Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Acatistier | Predici ale Parintelui Cleopa | Links | Cauta in site


Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria
(25 martie)

Acatistier


După obișnuitul început, se zic:

Condacul 1, glasul al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpînire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Icosul 1

Îngerul cel mai întîistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimîntat și a stat, strigat către dînsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gîndurile omenești;
Bucură-te, adîncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești;
Bucură-te, că ești scaun Împăratului;
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele;
Bucură-te, pîntecele dumnezeieștii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 2-lea

Văzîndu-se pe sine Sfînta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: glasul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vestești mie naștere cu zămislire fără sămînță, strigînd: Aliluia?

Icosul al 2-lea

Înțelesul cel greu de pătruns căutînd Fecioara să-L înțeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pîntece curat, cum este cu putință să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigînd așa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorît Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pămînt;
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită;
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plîns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce covîrșești mintea celor înțelepți;
Bucură-te, ceea ce luminezi gîndurile celor credincioși;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu știa de nuntă, și pîntecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mîntuire, cînd vor striga așa: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Avînd Fecioara primit în pîntece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscînd închinarea ei, s-a bucurat, și cu săltările în pîntece, ca prin niște cîntări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei neveștejite;
Bucură-te, cîștigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre;
Bucură-te, brazdă, care ai crescut înmulțirea milelor;
Bucură-te, masă, care porți îndestularea milostivilor;
Bucură-te, ceea ce înflorești raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămîia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăția a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 4-lea

Vifor de gînduri necuviincioase avînd în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitîndu-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gîndind că ești furată de nuntă, ceea ești fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfînt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Au auzit păstorii pe îngeri lăudînd venirea lui Hristos în trup și, alergînd ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudînd-o au zis:
Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor cuvîntătoare;
Bucură-te, ceea ce ești muncire pentru vrăjmașii cei nevăzuți;
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile raiului;
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pămîntești;
Bucură-te, că cele pămîntești dănțuiesc împreună cu cele cerești;
Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței;
Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 5-lea

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzînd-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținînd-o ca pe o făclie, cu dînsa căutau pe Împăratul cel tare; și, ajungînd pe Cel neajuns, s-au bucurat strigîndu-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Au văzut pruncii haldeilor în mîinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mîna; și, cunoscîndu-L a fi Stăpîn, măcar de a și luat chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-I sluji Lui și a striga celei binecuvîntate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 6-lea

Vestitori purtători de Dumnezeu făcîndu-se magii, s-au întors în Babilon, săvîrșind proorocia Ta; și, mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cînte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui, Mîntuitorule, nerăbdînd tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dînșii strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înșelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetați de viață;
Bucură-te, stîlp de foc, care povățuiești pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperămîntul lumii, cel mai lat decît norul;
Bucură-te, hrana cea în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pămîntul făgăduinței;
Bucură-te, cea dintru care curge miere și lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 7-lea

Vrînd Simeon să se mute din acest veac înșelător de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvîrșit; pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, strigînd: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătîndu-Se Făcătorul nouă, celor ce sîntem făcuți de Dînsul, răsărind din pîntecele cel fără de sămînță și păzindu-l întreg, precum a fost, ca, văzînd minunea, să o lăudăm pe dînsa, strigînd:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrînării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viață îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se acoperă;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pîntece pe Povățuitorul celor rătăciți;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți;
Bucură-te, îmblînzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea a multor greșiți;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 8-lea

Văzînd naștere străină să ne înstrăinăm din lume, mutîndu-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pămînt S-a arătat om plecat, vrînd să tragă la înălțime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a depărtat Cuvîntul cel necuprins; că dumnezeiască pogorîre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, ușa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioși;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioși;
Bucură-te, căruța cea preasfîntă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria și nașterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăției lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecînd împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tăcînd ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip și fecioară ai rămas și ai putut naște. Iar noi, minunîndu-ne de o minune ca aceasta, cu credință strigăm:
Bucură-te, sălașul Înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rînduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce arăți pe filosofi neînțelepți;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvînt a fi necuvîntători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din adîncul necunoștinței;
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mîntuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 10-lea

Vrînd să mîntuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, păstor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemînd pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pămîntului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pîntecele tău și învățînd pe toți să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, ușa mîntuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei înțelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătății celei dumnezeiești;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți cu rușinea;
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei furați de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gîndurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției;
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămînță;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioși;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 11-lea

Împărate sfinte, de Ți-am aduce cîntări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cîntarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți strigă Ție: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sînt întru întuneric, o vedem pe Preasfînta Fecioară; că, aprinzînd în sine Focul cel netrupesc, îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască pe toți, și luminează mintea cu raza și cu chemarea se cinstește cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător;
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te ceea ce îngrozești pe vrăjmași ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorît rîul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei;
Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conștiința;
Bucură-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viața veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 12-lea

Vrînd să dea har datoriilor celor de demult, dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, și, spărgînd zapisul, aude de la toți: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cîntînd nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o Biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pîntecele tău, Domnul, Care ține toate cu mîna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să strige către tine:
Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvîntul;
Bucură-te, sfîntă, ceea ce ești mai mare decît sfinții;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieții cea neîmpuținată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților celor cuvioși;
Bucură-te, stîlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăției cel nebiruit;
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvîntul, Cel ce este mai sfînt decît toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din munca ce va să fie, pe toți cei ce-ți cîntă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăși Icosul întîi: Îngerul cel mai întîistătător... și Condacul întîi: Apărătoare Doamnă... și apoi această

Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată Doamnă, Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste daruri, care se cuvin numai ție, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce ești aleasă din toate neamurile, și te-ai arătat mai înaltă decît toate făpturile cerești și pămîntești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, și ne-am învrednicit Sfîntului Lui Trup și Preacuratului Lui Sînge. Pentru aceea fericită ești întru neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decît Heruvimii și mai cinstită decît Serafimii fiind.

Și acum, Preasfîntă Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cîntată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înșelător, și de toată primejdia și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci pînă la sfîrșit cu rugăciunile tale, păzește-ne pe noi neosîndiți. Ca întru paza și cu ajutorul tău fiind mîntuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Acatistier


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Acatistier | Predici ale Parintelui Cleopa | Links | Cauta in site