiește lui Dumnezeu și-L laudă pe Dînsul.

Ia aminte, Dumnezeule, Mîntuitorul meu, cu ochiul Tău cel blînd, și primește mărturisirea mea cea călduroasă.

Mai mult decît toți oamenii, eu însumi am greșit ție; ci Te milostivește, Mîntuitorule, ca un Dumnezeu, spre făptura Ta.

Viforul răutăților m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, întinde-mi și mie mîna Ta.

Lacrimile desfrînatei, îndurate, și eu le vărs înaintea Ta; milostivește-Te spre mine, Mîntuitorule, cu îndurarea Ta.

Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu plăcerile poftelor, și cu totul toată mintea țărînă mi-am făcut.

Ruptu-mi-am acum veșmîntul cel dintîi, pe care mi l-ai țesut mie, Ziditorule, dintru început; și pentru aceasta zac acum gol.

Îmbrăcatu-m-am acum în haină ruptă, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfătuirea, și mă rușinez.

Căutat-am la frumusețea pomului, și mi s-a amăgit mintea; și acum zac gol și mă rușinez.

Lucrat-au pe spatele meu toate căpeteniile răutăților, lungind asupra mea fărădelegea lor.

Pierdutu-mi-am frumusețea cea întîi-zidită și podoaba mea; și acum zac gol și mă rușinez.

Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintîi țesută de Dumnezeu.

Îmbrăcat sunt cu îmbrăcaminte de rușine, ca și cu niște frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele celor din bunăvoința mea.

Îmbrăcatu-m-am urît cu haina împestrițată și sîngerată rușinos, prin curgerea vieții celei cu patimi și iubitoare de desfătări.

Pătat-am haina trupului meu, și am întinat cu totul podoaba cea după chipul și după asemănarea Ta, Mîntuitorule.

Căzut-am întru întristarea patimi lor, și în stricăciunea cea materialnică; și pentru aceasta acum vrăjmașul mă necăjește.

Viața iubitoare de cele materiale și iubitoare de averi, alegînd eu în loc de sărăcie, Mîntuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.

Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcămintea de multe feluri a gîndurilor rușinoase și sunt osîndit.

Îngrijitu-m-am cu deadinsul nu mai de podoaba mea cea din afară, nebăgînd seama de cortul dinlăuntru, cel după chipul lui Dumnezeu.

Făcîndu-mi urîțenia chip patimi lor mele, prin pofte iubitoare de plăceri, mi-am stricat frumusețea minții.

Îngropat-am, Mîntuitorule, cu patimile frumusețea chipului celui dintîi; dar ca pe drahmă, oarecînd, căutîndu-mă, așa mă află.

Păcătuit-am ca și desfrînata și strig ție: eu însumi am greșit! Primește Mîntuitorule ca mir și lacrimile mele.

Alunecat-am în desfrînare ca David și m-am umplut de noroi; dar Tu, Mîntuitorule, spală-mă și pe mine cu lacrimile mele.

Fii mie milostiv, strig ție ca și vameșul; Mîntuitorule, curățește-mă; că nimeni din cei din Adam n-au greșit ție, ca mine.

Nici lacrimi, nici pocăință nu am, nici umilință; ci Tu însuți acestea, Mîntuitorule, dăruiește-mi-le, ca un Dumnezeu.

Ușa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.

Iubitorule de oameni, Cel ce voiești ca toți să se mîntuiască, Tu mă cheamă și mă primește ca un bun, pe mine cel ce mă pocăiesc.

Ascultă suspinurile sufletului meu, și primește picăturile ochilor mei, Doamne, și mă mîntuiește.

A Născătoarei:

Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești prea lăudată, roagă-te îndelung, ca să ne mîntuim noi.

Alt canon
Irmosul:

"Vedeți, vedeți! că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană, și apă din piatră am izvorît de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta și cu tăria Mea".

"Vedeți, vedeți! că Eu sunt Dumnezeu; ascultă, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce strigă, și te depărtează de la păcatul cel dintîi; și te teme, ca de un judecător și Dumnezeu".

Cui te-ai asemănat, mult-păcătosule suflete? Numai lui Cain celui dintîi și lui Lameh aceluia? Ucigîndu-ți cu pietre trupul prin fapte rele, și omorîndu-ți mintea cu pornirile cele nebunești.

Pe toți cei mai înainte de lege întrecîndu-i, o suflete, lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer, nici lui Noe; ci te-ai arătat sărac de viața drepților.

Tu însuți, suflete al meu, ai deschis zăvoarele mîniei Dumnezeului tău, și ți-ai înecat trupul, ca și tot pămîntul, și faptele și viața; și ai rămas afară de corabia cea mîntuitoare.

Bărbat am ucis spre rană mie, și tînăr spre vătămare, Lameh plîngînd a strigat ; iar tu nu te cutremuri, o, suflete al meu, întinîndu-ți trupul și mintea pătîndu-ți.

O, cum am rîvnit lui Lameh, celui mai înainte ucigaș! Sufletul ca pe un bărbat, mintea ca pe un tînăr și trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca și Cain ucigașul, cu pornirile cele poftitoare de plăceri.

Turn ți-ai închipuit să zidești, o suflete, și întăritură să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul voile tale, și de n-ar fi surpat pînă la pămînt meșteșugirile tale.

Plouat-a Domnul oarecînd foc din cer, arzînd fărădelegea cea înfierbîntată a sodomenilor; iar tu ți-ai a prins focul gheenei întru care va să arzi, o suflete.

Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgețile vrăjmașului au pătruns în sufletul și trupul meu. Iată, rănile, bubele și vătămăturile patimilor mele cele de voie alese mă vădesc.

Cunoașteți și vedeți că Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ispitesc inimile, înfrînez cugetele și vădesc faptele, ard păcatele, judec pe orfan, pe smerit și pe sărac.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Întins-ai mîinile tale către îndura tul Dumnezeu, Marie, afundată întru adîncul răutăților, și ți-a întins mîna de ajutor cu milostivire, ca și lui Petru, căutînd cu adevărat în toarcerea ta.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Cu toată osîrdia și cu dragoste ai alergat către Hristos, urînd calea cea dintîi a păcatului; și în pustiile cele neumblate hrănindu-te, și poruncile Lui cele dumnezeiești curat săvîrșind.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Să vedem, să vedem, o suflete, iubirea de oameni a lui Dumnezeu și a Stăpînului; pentru aceasta, mai înainte de sfîrșit să cădem înaintea Lui cu lacrimi, strigînd: cu rugăciunile lui Andrei, Mîntuitorule, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., a Treimii:

Treime fără început, nezidită, ne despărțită Unime, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, și mă mîntuiește pe mine, cel ce am greșit; a Ta zidire sunt, nu mă trece cu vederea; ci mă iartă și mă izbăvește de osînda focului.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Stăpînă Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, și limanul celor înviforați, pe Milostivul și Făcătorul și Fiul tău, fă-L îndurat, și mie cu rugăciunile tale.

Și iarăși se zice irmosul al doilea: Vedeți, vedeți...

Cîntarea a 3-a:
Irmosul:

Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale Hristoase, întărește inima mea (de două ori).

Foc de la Domnul plouînd, oarecînd, a ars Domnul de demult pămîntul sodomenilor.

În munte scapă, suflete, ca Lot acela și apucă și te izbăvește în Sigor.

Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din dumnezeiască văpaie!

Mărturisescu-mă ție, Mîntuitorule: păcătuit-am, păcătuit-am ție fără măsură; dar lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.

Păcătuit-am ție, eu singur păcătuit-am mai mult decît toți; Hristoase Mîntuitorule, nu mă trece cu vederea.

Tu ești Păstorul cel Bun; caută-mă pe mine mielul, și rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.

Tu ești dulcele Iisus, Tu ești Ziditorul meu; întru Tine, Mîntuitorule, mă voi îndrepta.

A Treimii:

Preasfîntă Treime, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.

O, Treime, Unime, Dumnezeule, mîntuiește-ne pe noi de înșelăciune și de ispite și de primejdii!

A Născătoarei:

Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Bucură-te, pîntece primitor de Dumnezeu! Bucură-te, scaunul Domnului! Bucură-te, Maica vieții noastre.

Alt Canon
Irmosul:

întărește, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintită; că însuți ești sfînt și Domn (de două ori).

Izvor de viață Te-am cîștigat pe Tine surpătorul morții, și strig ție din inima mea mai înainte de sfîrșit: Greșit-am! Milostivește-Te și mă mîntuiește.

Păcătoșilor din vremea lui Noe am urmat, Mîntuitorule, moștenind osîndirea acelora, întru cufundarea potopului.

Greșit-am, Doamne, greșit-am ție! Milostivește-Te spre mine. Că nu este cineva între oameni, din cei ce au greșit, pe care să nu-l fi întrecut eu cu greșelile.

Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tată, urmînd, suflete, n-ai acoperit rușinea aproapelui, cu fața înapoi întorcîndu-te.

Binecuvîntarea lui Sem nu ai moștenit, ticălosule suflete, și moștenire desfătată n-ai luat, ca Iafet în pămîntul iertării.

Din pămîntul Haran, adică din păcat, ieși, suflete al meu, și vino la pămîntul care izvorăște de-a pururea nestricăciune vie, pe care Avraam a moștenit-o.

De Avraam ai auzit, suflete al meu, care și-a lăsat oarecînd pămîtul părinților și s-a făcut străin. Urmează și tu alegerii aceluia.

La stejarul din Mamvri ospătînd patriarhul pe îngeri, a luat la bătrînețe vînatul făgăduinței.

Înțelegînd pe Isaac, ticălosule suflete al meu, că a fost jertfit tainic jertfă nouă, cu ardere de tot Domnului, urmează voinței lui.

Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael că a fost izgonit ca un fecior din slujnică; trezește-te, vezi, ca nu cumva păcătuind, să suferi ceva asemenea.

Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemănat, suflete, făcîndu-te rob de bunăvoia ta, și născînd semeția, ca pe un nou Ismael.

Scara lui Iacov o știi, suflete al meu, care s-a arătat de la pămînt spre cele cerești; pentru ce n-ai avut treaptă tare, credința cea dreaptă?

Preotului lui Dumnezeu, și împăratului celui înstrăinat între oameni de viața lumii, urmează, adică asemănării lui Hristos.

Să nu te faci stîlp de sare, suflete, întorcîndu-te înapoi; să te înfricoșeze pilda Sodomei; sus în Sigor mîntuiește-te!

De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca și Lot. Fugi de Sodoma și de Gomora; fugi de flacăra a toată pofta cea nebunească.

Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă strig ție, cînd vei veni cu îngerii Tăi, să răsplătești tuturor după vrednicia faptelor.

Rugăciunea celor ce Te laudă pe Tine, Stăpîne, nu o lepăda; ci Te milostivește, Iubitorule de oameni, și dăruiește iertare celor ce se roagă ție cu credință.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Cuprins sunt de tulburarea valuri lor și de furtuna păcatelor. Dar tu, maică, mîntuiește-mă acum și mă scoate la limanul dumnezeieștii pocăințe.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Rugăciune cu osîrdie aducînd și acum, cuvioasă, către prea milostiva Născătoare de Dumnezeu; cu rugăciunile tale deschide-mi dumnezeieștile intrări.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Cu rugăciunile tale dăruiește-mi și mie iertare datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; că tu ești învățător preales al pocăinței.

Slavă..., a Treimii:

Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, Care ești lăudată în Treimea Fețelor, mîntuiește-ne pe noi, care ne închinăm stăpînirii Tale cu credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neștiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune străină! Că alăptînd, ai rămas fecioară.

Și iar irmosul: întărește, Doamne...

Urmează sedealna, alcătuire a lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobie:
înviat-ai din morți...

Luminători de Dumnezeu luminați, cei ce înșivă ați fost văzători ai Mîntuitorului, luminați-ne pe noi cei ce suntem în întunericul vieții, ca să umblăm acum, ca în zi, cu bunăcuviință, întru lumina postului, alungînd patimile cele de noapte, și să vedem și noi luminatele Patimi ale lui Hristos, bucurîndu-ne.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea:
Podobie:
Porunca cea cu taină...

Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu aleși, aduceți acum rugăciune lui Hristos, ca să trecem toți curgerea postului, săvîrșind rugăciuni cu umilință, și săvîrșind virtuți cu osîrdie; ca în acest chip să ajungem să vedem învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă și laudă aducînd.

Și acum..., a Născătoarei:
Același glas și podobie:

Născătoare de Dumnezeu, roagă-te împreună cu Apostolii, Fiului și Cuvîntului lui Dumnezeu, Cel necuprins, Care S-a născut în chip de negrăit din tine mai presus de gînd, să dăruiască lumii pace curată și să ne dea nouă iertare păcatelor mai înainte de sfîrșit, și să învrednicească pe robii tăi împărăției cerești, pentru bunătatea Sa cea prea multă.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, auzul Tău și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale și am slăvit puterea Ta, Stăpîne.

Apostolii lui Hristos cei luminați, care au viețuit cu înfrînare, ușurează nouă vremea postului, cu dumnezeieștile lor mijlociri.

Organul cel cu douăsprezece coarde, ceata cea dumnezeiască a ucenicilor, a cîntat cîntarea de mîntuire, tulburînd cîntările cele viclene.

Cu ploile duhului ați adăpat toată lumea, alungînd, preafericiților, seceta mulțimii zeilor.

A Născătoarei:

Mîntuiește-mă pe mine, cel care mă smeresc, care am viețuit cu semeție, tu care ai născut pe Cel ce a înălțat firea cea smerită, Preacurată.

Altă Tricîntare, același glas:
Irmos:
Auzit-am Doamne...

Preacinstită ceată a Apostolilor, îndeamnă-te a ruga pe Ziditorul tuturor ca să ne miluiască pe noi, care te lăudăm pe tine.

Fiind ca niște lucrători ai lui Hristos, Apostoli, și lucrînd cu dumnezeiescul Cuvînt, toată lumea I-ați adus totdeauna roade.

Vie v-ați făcut lui Hristos, Celui cu adevărat iubit; că ați izvorît în lume vinul Duhului, Apostoli.

A Treimii:

Preasfîntă Treime, Dumnezeul nostru, slavă ție.

Sfîntă Treime asemănătoare, Care ești mai presus stăpînitoare, cea preaputernică, Părinte, Cuvîntule și Duhule Sfinte, Dumnezeule, lumină și viață, păzește turma Ta.

A Născătoarei:

Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Bucură-te, scaun în chipul focului. Bucură-te, sfeșnic purtător de făclie. Bucură-te, muntele sfințirii, chivotul vieții, cortul Sfintei Sfintelor.

Cîntarea a 4-a, glasul al 8-lea:
Irmosul:

Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, și s-a temut: că aveai să Te naști din Fecioară, și oamenilor să Te arăți a grăit: "Auzit-am auzul Tău și m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne".

Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, Drepte Judecătorule; că de am și păcătuit eu însumi ca un om, și mai mult decît tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.

Se apropie, suflete, sfîrșitul, se apropie și nu te îngrijești, nu te pregătești; vremea se scurtează, scoală-te; aproape lîngă uși este Judecătorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vieții. Pentru ce în deșert ne tulburăm?

Deșteaptă-te, o sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai făcut, și adu-le la vedere; varsă picături de lacrimi; spune cu îndrăzneală faptele tale, și cugetele tale lui Hristos și te îndreptează.

N-a fost în viață păcat, nici faptă, nici răutate, pe care să nu le fi săvîrșit eu, Mîntuitorule, cu mintea și cu cuvîntul, cu voința și cu gîndul și cu știința, și cu fapta păcătuind, ca altul nimeni nici odinioară.

Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am osîndit, eu, ticălosul, adică din cugetul meu, decît care nimic nu este în lume mai puternic; Judecătorule, Mîntuitorul meu și cunoscătorule, cruță-mă, izbăvește-mă și mă mîntuiește pe mine robul Tău.

Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare și a înălțării gîndului; deci, de voiești să viețuiești cu lucrarea și cu cunoștința și cu înălțarea gîndului, înnoiește-te.

Arșița zilei a răbdat patriarhul, pentru lipsă și frigul nopții a suferit, în toate zilele făcînd cîștig; păstorind, trudindu-se și slujind, ca să-și ia amîndouă femeile.

Prin două femei înțelege: fapta și cunoștința întru înalta gîndire; prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu mulți copii. Iar prin Rahela, gîndirea, ca cea mult-ostenitoare. Că fără de osteneli nici fapta, nici gîndirea nu se va săvîrși, suflete.

Priveghează, o suflete al meu, și te fă deosebit, ca cel mare între patriarhi; ca să dobîndești fapta cu gîndirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu, să ajungi în norul cel neapus cu gîndirea, și să te faci neguțător de lucruri mari.

Pe cei doisprezece patriarhi născîndu-i cel mare între patriarhi, ți-a făcut ție tainic, suflete al meu, scară spre suirea cea de faptă, pe fiii săi, ca pe niște temeiuri și trepte, ca niște suișuri preaînțelepțește așezîndu-i.

Lui Esau cel urît asemănîndu-te, suflete, ai dat amăgitiorului tău întîia naștere, a frumuseții celei dintîi; și de la binecuvîntarea părintească ai căzut, și îndoit te-ai amăgit, ticălosule, cu fapta și cu gîndirea; pentru aceasta acum pocăiește-te.

Edom s-a chemat Esau, pentru marea înverșunare a amestecării cu femei. Căci cu neînfrînarea pururea aprinzîndu-se și cu plăcerile întinîndu-se, Edom s-a numit, care înseamnă: înfierbîntarea sufletului celui iubitor de păcate.

De Iov cel de pe gunoi auzind, o suflete al meu, că s-a îndreptățit, n-ai rîvnit bărbăției aceluia, n-ai avut tăria gîndului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai știut și în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.

Cel ce era mai înainte pe scaun, acum se vede gol în gunoi, cu răni; cel cu mulți fii și mărit, de năprasnă fără de fii și de casă lipsit; că socotea gunoiul palat și rănile mărgăritar.

După vrednicia împărătească fiind îmbrăcat cu diademă și cu porfiră, omul cel cu multă avere, și dreptul cel îndestulat de bogăție și de animale, degrab sărăcind de avere și de stare și de împărăție s-a lipsit.

De a fost acela drept și fără prihană mai mult decît toți, și n-a scăpat de cursele și vicleșugurile înșelătorului, dar tu fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face de se va întîmpla să vină asupra ta ceva din cele negîndite?

Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; dar ca un doctor, Hristoase, amîndouă prin pocăință mi le tămăduiește. Spală-le, curățește-le, Mîntuitorul meu, arată-le mai curate decît zăpada.

Trupul Tău și Sîngele pentru toți ți-ai pus, Cuvinte, răstignindu-Te; Trupul, adică ca să mă înnoiești, iar Sîngele ca să mă speli. Duhul ți-ai dat ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.

Săvîrșit-ai mîntuirea în mijlocul pămîntului, Făcătorule, ca să ne mîntuim; de bunăvoie pe cruce ai fost răstignit și Edenul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de sus și cele de jos, făptura și toate neamurile mîntuindu-se, se închină ție.

Fie-mi mie scăldătoare Sîngele cel din coasta Ta, totodată și băutura și apa iertării ce a izvorît, ca să mă curățesc cu amîndouă, ungîndu-mă și bînd, și ca o ungere și băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viață.

Gol sunt, spre a intra în cămara mirelui, gol sunt și spre a merge la nuntă și la cină; candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn, cămara mi s-a închis dormind eu. Cina s-a mîncat; iar eu fiind legat de mîini și de picioare, am fost lepădat afară.

Biserica a cîștigat pahar coasta Ta cea purtătoare de viață, din care a izvorît nouă îndoit izvorul iertării și al cunoștinței; spre închipuirea celei vechi și a celei noi, a amînduror legilor, Mîntuitorul nostru.

Timpul vieții mele este scurt, și plin de dureri și de vicleșug, dar întru pocăință primește-mă și întru cunoștință mă cheamă, ca să nu mă fac cîștig și mîncare celui străin; Mîntuitorule, Tu însuți mă miluiește.

Falnic sunt acum și semeț, cu inima în deșert și în zadar. Să nu mă osîndești împreună cu fariseul; ci mai ales dă-mi smerenia vameșului, Unule îndurate, drepte Judecătorule, și cu acesta împreună mă numără.

Știu, îndurate, că am greșit, de am ocărît vasul trupului meu; ci întru pocăință mă primește, și întru cunoștință mă cheamă, ca să nu mă fac cîștig, nici mîncare celui străin. Ci Tu însuți, Mîntuitorule, mă miluiește.

Însumi idol m-am făcut, vătămîndu-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăință mă primește, și întru cunoștință mă cheamă, ca să nu mă fac cîștig, nici mîncare celui străin. Ci Tu însuți, Mîntuitorule, mă miluiește.

N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat Scriptura Ta, Dătătorule de lege. Ci întru pocăință mă primește, și întru cunoștință mă cheamă, ca să nu mă fac cîștig, nici mîncare celui străin. Ci Tu însuți, Mîntuitorule, mă miluiește.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Petrecînd viață fără de trup, cuvioasă, fiind cu trup, ai luat mare har de la Dumnezeu cu adevărat, ca să folosești celor ce te cinstesc cu credință. Pentru aceasta ne rugăm ție, izbăvește-ne pe noi cu rugăciunile tale de toate încercările.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Întru adînc de necuviințe mari pogorîndu-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gînd mai bun în chip lămurit la virtutea cea desăvîrșită prin faptă, minunînd, Cuvioasă Maică Marie, firea îngerească.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Andrei, lauda părinților, nu uita rugînd cu rugăciunile tale, de față fiind tu, pe Treimea cea înalt dumnezeiască, ca să ne izbăvim de osîndă, cei ce te chemăm pe tine, dumnezeiescul ocrotitor și podoaba Cretei.

Slavă..., a Treimii:

Nedespărțită în ființă, neamestecată în Fețe, Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire, Una în Treime, ca pe Ceea ce ești întocmai cu împărăția și întocmai cu tronul; și strig ție cîntarea cea mare, ce se cînta întreit întru cele de sus.

Și acum..., a Născătoarei:

Și ai născut și ești fecioară, și ai rămas întru amîndouă cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut înnoiește legile firii, și pîntecele a născut nesimțind dureri. Unde Dumnezeu voiește, se biruiește rînduiala firii; că face cîte voiește.

Și iarăși se cîntă irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta...

Cîntarea a 5-a:
Irmosul:

Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă și mă îndreptează la poruncile Tale, și mă învață, Mîntuitorule, să fac voia Ta.

În noapte viața mea mi-am petrecut pururea; că întuneric s-a făcut mie și negură adîncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă pe mine, Mîntuitorule.

Lui Ruben asemănîndu-mă eu, ticălosul, făcut-am sfat necuvios și călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, întinîndu-mi patul meu, precum acela pe al tatălui său.

Mărturisescu-mă ție Hristoase împărate; păcătuit-am, păcătuit-am ca mai înainte frații lui Iosif, vînzînd rodul curăției și al înțelepciunii.

De cei de un sînge a fost dat, a fost vîndut în robie dulcele suflet, cel drept, spre închipuire a Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai vîndut răutăților tale.

Lui Iosif cel drept și minții lui celei curate, urmează ticălosule și ne iscusitule suflete, și nu te desfrîna cu pornirile cele nebunești, făcînd fărădelege pururea.

De s-a și sălășluit în groapă oarecînd Iosif, Stăpîne Doamne, dar spre închipuirea îngropării și a scuipării Tale a fost aceasta; iar eu ce-ți voi aduce ție întru acest chip vreodată?

Auzit-ai de coșul lui Moise, suflete, cel purtat de apele și de valurile rîului, că a fost păzit de demult ca într-o cămară, scăpînd de fapta cea amară a voii lui Faraon.

De ai auzit, ticălosule suflete, de moașele ce ucideau oarecînd partea bărbătească, cea nevîrstnică, suge acum înțelepciunea ca marele Moise.

Nu ți-ai omorît mintea lovind-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticălosule suflete; și cum te vei sălășlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăință?

În pustietăți a locuit marele Moise. Vino dar, suf1ete, de urmează vieții lui, ca să te învrednicești a vedea și arătarea lui Dumnezeu cea din rug.

Toiagul lui Moise te închipuiește, suflete, care a lovit marea și a închegat adîncul, cu însemnarea dumnezeieștii Cruci; prin care vei putea și tu să săvîrșesti lucruri mari.

Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleșug; iar Ofni și Fineas, ca și tine suflete, au adus lui Dumnezeu viață străină și întinată.

Greu la minte m-am făcut, Stăpîne, ca și Faraon cel cumplit; Ianis și Iamvri la suflet și la trup, cufundat cu gîndul! Ci ajută-mi mie, Mîntuitorule.

Cu lut mi-am amestecat gîndul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpîne, în baia lacrimilor mele, mă rog ție, albă ca zăpada făcînd haina trupului meu.

De voi cerceta faptele mele, Mîntuitorule, mă văd pe mine însumi în trecînd pe tot omul cu păcatele; că întru cunoștință gîndind am greșit, iar nu întru necunoștință.

Cruță, cruță, Doamne, zidirea Ta. Păcătuit-am, iartă-mă, Cel ce ești însuți din fire curat, căci afară de Tine nimeni altul nu este fără pată.

Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni, vindecînd pe cei leproși și întărind pe cei slăbănogi; ai oprit curgerea de sînge, Mîntuitorule, celei ce s-a atins de poalele Tale.

Celei ce avea curgere de sînge urmează, ticălosule suflete, năzuiește, ține-te de poalele lui Hristos, ca să te izbăvești de bătăi și să auzi de la Dînsul: credința ta te-a mîntuit!

Celei gîrbovite urmează, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te îndreptezi, să umbli drept în căile Domnului.

Deși ești fîntînă adîncă, Stăpîne, izvorăște-mi ape din preacuratele Tale vene. Ca bînd, ca și Samarineanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viață izvorăști.

Siloam să-mi fie mie lacrimile mele, Stăpîne Doamne, ca să-mi spăl și eu luminile sufletului și să Te văd cu gîndul pe Tine, Lumina cea mai înainte de veci.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Cu neasemănată dragoste, preafericită, dorind să te închini lemnului Crucii, te-ai învrednicit de dorire; învrednicește-mă dar și pe mine, să dobîndesc slava cea de sus.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Repejunea Iordanului trecînd-o, ai aflat odihnă, fugind de plăcerea trupească cea cu durere; din care și pe noi, cuvioasă, scoate-ne cu rugăciunile tale.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Ca pe un păstor preaales, înțelepte Andrei, pe tine cel preacinstit, cu dragoste multă și cu frică te rog, ca să dobîndesc mîntuire și viață veșnică, prin rugăciunile tale.

Slavă..., a Treimii:

Pe Tine, Treime, Te cîntăm, pe unul Dumnezeu; Sfînt, Sfînt, Sfînt ești Părinte și Fiule și Duhule, Ființă singură prin Sine, Unime căreia pururea ne închinăm.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frămîntătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce ești nestricată și nu știi de bărbat, și a unit Lui firea omenească.

Și iarăși irmosul: Dis-de-dimineață...

Cîntarea a 6-a:
Irmosul:

Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu și m-a auzit din iadul cel mai de jos; și a scos din stricăciune viața mea.

Lacrimi din ochii mei, Mîntuitorule, și suspinuri din adînc curat aduc ție, strigînd inima mea: Dumnezeule, păcătuit-am ție, milostivește-Te spre mine.

Înstrăinatu-te-ai, suflete, de Domnul tău, ca Datan și ca Aviron; dar din toată inima strigă: Iartă-mă! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pămîntului.

Ca o junice sălbăticită, asemănatu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o căprioară, păzește-ți viața de curse, înălțîndu-ți mintea cu aripi, cu fapta și cu gîndirea.

Mîna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că Dumnezeu poate să albească și să curețe viața cea leproasă; nu te deznădăjdui dar, măcar că ești lepros.

Valurile păcatelor mele, Mîntuitorule, ca în Marea Roșie întorcîndu-se, m-au acoperit degrab, ca oarecînd pe egipteni și pe conducătorii lor.

Voie slobodă fără recunoștință ai avut, suflete, ca și Israel mai înainte; ca mai mult decît dumnezeiască mană, ai ales neînțelepțește lăcomia patimilor cea iubitoare de plăceri.

Cărnurile cele de porc și căldările și bucatele cele egiptene, mai vîrtos decît cele cerești ai voit, suflete al meu; ca și de demult nemulțumitorul popor în pustie.

Fîntînile hananeieștilor gînduri mai mult le-ai cinstit suflete, decît izvorul pietrei, din care izvorul înțelepciunii varsă izvorul teologiei.

Cînd a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mai înainte a însemnat coasta Ta cea de viață făcătoare; din care toți băutură de viață scoatem, Mîntuitorule.

Cercetează, suflete, și iscodește ca Isus, fiul lui Navi, ce fel este pămîntul făgăduinței și cine locuiește în el cu bună legiuire.

Ridică-te și împotrivește-te patimilor trupești, ca Isus asupra lui Amalec; biruind pururea gîndurile cele înșelătoare, ca și pe gavaoniteni.

Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai înainte chivotul, și te fă moștenitor pămîntului aceluia al făgăduinței, suflete, Dumnezeu poruncește.

Precum ai scăpat pe Petru, cel ce a strigat: scapă-mă, așa apucînd înainte, Mîntuitorule, scapă-mă și pe mine de fiară, întinzîndu-ți mîna Ta, și mă scoate din adîncul păcatului.

Pe Tine Te știu liman liniștit, Stăpîne, Stăpîne Hristoase! Ci apucînd înainte, izbăvește-mă din adîncurile păcatului cele neumblate, și din deznădăjduire.

Eu sunt, Mîntuitorule, drahma cea împărătească, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzînd făclie pe Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută și află chipul Tău.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorît pururea pîraie de lacrimi, Marie, arzîndu-ți sufletul. Al căror har dă-mi-l și mie, robului tău.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Nepătimire cerească ai dobîndit, prin viețuirea cea preaînaltă de pe pămînt maică; pentru aceasta roagă-te, să mîntuiască din patimi, cu rugăciunile tale, pe cei ce te laudă pe tine.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Cunoscîndu-te păstor și arhiereu al Cretei, și rugător pentru lume pe tine Andrei, alerg și strig ție: scoate-mă, părinte, din adîncul păcatului.

Slavă..., a Treimii:

Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după Fețe, și Unime sunt din Fire unită: Tatăl și Fiul și dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Pîntecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca și noi; deci ca pe un ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptățim.

Și iarăși irmosul: Strigat-am cu toată inima mea...

CONDAC, glasul al 6-lea:

Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfîrșitul se apropie și vrei să te tulburi. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, și toate le plinește.

ICOS

Cămara cea de vindecare a lui Hristos văzînd-o deschisă, privind și sănătatea care izvorăște din aceasta lui Adam, a pătimit și s-a rănit diavolul, și ca în primejdie s-a tînguit și a strigat către prietenii săi: Ce voi face Fiului Mariei? mă ucide Vitleemiteanul, Cel ce este pretutindeni și pe toate le plinește.

După aceasta se cîntă Fericirile, cu închinăciuni, glasul al 6-lea.

întru împărăția Ta, pomenește-ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru împărăția Ta.

Pe tîlharul l-ai făcut, Hristoase, locuitor raiului ; pe cel ce a strigat pe Cruce către Tine: Pomenește-mă! învrednicește-mă, și pe mine, nevrednicul, de pocăința acestuia.

Stih: Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăția cerurilor.

Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, că a ajuns la arătare dumnezeiască, și a luat atuncea rodul făgăduinței din cea stearpă; să urmăm dreptei credințe a acestuia.

Stih: Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia.

Rîvnind lenevirii lui Samson, suflete, ți-ai tuns tăria lucrurilor tale, dîndu-ți celor de alt neam viața întreagă și fericită, pentru iubirea plăcerii.

Stih: Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul.

Cel ce a biruit mai înainte cu falca măgarului pe cei de alt neam, acum se află prădat de desfrîu; ci fugi, suflete al meu, de asemănare, de fapta și de slăbirea lui.

Stih: Fericiți cei ce flămînzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Barac și Ieftae, căpetenii de oaste, s-au ales judecătorii lui Israel, cu care împreună și Debora cea cu minte bărbătească. Deci îmbărbătîndu- te, suflete, cu vitejiile acelora, întărește-te.

Stih: Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.

Pe Iaila cea vitează ai cunoscut-o, suflete al meu, care a tras în țeapă pe Sisera mai înainte, și a făcut mîntuire; auzi stîlpul, prin care ție Crucea se însemnează.

Stih: Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Jertfește, suflete, jertfa de laudă, adu fapta bună ca pe o fiică mai curată decît a lui Ieftae; și junghie ca pe o jertfă, Domnului tău patimile cele trupești.

Stih: Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Înțelege, suflete al meu, ce este lîna lui Ghedeon; primește roua din cer și te pleacă, precum cîinele, de bea apă, care curge din lege prin stoarcerea Scripturii.

Stih: Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor.

Osînda lui Eli preotul ai luat-o suflete al meu, pentru lipsa minții, suferind a lucra întru tine patimile, ca și acela pe feciorii cei fără de lege.

Stih: Fericiți veți fi cînd vă vor ocărî pe voi și vă vor prigoni
și vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine.

Între Judecători, levitul cu socoteală și-a împărțit femeia la cele douăsprezece neamuri, suflete al meu, ca să vădească întinăciunea cea fără de lege a neamului lui Veniamin.

Stih: Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.

Iubitoarea de înțelepciune Ana, rugîndu-se, numai buzele și-a mișcat spre laudă, iar glasul ei nu se auzea; și de aceea, deși era stearpă, a născut fiu vrednic de rugăciunea ei.

Stih: Pomenește-ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru împarăția Ta.

Număratu-s-a între judecători feciorul Anei, marele Samuel, pe care Armatem l-a crescut în casa Domnului. Aceluia rîvnește, suflete al meu, și judecă lucrurile tale mai înainte decît pe ale altora.

Stih: Pomenește-ne pe noi, Stăpîne, cînd vei veni întru împărăția Ta.

Ales fiind David rege, ca un rege s-a uns din corn cu dumnezeiescul mir. Deci și tu, suflete al meu, de poftești împărăția cea de sus, în loc de mir, unge-te cu lacrimi.

Stih: Pomenește-ne pe noi, Sfinte, cînd vei veni întru împărăția Ta.

Miluiește zidirea Ta, Milostive; milostivește-Te spre făptura mîinilor Tale, și iartă tuturor păcătoșilor și mie, celui ce am călcat poruncile Tale mai mult decît toți.

Slavă..., a Treimii:

Și nașterii celei fără de început și purcederii mă închin: Tatălui, Cel ce a născut, slăvesc pe Fiul cel născut, laud pe Duhul Sfînt, Cel ce strălucește împreună cu Tatăl și cu Fiul.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterii tale celei mai presus de fire ne închinăm, nedespărțind slava cea după fire a pruncului tău, Născătoare de Dumnezeu; ca Cel ce este unul după față, se mărturisește îndoit după fire.

Cîntarea a 7-a:
Irmosul:

Păcătuit-am, fărădelege și ne dreptate săvîrșit-am înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi pînă în sfîrșit, Dumnezeul părinților.

Păcătuit-am, greșit-am și am călcat porunca Ta; că întru păcate am fost zămislit, și am adăugat rănilor mele rană. Ci Tu mă miluiește, ca un îndurat, Dumnezeul părinților.

Cele ascunse ale inimii mele, le-am mărturisit ție, Judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi și necazul meu, și ia aminte acum la judecata mea; și Tu mă miluiește, ca un îndurat, Dumnezeul părinților.

Saul oarecînd, dacă a pierdut asinele tatălui său, suflete, degrab a aflat în schimb împărăția; dar păzește-te să nu greșești, alegînd mai degrabă poftele tale cele dobitocești, decît împărăția lui Hristos.

David, dumnezeiescul părinte, de a și greșit oarecînd îndoit, suflete al meu, cu săgeata desfrîului săgetîndu-se, și cu sulița robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolești, din pornirile cele de voia ta.

Împreunat-a David oarecînd nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat desfrîul cu uciderea; dar îndată îndoită pocăință a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.

David oarecînd a însemnat cîntarea, scriind-o ca într-o icoană, prin care-și mustră fapta ce a lucrat, strigînd: "Miluiește-mă! Că ție unuia am greșit, Dumnezeului tuturor; însuți mă curățește".

Purtat fiind chivotul în car, cînd s-au întors junicile, numai cît s-a atins Zan acela de el, a fost certat de mînia lui Dumnezeu. Deci de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinstește bine cele dumnezeiești.

Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele întinate, cu care a batjocorit patul lui David, tatălui său; dar și tu ai urmat pornirilor lui ce lor de patimi și iubitoare de plăceri.

Supus-ai trupului tău vrednicia ta cea nerobită, și ca alt Ahitofel aflînd pe vrăjmașul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; dar le-a risipit pe acestea însuși Hristos, ca tu să te mîntuiești cu adevărat.

Solomon cel minunat, cel plin de harul înțelepciunii, acesta făcînd vicleșug înaintea lui Dumnezeu oare cînd, s-a depărtat de la El; căruia și tu ți-ai asemănat blestemata ta viață, suflete.

De plăcerile patimilor sale fiind silit, s-a întinat, vai mie! Iubitorul înțelepciunii, iubitor de femei desfrînate făcîndu-se și înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmat cu gîndul, prin dezmierdări rușinoase.

Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatălui său, ai rîvnit, suflete, împreună și lui Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a viclenit oarecînd; dar fugi de asemănarea lor, și strigă lui Dumnezeu: "Păcătuit-am, miluiește-mă!".

Necurățirilor lui Ahav ai rîvnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai făcut locaș întinăciunilor trupești și vas urît al patimilor. Dar din adîncul tău suspină și spune lui Dumnezeu păcatele tale.

A ars oarecînd Ilie pe cei de două ori cîte cincizeci, cînd a junghiat și pe proorocii cei de rușine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahav. Dar fugi, suflete, de asemănarea acestor doi și te întărește.

Încuiatu-s-a ție cerul, suflete, și foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tezviteanul, ca și Ahav oarecînd. Ci sareptencei asemănîndu-te, hrănește sufletul proorocului.

Păcatele lui Manase ți-ai îngrămădit cu voința, suflete, punînd ca niște lucruri de scîrbă patimile și înmulțind cele dezgustătoare; dar pocăinței lui rîvnind cu căldură, cîștigă-ți umilința.

Cad înaintea Ta și aduc ție, ca niște lacrimi, cuvintele mele; pacătuit-am, cum a greșit păcătoasa, și am făcut fărădelege ca nimeni altul pe pămînt. Dar fie-ți milă Stăpîne, de făptura Ta și iarăși mă cheamă.

Folosit-am rău chipul Tău, și am stricat porunca Ta; toată frumusețea mi s-a întunecat, și cu patimile mi s-a stins făclia, Mîntuitorule. Dar milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cînta David.

Întoarce-te, căiește-te, descoperă cele ascunse; grăiește lui Dumnezeu Cel ce știe toate. Tu singur știi Mîntuitorule, cele ascunse ale mele; ci însuți Tu mă miluiește, precum cînta David, după mare mila Ta.

Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se deșteaptă. Pentru aceasta ca Iezechia lăcrimez pe patul meu, ca să mi se adauge ani de viață. Dar care Isaia va să stea pentru tine, suflete? Fără numai Dumnezeul tuturor.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Strigînd către Preacurata Maica lui Dumnezeu mai înainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu silă supărătoare, și ai rușinat pe vrăjmașul cel ce te-a făcut să cazi în cursă. Ci dă-mi acum ajutor în necazuri și mie, robului tău.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pe urma Căruia ai mers, Acesta a aflat pocăința și ți-a dăruit-o, ca singur Dumnezeu milostiv; pe Care roagă-L neîncetat, să ne izbăvească pe noi de patimi și de primejdii.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Pe piatra credinței întărește-mă, cu rugăciunile tale, părinte, îngrădindu-mă cu frica cea dumnezeiască, și mă rog dăruiește-mi mie acum pocăință, Andreie; și mă izbăvește de cursa vrăjmașilor care mă caută pe mine.

Slavă..., a Treimii:

Treime neamestecată, nedespărțită, de o ființă și fire una; lumini și lumină, și trei sfinte, și unul sfînt, este lăudată Treimea, Dumnezeu. Laudă și preaslăvește, suflete, viața și vieți, pe Dumnezeul tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te, bine te cuvîntăm, închinămu-ne ție, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Unul Fiu și Dumnezeu; și tu însăți ne-ai deschis nouă celor de pe pămînt cele cerești.

Cîntarea a 8-a, glasul 8:
Irmosul:

Pe împăratul slavei, Cel fără început, de Care se înfricoșează puterile cerești, și se cutremură cetele îngerilor, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Ca niște cărbuni ai focului celui fără materie, ardeți patimile mele cele împădurite, aprinzînd întru mine acum dorul dragostei celei dumnezeiești, Apostolilor.

Să cinstim trîmbițele cele cu glasuri bune ale Cuvîntului, prin care au căzut zidurile cele neîntărite ale vrăjmașului și s-au întărit zidurile cunoștinței de Dumnezeu.

Sfărîmați chipurile patimilor sufletului meu, cei ce ați sfărîmat capiștile și idolii vrăjmașului, Apostoli ai Domnului, cei ce sunteți biserici sfințite.

A Născătoarei:

încăput-ai pe Cel neîncăput din fire; purtat-ai pe Cel ce poartă toate; alăptat-ai, curată, pe Cel ce hrănește făptura, pe Hristos dătătorul de viață.

Altă Tricîntare
Irmos același:

Cu meșteșugirea cea înaltă a Duhului, ați zidit toată Biserica, Apostoli ai lui Hristos; în aceasta binecuvîntați pe Hristos în veci.

Trîmbițînd cu trîmbița dogmelor, au surpat Apostolii toată înșelăciunea idolească, preaînălțînd pe Hristos întru toți vecii.

Apostoli ce sunteți bună adunare, păzitori ai lumii, cetățeni cerești, izbăviți-ne din primejdii pe noi, care vă lăudăm pururea.

A Treimii:

Dumnezeiască stăpînie Cea întreit însorită și prealuminată, fire de o slavă și de un tron, Părinte atoatefăcătorule, Fiule și Duhule cel dumnezeiesc, pe Tine Te laud în veci.

A Născătoarei:

Ca pe un tron cinstit și preaînălțat să lăudăm neîncetat, popoare, pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce singură este după naștere Maică și Fecioară.

Altă Tricîntare
Se zice cu stihul:
Miluiește-mă, Dumnezeule.
Irmosul:

Pe Cel pe Care-L slăvesc oștile cerești și de El se cu tremură heruvimii și serafimii, toată suflarea și zidirea, lăudați-L, binecuvîntați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Miluiește-mă pe mine cel ce am păcătuit, Mîntuitorule, ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc; miluiește-mă pe mine cel ce strig: greșit-am ție, mîntuiește-mă; nelegiuit-am, miluiește-mă.

Ilie cel ce a fost purtat în car, suindu-se în carul virtuților, s-a înălțat ca spre ceruri oarecînd, mai presus de cele pămîntești; deci la suirea acestuia cugetă, suflete al meu.

Curgerea Iordanului oarecînd a stat de o parte și de alta, prin lovirea cu cojocul lui Ilie de către Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit, din pricina neînfrînării.

Elisei luînd oarecînd cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul har îndoit; iar tu, o suflete al meu, de acest har nu te-ai împărtășit, pentru neînfrînare.

Șunamiteanca oarecînd a primit pe cel drept cu gînd bun; iar tu, o suflete, n-ai adus în casa ta nici străin, nici călător. Pentru aceasta tu vei fi lepădat afară din cămară, tînguindu-te.

Minții celei întinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemănat, ticălosule suflete; a cărui iubire de argint leapăd-o măcar la bătrînețe. Fugi de focul gheenei, depărtîndu-te de răutățile tale.

Tu, suflete, lui Ozia rîvnind, lepra lui întru tine îndoit ai luat-o; că cele necuvioase cugeți, și cele fără de lege faci; lasă cele ce ai și aleargă la pocăință.

De niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac și cu cenușă; acestora n-ai urmat, ci te-ai arătat mai rău decît toți cei ce au greșit mai înainte de lege și după lege.

De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, care a plîns cu tînguire cetatea Sionului și lacrimi a vărsat. Urmează vieții lui celei plîngătoare și te vei mîntui.

Iona a fugit în Tars, cunoscînd dinainte întoarcerea ninivitenilor; a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.

De Daniel ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înțeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credință văpaia cuptorului cea arzătoare.

Pe toți cei din Legea Veche, i-am adus ție, suflete, spre pildă; urmează faptelor iubite de Dumnezeu ale drepților și fugi de păcatele celor vicleni.

Drepte Judecătorule, Mîntuitorule, miluiește-mă și mă izbăvește de foc și de groaza ce am a petrece la judecată, după dreptate; iartă-mă mai înainte de sfîrșit, prin fapte bune și prin pocăință.

Ca tîlharul strig ție: pomenește-mă; ca Petru plîng cu amar; iartă-mă, Mîntuitorule! strig ca vameșul, lăcrimez ca păcătoasa. Primește-mi tînguirea ca oarecînd pe a cananeencii.

Tămăduiește putrejunea smeritului meu suflet, Mîntuitorule, Unule, Tămăduitorule. Pune-mi doctorie vindecătoare și untdelemn și vin, lucrurile cele de pocăință, și umilință cu lacrimi.

Cananeencii și eu urmînd, strig: miluiește-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sînge; plîng ca Marta și ca Maria pentru Lazăr.

Alabastru cu lacrimi turnînd pe capul Tău, Mîntuitorule, ca niște mir, strig ca păcătoasa care cerea milă; rugăciune aduc și cer să iau iertare.

De n-a și păcătuit nimeni ca mine, totuși primește-mă, Milostive Mîntuitorule, și pe mine, care cu frică mă pocăiesc și cu dragoste strig: păcătuit-am ție Unuia, nelegiuit-am, miluiește-mă.

Milostivește-Te, Mîntuitorule, spre zidirea Ta, și mă caută ca un păstor pe mine, oaia cea pierdută, și rătăcit fiind, răpește-mă de la lup, și mă fă oaie în pășunea oilor Tale.

Cînd vei ședea Judecător ca un milostiv, și vei arăta slava Ta cea înfricoșătoare, Hristoase, o! ce frică va fi atuncea. Cuptorul arzînd și toți temîndu-se de înfricoșătoarea judecată a Ta.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminîndu-te, te-a dezlegat de întunericul păcatelor; de unde primind tu harul Duhului, luminează Marie pe cei ce te laudă cu credință.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Minune nouă cu adevărat văzînd în tine, maică, dumnezeiescul Zosima s-a spăimîntat; că înger în trup vedea și cu totul de minune s-a umplut, lăudînd pe Hristos în veci.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, Andrei cinstite, lauda Cretei, pe tine te rog; roagă-te, ca să aflu acum dezlegare de legătura fărădelegii prin rugăciunile tale, ca cel ce ești învățător al pocăinței și mărirea cuvioșilor.

A Treimii:

Binecuvîntăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh, Dumnezeu.

Părinte, Cel ce ești fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mîngîietorule cel bun, Duhule cel drept, Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvîntul, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu și făcător, Treime în Unime, miluiește-mă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pîntecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.

Să lăudăm, bine să cuvîntăm și să ne închinăm Domnului, cîntîndu-I și preaînălțîndu-L pe Dînsul întru toți vecii.

Și iarăși irmosul: Pe Cel pe Care-L slăvesc...

Cîntarea a 9-a, glasul 8:
Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mîntuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.

Apostoli, cei ce v-ați arătat izvoare de ape mîntuitoare, răcoriți sufletul meu cel topit de setea păcatului.

Pe mine cel ce înot în noianul pierzării și sunt cufundat, mîntuiește-mă, Doamne, cu dreapta Ta, ca și pe Petru.

Ca cei ce sunteți sarea învățături lor celor dulci, uscați putrejunea gîndului meu, și alungați întunericul necunoștinței.

A Născătoarei:

Ca una ce ai născut bucuria, dă-mi plîngere prin care să pot afla mîngîiere, dumnezeiască stăpînă, în ziua ce va să fie.

Altă Tricîntare:

Pe tine, ceea ce ești mijlocitoare între cer și între pămînt, toate neamurile te fericim; că trupește a locuit în tine plinirea Dumnezeirii, Fecioară.

Cu cîntări te slăvim pe tine, adunare lăudată a Apostolilor, că v-ați arătat lumii luminători, alungînd înșelăciunea.

Cu mreaja voastră cea evanghelicească vînînd pești cuvîntători, îi aduceți pururea merinde lui Hristos, fericiților Apostoli.

Aduceți-vă aminte de noi, Apostoli, în rugăciunea voastră către Dumnezeu, ca să ne izbăvim de toată încercarea, rugămu-vă, noi care vă lăudăm cu dragoste.

A Treimii:

Pe Tine, Unimea cea în trei Fețe, Tată și Fiule și cu Duhul, pe un Dumnezeu de o ființă laud; pe Treimea cea de o putere și fără început.

A Născătoarei:

Pe tine, Născătoare de prunc și Fecioară, toate neamurile te fericim, ca cei ce ne-am izbăvit prin tine din blestem; că ai născut pe Domnul, bucuria noastră.

Irmosul:

Nașterea zămislirii celei fără de sămînță este netîlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credință te mărim.

Mintea s-a rănit, trupul s-a trîndăvit, duhul bolește; cuvîntul a slăbit, viața s-a omorît, sfîrșitul este lîngă uși. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face cînd va veni Judecătorul să cerceteze ale tale?

Adusu-ți-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii, și toată Scriptura cea așezată de acela; care îți povestește ție de cei drepți și de cei nedrepți; din care celor de al doilea, adică celor nedrepți ai urmat, o suflete, păcătuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintîi.

Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează și toată Scriptura de tine nu este băgată în seamă; profeții au slăbit și tot cuvîntul Celui Drept și rănile tale, o suflete al meu, s-au înmulțit, nefiind doctor care să te însănătoșeze.

Pildele Scripturii celei noi îți aduc ție, ca să te ducă pe tine, suflete, spre umilință; rîvnește dar drepților, iar de păcătoși te leapădă, și înduplecă pe Hristos cu rugăciunile tale, cu postul, cu curăția și cu smerenia.

Hristos S-a făcut prunc, împreunîndu-Se cu mine prin trup, și toate cîte sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afară de păcat, arătîndu-ți ție, o suflete, pilda și chipul smereniei Sale.

Hristos S-a făcut om, chemînd la pocăință pe tîlhari și pe desfrînate. Suflete, pocăiește-te, că s-a deschis ușa împărăției acum, și o apucă mai înainte fariseii și vameșii și desfrînații, pocăindu-se.

Hristos pe magi i-a mîntuit, pe păstori i-a chemat, mulțimea pruncilor a făcut-o mucenici, pe bătrînul l-a slăvit și pe văduva cea bătrînă. Cărora n-ai rîvnit, suflete, nici faptelor, nici vieții; dar vai ție, cînd vei fi judecat!

Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămînzit, arătînd firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmașul, alungă-l cu rugăciuni și cu postire departe de la picioarele tale.

Hristos era ispitit, diavolul îl ispitea, arătîndu-I pietrele ca să le facă pîini. în munte L-a suit să vadă toate împărățiile lumii într-o clipită. Teme-te, o suflete, de înșelăciune; trezește-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.

Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeșnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a glăsuit, predicînd pocăință: Irod a săvîrșit fărădelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege ci degrab îmbrățișează pocăința.

În pustie a locuit înaintemergătorul harului, și Iudeea toată și Samaria auzind, au alergat și și-au mărturisit păcatele lor bucuros, botezîndu-se; cărora tu, suflete, n-ai urmat.

Nunta cinstită este și patul neîntinat, că Hristos amîndouă le-a bine cuvîntat mai înainte, ospătîndu-Se trupește, și în Cana Galileii la nuntă apa în vin prefăcînd, arătînd întîia minune, ca tu să te prefaci, o suflete.

Hristos a întărit pe slăbănogul cel ce și-a ridicat patul, și pe tînărul cel mort l-a înviat, pe fiul văduvei și pe al sutașului și, samarinencei arătîndu-Se, a închipuit mai înainte ție, suflete, închinarea în Duh.

Pe ceea ce-i curgea sînge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leproși i-a curățit, pe orbi i-a luminat și pe cei șchiopi i-a îndreptat; pe surzi, pe muți și pe cea gîrbovită pînă la pămînt, i-a tămăduit cu cuvîntul, ca tu să te mîntuiești, ticăloase suflete.

Bolile tămăduind, săracilor a bine vestit Hristos Cuvîntul. Pe șchiopi i-a vindecat, împreună cu vameșii a mîncat și cu păcătoșii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mîinii.

Vameșul s-a mîntuit și păcătoasa s-a înțelepțit; iar fariseul, lăudîndu-se, s-a osîndit. Că vameșul striga: milostivește-Te; și păcătoasa: miluiește-mă. Iar fariseul se îngîmfa strigînd: Dumnezeule, mulțumescu-ți, și celelalte graiuri ale nebuniei lui.

Zaheu vameș a fost, dar s-a mîntuit; și fariseul Simon s-a înșelat, și păcătoasa și-a luat dezlegare de păcate, de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia sîrguiește de urmează, suflete.

N-ai rîvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, care luînd alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, și cu părul le-a șters. Căci i-a rupt zapisul păcatelor ei cele de demult.

Cetățile cărora le-a dat Hristos bunavestire știi, suflete al meu cum au fost blestemate; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; pe care asemănîndu-le Stăpînul cu Sodoma, pînă la iad le-a osîndit.

Să nu te arăți, o suflete al meu, mai rău pentru deznădăjduire, auzind credința cananeencei, pentru care cu cuvîntul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adîncul inimii, ca și aceea lui Hristos: Fiul lui David, mîntuiește-mă și pe mine.

Milostivește-Te, mîntuiește-mă Fiul lui David, miluiește-mă, Cel ce ai tămăduit cu cuvîntul Tău pe cei îndrăciți, și glasul cel milostiv, ca și tîlharului, grăiește-mi: Amin zic ție, cu Mine vei fi în rai, cînd voi veni întru slava Mea.

Un tîlhar Te-a hulit; un tîlhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Că amîndoi împreună pe cruce erau spînzurați. Dar, o mult-îndurate! Ca și tîlharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi și mie ușa slăvitei Tale împărății.

Făptura s-a mîhnit văzîndu-Te răstignit; munții și pietrele de frică s-au despicat, pămîntul s-a cutremurat și iadul s-a golit; și s-a întunecat lumina zilei, văzîndu-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit.

Roade vrednice de pocăință nu cere de la mine; că tăria mea întru mine a lipsit. Dăruiește-mi inimă pururea umilită, și sărăcie duhovnicească; ca să-ți aduc acestea ca o jertfă primită, Unule, Mîntuitorule.

Judecătorul meu și Cunoscătorule, Cel ce va să vii iarăși cu îngerii să judeci lumea toată; atunci văzîndu-mă cu ochiul Tău cel blînd, să Te milostivești și să mă miluiești, Iisuse, pe mine care am greșit mai mult decît toată firea omenească.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Toate cetele îngerești și adunările omenești le-ai uimit cu viața ta cea minunată; ca cei fără de trup viețuind și firea covîrșind; pentru care ca și cum ai fi fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe apă, Marie, și Iordanul ai trecut.

Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Fă milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Cuvioasă Maică, să ne izbăvească de răutăți și de necazurile care ne împresoară. Ca izbăvindu-ne din încercări, să mărim neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii.

Andrei cinstite și Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugîndu-te pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toata mînia, necazul și stricăciunea, și de greșeli de neînchipuit, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credință.

Slavă..., a Treimii:

Treime de o ființă, Unime în trei ipostasuri, pe Tine Te lăudăm; pe Tatăl slăvind, pe Fiul slăvind și Duhului închinîndu-ne, unui Dumnezeu într-o fire cu adevărat; viață și vieți, împărăției celei fără de sfîrșit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetatea ta păzește-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta cu credință împărățind, în tine se și întărește, și prin tine biruind, înfrînge toată încercarea, dezarmează pe vrăjmași și îndreptează pe supușii ei.

LUMINîNDA glasului de rînd (de trei ori):
Glasul 1

Cel ce răsari lumină, Doamne, sufletul meu curățăște-l de tot păcatul, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 2-lea

Lumina Ta cea pururea veșnică trimite-o, Hristoase, Dumnezeule, și luminează ochii cei de taină ai inimii mele, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolaie, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 3-lea

Trimite lumina Ta, Hristoase, Dumnezeule, și luminează inima mea, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 4-lea

Cel ce răsari lumină lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întuneric curățește-l de tot păcatul, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 5-lea

Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta și luminează inima mea, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 6-lea

Doamne, trimite sufletelor noastre lumina Ta cea pururea veșnică, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 7-lea

Ridică-mă, Doamne, către lauda Ta și mă învață să fac voia Ta, Sfinte, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 8-lea

Lumină fiind, Hristoase, luminează-mă întru Tine, pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Se zic acum psalmii de laudă:

Toată suflarea să laude pe Domnul, lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați pe El întru cele înalte. ție se cuvine cîntare, Dumnezeule.

Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui; ție se cuvine cîntare, Dumnezeule.

Psalmul 148

Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați-L pe El întru cele înalte. Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui. Lăudați-L pe El soarele și luna, lăudați-L pe El toate stelele și lumina. Lăudați-L pe El cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. Pusu-le-ai pe ele în veac și în veacul veacului; lege le-a pus și nu o vor trece. Lăudați pe Domnul toți cei de pe pămînt, balaurii și toate adîncurile; focul, grindina, zăpada, gheața, viforul, toate îndepliniți cuvîntul Lui; munții și toate dealurile, pomii cei roditori și toți cedrii; fiarele și toate animalele, tîrîtoarele și păsările cele zburătoare; împărații pămîntului și toate popoarele, căpeteniile și toți judecătorii pămîntului; tinerii și fecioarele, bătrînii cu tinerii, să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălțat. Lauda Lui pe pămînt și în cer. Și va înălța puterea poporului Lui. Cîntare tuturor cuvioșilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

Cîntați Domnului cîntare nouă; lauda Lui în adunarea celor cuvioși. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el și fiii Sionului să se bucure de împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane și în psaltire să-I cînte Lui. Că iubește Domnul poporul Său și va învăța pe cei blînzi și-i va izbăvi. Se vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor. Laudele Domnului în gura lor și săbii cu două tăișuri în mîinile lor, ca să se răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare, ca să lege pe împărații lor în obezi și pe cei slăviți ai lor în cătușe de fier, ca să facă între dînșii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioșilor Săi.

Psalmul 150

Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudați-L pe El întru puterile Lui; lăudați-L pe El după mulțimea slavei Lui. Lăudați-L pe El în glas de trîmbiță; lăudați-L pe El în psaltire și în alăută. Lăudați-L pe El în timpane și în horă; lăudați-L pe El în strune și organe. Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudați-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul!

ție slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, și ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi: Doxologia mică (citită)

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pămînt pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvîntăm, închinămu-ne ție, slăvimu-Te, mulțumim ție, pentru slava Ta cea mare.

Doamne, împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase și Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluiește-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primește rugăciunea noastră, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și ne miluiește pe noi.

Că Tu ești unul Sfînt, Tu ești unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te voi cuvînta și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis: Doamne, miluiește-mă, vindecă sufletul meu, că am greșit ție.

Doamne, către Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Apoi:

învrednicește-ne, Doamne, în noaptea aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine ești cuvîntat, Doamne Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine ești cuvîntat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale. Bine ești cuvîntat, Stăpîne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Bine ești cuvîntat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mîinilor Tale nu le trece cu vederea. ție se cuvine laudă, ție se cuvine cîntare, ție slavă se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

LA STIHOAVNă
Stihira de două ori, pe glas 8.

Călcînd în căile cele tîlhărești, suflete al meu, greu te-ai rănit de păcatele tale, dîndu-te vrăjmașilor ce lor nebuni; ci avînd vreme acum cu umilință strigă: Nădejdea celor fără de nădejde, viața celor deznădăjduiți, Mîntuitorule, ridică-mă și mă mîntuiește.

A mucenicilor:

Cu platoșa credinței îmbrăcîndu-vă bine și cu chipul Crucii întrarmîndu-vă, ostași puternici v-ați arătat; tiranilor bărbătește ați stat împotrivă, și înșelăciunea diavolului ați surpat; biruitori făcîndu-vă, cununilor v-ați învrednicit. Rugați-vă totdeauna pentru noi, ca să mîntuiască sufletele noastre.

Slavă... Și acum.... a Născătoarei:

Primește suspinurile robilor tăi, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, și te roagă neîncetat, să se dăruiască nouă pace și dezlegare de păcate.

Bine este a ne mărturisi Domnului și a cînta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineața mila Ta și adevărul Tău în toată noaptea (cu metanii).

Apoi: Sfinte Dumnezeule... Preasfîntă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția...
și se citește troparul acesta:

în Biserica slavei tale stînd, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide nouă ușa milei tale.

Se zice rugăciunea aceasta a Sfîntului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari:

Doamne și Stăpînul vieții mele, duhul trîndăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpînie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie (o metanie).

Iar duhul curăției, al gîndului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale (o metanie).

Așa, Doamne, împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osîndesc pe fratele meu, că binecuvîntat ești în vecii vecilor. Amin (o metanie).

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului și mă miluiește (o închinăciune).

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mîntuiește-mă (o închinăciune).

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul, toată,
cu o singură închinăciune și la sfîrșit cu o metanie mare:
Doamne și Stăpînul vieții mele...

Pentru rugăciunile Sfîntului Andrei, Dumnezeule, miluiește-ne și ne mîntuiește. Amin.


La începutul paginii | Home Page


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site